CARE ESTE ZIUA PENTRU A MERGE LA BISERICĂ?
NU EXISTĂ NICIO PORUNCĂ DESPRE O ZI ANUME DE ÎNCHINARE
Să începem acest studiu direct la subiect: nu există nicio poruncă din partea lui Dumnezeu care să indice în ce zi un creștin trebuie să meargă la biserică, dar există una care stabilește în ce zi trebuie să se odihnească.
Creștinul poate fi penticostal, baptist, catolic, presbiterian sau din orice altă denominațiune, participând la servicii și studii biblice duminica sau în oricare altă zi, dar acest lucru nu îl scutește de obligația de a se odihni în ziua rânduită de Dumnezeu: a șaptea zi.
ÎNCHINAREA POATE FI ÎN ORICE ZI
Dumnezeu nu a stabilit niciodată o zi anume în care copiii Săi de pe pământ trebuie să I se închine: nici sâmbăta, nici duminica, nici lunea, marțea etc.
Orice zi în care creștinul dorește să se închine lui Dumnezeu cu rugăciuni, laude și studiu, o poate face — fie singur, cu familia sau în grup. Ziua în care se adună cu frații pentru a se închina lui Dumnezeu nu are legătură cu porunca a patra și nu este legată de nicio altă poruncă dată de Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
PORUNCA PRIVIND A ȘAPTEA ZI
ODIHNA, NU ÎNCHINAREA, ESTE ELEMENTUL CENTRAL
Dacă Dumnezeu ar fi dorit cu adevărat ca fiii Săi să meargă la cortul întâlnirii, templu sau biserică în Sabat (sau duminică), cu siguranță ar fi menționat acest detaliu important în poruncă.
Dar, după cum vom vedea mai jos, acest lucru nu s-a întâmplat niciodată. Porunca spune doar că nu trebuie să lucrăm și că nu trebuie să forțăm pe nimeni, nici măcar animalele, să lucreze în ziua pe care Dumnezeu a sfințit-o.
DIN CE MOTIV A SEPARAT DUMNEZEU A ȘAPTEA ZI?
Dumnezeu menționează Sabatul ca o zi sfântă (separată, consacrată) în numeroase locuri din Sfânta Scriptură, începând cu săptămâna creației: „Și în ziua a șaptea, Dumnezeu a sfârșit lucrarea pe care o făcuse și S-a odihnit [ebr. שׁבת (Shabbat) vb. a înceta, a se odihni, a se retrage] în ziua aceea de toată lucrarea pe care o făcuse. Și Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o [ebr. קדוש (kadosh) adj. sfânt, consacrat, separat], pentru că în ea S-a odihnit de toată lucrarea pe care o zidise și o făcuse” (Geneza 2:2-3).
În această primă mențiune a Sabatului, Dumnezeu pune fundamentul poruncii pe care avea să ne-o dea mai târziu în detaliu, și anume:
- 1. Creatorul a separat această zi de celelalte șase zile care au precedat-o (duminică, luni, marți etc.).
- 2. S-a odihnit în această zi. Știm, desigur, că Creatorul nu are nevoie de odihnă, deoarece Dumnezeu este Duh (Ioan 4:24). Totuși, El a folosit acest limbaj uman, cunoscut în teologie ca antropomorfism, pentru a ne face să înțelegem ce așteaptă de la fiii Săi pe pământ în ziua a șaptea: odihnă, în ebraică, Shabbat.
SABATUL ȘI PĂCATUL
Faptul că sfințirea (sau separarea) celei de-a șaptea zile de celelalte zile a avut loc atât de devreme în istoria omenirii este semnificativ, deoarece arată clar că dorința Creatorului ca noi să ne odihnim în mod special în această zi nu are legătură cu păcatul, deoarece păcatul încă nu exista pe pământ. Acest lucru indică faptul că, în ceruri și pe noul pământ, vom continua să ne odihnim în a șaptea zi.
SABATUL ȘI IUDAISMUL
Observăm, de asemenea, că aceasta nu este o tradiție a iudaismului, deoarece Avraam, care a dat naștere poporului evreu, nu apăruse încă pe scenă decât după câteva secole. Mai degrabă, este vorba despre a le arăta adevăraților Săi copii de pe pământ comportamentul Său în această zi, pentru ca noi să putem imita pe Tatăl nostru, în același mod în care a făcut-o și Isus: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine, ci doar ceea ce vede pe Tatăl făcând; căci tot ce face El, face și Fiul la fel” (Ioan 5:19).
MAI MULTE DETALII DESPRE PORUNCA A PATRA
A ȘAPTEA ZI ÎN GENEZA
Aceasta este referința din Geneza, care face mai mult decât clar faptul că Creatorul a separat ziua a șaptea de toate celelalte și că aceasta este o zi de odihnă.
Până în acel moment din Biblie, Domnul nu fusese specific cu privire la ce trebuia să facă omul, creat cu o zi înainte, în ziua a șaptea. Doar când poporul ales a început călătoria spre țara promisă, Dumnezeu le-a dat instrucțiuni detaliate despre ziua a șaptea.
După 400 de ani de viață ca sclavi într-o țară păgână, poporul ales avea nevoie de lămuriri în legătură cu ziua a șaptea. Iată ce a scris Dumnezeu însuși pe o tăbliță de piatră, pentru ca toată lumea să înțeleagă că era Dumnezeu, și nu un om, Cel care a dat aceste porunci.
PORUNCA A PATRA ÎN ÎNTREGIMEA EI
Să vedem ce a scris Dumnezeu despre ziua a șaptea în întregime:
„Adu-ți aminte de ziua Sabatului [ebr. שׁבת (Shabbat) vb. a înceta, a se odihni, a se retrage], ca s-o sfințești [ebr. קדש (kadesh) vb. a sfinți, a consacra]. Șase zile să lucrezi și să-ți faci toată lucrarea [ebr. מלאכה (m’larrá) s.f. muncă, ocupație]; dar ziua a șaptea [ebr. ום השׁביעי (uma shivi-i) ziua a șaptea] este zi de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău. Să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în cetățile tale. Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit; de aceea a binecuvântat Domnul ziua Sabatului și a sfințit-o” (Exodul 20:8-11).
DE CE ÎNCEPE PORUNCA CU VERBUL „ADU-ȚI AMINTE”?
O ADUCERE AMINTE A UNEI PRACTICI DEJA EXISTENTE
Faptul că Dumnezeu începe porunca cu verbul „adu-ți aminte” [ebr. זכר (zakar) vb. a-și aduce aminte, a reaminti] arată clar că odihna în ziua a șaptea nu era ceva nou pentru poporul Său.
Din cauza statutului lor de sclavi în Egipt, ei nu puteau respecta această zi des sau în mod corespunzător. De asemenea, rețineți că aceasta este de departe cea mai detaliată dintre cele 10 porunci date poporului, ocupând o treime din versetele biblice dedicate poruncilor.
CENTRUL PORUNCII
Am putea vorbi pe larg despre acest pasaj din Exod, dar vreau să mă concentrez pe scopul acestui studiu: să arăt că Domnul nu a menționat nimic în porunca a patra despre închinarea lui Dumnezeu, despre adunarea într-un loc pentru a cânta, a ne ruga sau a studia Biblia.
Ceea ce El a subliniat este că trebuie să ne amintim că aceasta este ziua — a șaptea — pe care El a sfințit-o și a separat-o ca zi de odihnă.
ODIHNA ESTE OBLIGATORIE PENTRU TOȚI
Porunca lui Dumnezeu de a ne odihni în ziua a șaptea este atât de serioasă încât El a extins porunca pentru a-i include pe vizitatorii noștri (străini), angajați (slujitori) și chiar animale, făcând foarte clar că nicio lucrare lumească nu este permisă în această zi.
LUCRUL LUI DUMNEZEU, NEVOILE DE BAZĂ ȘI FAPTELE DE BUNĂTATE ÎN ZIUA DE SABAT
ÎNVĂȚĂTURA LUI ISUS DESPRE SABAT
Când a fost printre noi, Isus a arătat clar că lucrurile legate de lucrarea lui Dumnezeu pe pământ (Ioan 5:17), nevoile umane de bază precum hrănirea (Matei 12:1), și faptele de bunătate față de alții (Ioan 7:23) pot și trebuie făcute în ziua a șaptea fără a încălca porunca a patra.
ODIHNA ȘI DESFĂTAREA ÎN DUMNEZEU
În ziua a șaptea, copilul lui Dumnezeu se odihnește de lucrarea sa, imitându-L astfel pe Tatăl său din cer. El, de asemenea, se închină lui Dumnezeu și se desfată în legea Lui — nu doar în ziua a șaptea, ci în fiecare zi a săptămânii.
Copilul lui Dumnezeu iubește și este încântat să asculte tot ce Tatăl Său l-a învățat:
„Ferice de omul care nu umblă după sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori, ci își găsește plăcerea în Legea Domnului și zi și noapte cugetă la Legea Lui” (Psalmul 1:1-2; vezi și: Psalmul 40:8; 112:1; 119:11; 119:35; 119:48; 119:72; 119:92; Iov 23:12; Ieremia 15:16; Luca 2:37; 1 Ioan 5:3).
PROMISIUNEA DIN ISAIA 58:13-14
Dumnezeu a folosit profetul Isaia ca purtător al Său de cuvânt pentru a transmite una dintre cele mai frumoase promisiuni din Biblie către cei care Îl ascultă, păzind Sabatul ca zi de odihnă:
„Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci plăcerea ta în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, zi sfântă a Domnului și vrednică de cinste; dacă o vei cinsti, nu urmându-ți căile tale, nici căutând plăcerile tale, nici vorbind vorbe deșarte, atunci te vei desfăta în Domnul, și Eu te voi face să călătorești pe înălțimile țării, și te voi hrăni cu moștenirea tatălui tău Iacov, căci gura Domnului a vorbit” (Isaia 58:13-14).
BINECUVÂNTĂRILE SABATULUI SUNT ȘI PENTRU NEAMURI
NEAMURILE ȘI ZIUA A ȘAPTEA
O promisiune specială și frumoasă, legată de ziua a șaptea, este rezervată celor care caută binecuvântările lui Dumnezeu. Domnul a vorbit aceluiași profet și a mers mai departe, arătând clar că binecuvântările Sabatului nu sunt limitate la poporul evreu.
PROMISIUNEA LUI DUMNEZEU CĂTRE NEAMURILE CARE PĂZESC SABATUL
„Iar pe străinii [נֵכָר nefikhār – străini, ne-evrei] care se alipesc de Domnul ca să-I slujească, ca să iubească Numele Domnului și să fie slujitorii Lui, pe toți cei care păzesc Sabatul fără să-l profaneze și îmbrățișează legământul Meu, îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt și îi voi umple de bucurie în Casa Mea de rugăciune; arderile lor de tot și jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu; căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele” (Isaia 56:6-7).
SÂMBĂTA ȘI ACTIVITĂȚILE BISERICII
ODIHNA ÎN ZIUA A ȘAPTEA
Creștinul ascultător, fie el evreu mesianic sau dintre neamuri, se odihnește în ziua a șaptea, deoarece aceasta, și nu alta, este ziua în care Domnul i-a poruncit să se odihnească.
Dacă vrei să interacționezi cu Dumnezeul tău într-un grup sau să I te închini împreună cu frații și surorile tale în Hristos, poți face acest lucru ori de câte ori ai ocazia — de obicei duminica, dar și miercurea sau joia, când multe biserici au servicii de rugăciune, învățătură, vindecare și altele.
FRECVENȚA LA SINAGOGĂ ÎN ZILELE DE SÂMBĂTĂ
Atât evreii din perioada biblică, cât și evreii ortodocși moderni frecventează sinagogile sâmbăta pentru că este, în mod evident, mai convenabil, din moment ce nu lucrează în această zi, în ascultare de porunca a patra.
ISUS ȘI SABATUL
FRECVENȚA SA REGULATĂ LA TEMPLU
Însuși Isus mergea în mod regulat la templu sâmbăta, dar niciodată nu a dat de înțeles că făcea aceasta în virtutea poruncii a patra — pentru că pur și simplu nu este menționat în acea poruncă.
ISUS LUCRA PENTRU MÂNTUIREA SUFLETELOR ÎN ZIUA SABATULUI
Isus era ocupat șapte zile pe săptămână împlinind lucrarea Tatălui Său:
„Mâncarea Mea”, a spus Isus, „este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui” (Ioan 4:34).
Și de asemenea:
„Dar Isus le-a răspuns: Tatăl Meu lucrează până acum; și Eu de asemenea lucrez” (Ioan 5:17).
În ziua Sabatului, El găsea adesea cel mai mare număr de oameni în templu, oameni care aveau nevoie să audă mesajul Împărăției:
„A venit în Nazaret, unde fusese crescut, și, după obiceiul Său, a intrat în sinagogă în ziua Sabatului și s-a sculat să citească” (Luca 4:16).
ÎNVĂȚĂTURA LUI ISUS, PRIN CUVÂNT ȘI EXEMPLU
Un adevărat ucenic al lui Hristos își modelează viața în toate aspectele. El a arătat clar că, dacă Îl iubim, vom fi ascultători de Tatăl și de Fiul. Aceasta nu este o cerință pentru cei slabi, ci pentru cei care au ochii ațintiți asupra Împărăției lui Dumnezeu și sunt gata să facă orice este necesar pentru a obține viața veșnică — chiar dacă asta stârnește opoziție din partea prietenilor, a bisericii și a familiei. Porunca referitoare la păr și barbă, la tzitzit, la tăierea împrejur, la Sabat și la alimentele interzise este ignorată de aproape toată creștinătatea, iar cei care refuză să urmeze mulțimea vor fi, cu siguranță, persecutați — așa cum ne-a spus Isus. Ascultarea de Dumnezeu cere curaj, dar răsplata este veșnicia.
