„Dar cei ce se încred în Domnul își vor înnoi puterea; se vor înălța cu aripi ca ale vulturilor; vor alerga și nu vor obosi; vor umbla și nu se vor osteni” (Isaia 40:31).
Cuvântul ne arată că „răbdarea” și „perseverența” sunt aceeași esență: capacitatea de a rămâne statornici chiar și în mijlocul încercărilor. Așa cum Iov a rămas neclintit, suntem chemați să rezistăm, având încredere că există o fericire rezervată pentru cei care nu renunță. Isus a spus că cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit; așadar, perseverența nu este opțională — este o parte esențială a drumului credinței.
Această statornicie se întărește atunci când alegem să trăim în ascultare de înalte porunci ale Celui Preaînalt. În angajamentul zilnic față de voia Domnului se formează rezistența noastră. Fiecare pas credincios, chiar și mic, zidește în noi capacitatea de a suporta furtunile, așteptând în timpul lui Dumnezeu și învățând că grija Sa nu dă greș niciodată.
Așadar, hotărăște-te astăzi să rămâi statornic. Perseverența este solul în care cresc maturitatea și speranța. Cel ce se sprijină pe Domnul și urmează căile Sale descoperă că încercările sunt trepte spre victorie și că, la final, va fi primit de Fiul pentru a moșteni viața veșnică. Adaptare după J.C. Philpot. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.
Roagă-te cu mine: Tată iubit, Te laud pentru că ești credincios să mă susții pe cale. Dă-mi o inimă perseverentă, care să nu se descurajeze în fața încercărilor.
Doamne, ajută-mă să trăiesc potrivit înaltelor Tale porunci, învățând răbdarea și rezistența în fiecare situație a vieții mele.
O, Dumnezeule drag, Îți mulțumesc pentru că mă întărești să perseverez până la sfârșit. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este stâncă tare sub picioarele mele. Poruncile Tale sunt aripi care mă poartă deasupra furtunilor. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.
