„Trezește-te, tu care dormi, și ridică-te dintre cei morți, iar Hristos te va lumina” (Isaia 60:1).
Moartea spirituală este cea mai profundă formă de separare de Dumnezeu. Este a trăi fără a simți prezența Sa, fără a căuta voia Sa, fără a dori sfințenia Sa. Este a merge ca un trup viu cu un suflet adormit — fără credință, fără teamă, fără reverență. Această moarte nu are un mormânt vizibil, dar urmele ei se văd în inima care nu se mai cutremură în fața păcatului și nici nu se mișcă înaintea măreției divine.
Dar Domnul, în infinita Sa milă, oferă viață nouă celor care aleg să asculte de sublimele porunci ale Celui Preaînalt. Prin ascultare, inima moartă se trezește, iar Duhul lui Dumnezeu revine să locuiască în interior. Fidelitatea față de Legea Sa restaurează comuniunea pierdută, reaprinde teama sfântă și redă sufletului sensibilitatea spirituală.
Așadar, dacă inima pare rece și distantă, strigă către Domnul ca să reaprindă viața în tine. Tatăl nu respinge pe cel ce dorește să se ridice din somnul morții. Cel ce se întoarce la El cu pocăință și credincioșie este trezit de lumina lui Hristos și condus la adevărata viață — veșnică și nepieritoare. Adaptat după J.C. Philpot. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.
Roagă-te cu mine: Tată iubit, Te laud pentru că ai putere să trezești inima moartă și să aduci viață acolo unde înainte era întuneric. Atinge sufletul meu și fă-mă să simt din nou prezența Ta.
Doamne, călăuzește-mă ca să trăiesc după sublimele Tale porunci, lăsând în urmă tot ce este moarte și îmbrățișând viața care vine de la Tine.
O, Dumnezeule drag, Îți mulțumesc pentru că mă chemi să trăiesc din nou în lumina Ta. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este suflarea care trezește sufletul meu. Poruncile Tale sunt flacăra care mă ține viu înaintea Ta. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.
