„Zidește în mine, Dumnezeule, o inimă curată și înnoiește în mine un duh statornic. Nu mă alunga din prezența Ta și nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt” (Psalmii 51:10–11).
Numai atunci când Dumnezeu toarnă peste noi duhul dragostei și al rugăciunii putem să-L adorăm cu adevărat. Domnul este Duh, iar doar cei care Îl caută cu sinceritate și adevăr pot aduce o închinare care Îi este plăcută. Acest duh este focul divin aprins în inima credinciosului — același foc pe care Domnul l-a aprins pe altarul de bronz și a poruncit să nu se stingă niciodată. El poate fi acoperit de cenușa slăbiciunii sau a oboselii, dar nu se stinge niciodată, căci este susținut de Însuși Dumnezeu.
Acest foc rămâne viu în cei care aleg să umble în ascultare de mărețele porunci ale Celui Preaînalt. Credincioșia este combustibilul care menține flacăra arzând — ascultarea reaprinde râvna, curățește închinarea și reînnoiește părtășia. Inima credincioasă devine un altar permanent, unde dragostea pentru Dumnezeu nu se stinge, ci se întărește cu fiecare act de dăruire.
Așadar, hrănește focul pe care Domnul l-a aprins în tine. Îndepărtează cenușa distragerii și pune lemnele rugăciunii și ale ascultării. Tatăl nu lasă focul Său să moară în inima celor care Îl caută, ci îl menține aprins până în ziua când vom fi pe deplin consumați de lumina Sa veșnică în Hristos. Adaptat după J.C. Philpot. Pe mâine, dacă Domnul va voi.
Roagă-te cu mine: Tată iubit, Te laud pentru că aprinzi în mine focul Duhului Tău. Nu lăsa această flacără să se stingă, ci fă-o să crească zi de zi.
Doamne, ajută-mă să trăiesc după mărețele Tale porunci, oferindu-Ți o inimă curată și o închinare sinceră, care nu se răcește și nu se stinge niciodată.
O, Dumnezeule drag, Îți mulțumesc că menții vie flacăra credinței înlăuntrul meu. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este focul sfânt care luminează altarul meu. Poruncile Tale sunt lemnul care susține flacăra dragostei mele pentru Tine. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.
