MITUL CELOR 613 PORUNCI ȘI ADEVĂRATELE PORUNCI PE CARE ORICE SLUJITOR AL LUI DUMNEZEU TREBUIE SĂ CAUTE SĂ LE ÎMPLINEASCĂ
NEÎNȚELEGERI COMUNE
De multe ori, când publicăm texte despre necesitatea de a asculta toate poruncile Tatălui și ale Fiului pentru a fi mântuiți, unii cititori devin iritați și răspund cu comentarii de genul: „Dacă e așa, atunci trebuie să păzim toate cele 613 porunci!”
Astfel de comentarii arată că majoritatea oamenilor nu au nicio idee de unde provine acest număr misterios de porunci — pe care nimeni nu l-a văzut vreodată în Biblie — și ce înseamnă el, de fapt.
EXPLICAREA ORIGINII MITULUI
FORMAT ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI
În acest studiu vom explica originea acestui mit într-un format de întrebări și răspunsuri.
Vom clarifica, de asemenea, care sunt adevăratele porunci ale lui Dumnezeu, așa cum sunt ele prezentate în Sfintele Scripturi, pe care orice persoană care se teme de Dumnezeu Tatăl și speră să fie trimisă la Fiul Său pentru iertarea păcatelor trebuie să caute să le asculte.
ÎNTREBARE: Care sunt așa-numitele 613 porunci?
RĂSPUNS: Cele 613 porunci (613 Mitzvot) au fost inventate de rabini în secolul al XII-lea d.Hr. pentru evreii practicanți. Principalul lor autor a fost rabinul și filozoful spaniol Moise Maimonide (1135–1204), cunoscut și sub numele de Rambam.
ÎNTREBARE: Există cu adevărat 613 porunci în Scripturi?
RĂSPUNS: Nu. Adevăratele porunci ale Domnului sunt puține și ușor de respectat. Diavolul a inspirat acest mit ca parte a unui plan pe termen lung pentru a convinge omenirea să abandoneze ascultarea de Domnul. Această strategie este în vigoare încă din Eden.
ÎNTREBARE: De unde provine numărul 613?
RĂSPUNS: Acest număr provine din tradiția rabinică și din conceptul de numerologie ebraică, care atribuie fiecărei litere a alfabetului o valoare numerică. Una dintre tradiții susține că cuvântul tzitzit (ציצית), care înseamnă franjuri sau ciucuri (vezi Numeri 15:37-39), are o valoare numerică totală de 613 când literele sunt adunate.
Conform acestui mit, franjurii ar avea o valoare inițială de 600. Adăugând opt fire și cinci noduri se ajunge la 613, număr care, potrivit tradiției, ar corespunde poruncilor din Tora (primele cinci cărți ale Bibliei). Merită menționat că purtarea tzitzit-ului este o poruncă autentică ce trebuie respectată de toți, însă această legătură cu cele 613 porunci este pură invenție. Este una dintre multele „tradiții ale bătrânilor” menționate și condangate de Isus (vezi Matei 15:1-20). [Vezi studiul despre tzitzit]
ÎNTREBARE: Cum au reușit să adune atâtea porunci pentru a ajunge la numărul 613 derivat din tzitzit?
RĂSPUNS: Cu multă dificultate și creativitate. Au împărțit porunci autentice în mai multe porunci mai mici pentru a umfla numărul. De asemenea, au inclus numeroase porunci legate de preoți, Templu, agricultură, animale, sărbători și altele.
ÎNTREBARE: Care sunt adevăratele porunci pe care trebuie să le căutăm să le împlinim?
RĂSPUNS: Pe lângă cele Zece Porunci, mai există câteva porunci, toate ușor de împlinit. Unele sunt specifice bărbaților sau femeilor, altele se adresează comunității, iar câteva sunt valabile doar pentru anumite grupuri precum agricultorii și crescătorii de animale. Multe porunci nu se aplică creștinilor deoarece sunt exclusive pentru descendenții seminției lui Levi sau sunt legate de Templul din Ierusalim, care a fost distrus în anul 70 d.Hr.
Trebuie să înțelegem că acum, în vremurile de pe urmă, Dumnezeu își cheamă toți copiii credincioși să se pregătească, căci în orice moment ne va lua din această lume coruptă. Dumnezeu va lua doar pe cei care se străduiesc să asculte de toate poruncile Sale, fără excepție.
Nu urmați învățăturile și exemplul conducătorilor voștri, ci urmați doar ceea ce a poruncit Dumnezeu. Neamurile nu sunt scutite de nicio poruncă a lui Dumnezeu:
„Adunarea va avea aceleași legi pentru voi și pentru străinul [גֵּר gēr (străin, neevreu)] care locuiește printre voi; aceasta este o rânduială veșnică pentru toate generațiile voastre: înaintea Domnului se va aplica în egală măsură pentru voi și pentru străinul care locuiește printre voi. Aceeași lege și aceeași poruncă vor fi pentru amândoi.” (Numeri 15:15-16)
Termenul „străin care locuiește printre voi” se referă la orice neevreu care dorește să se alăture poporului ales al lui Dumnezeu și să fie mântuit.
„Voi vă închinați la ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci mântuirea vine de la iudei” (Ioan 4:22)
Mai jos sunt poruncile cel mai frecvent ignorate de creștini — toate au fost respectate de Isus, de apostolii Săi și de ucenici. Isus este exemplul nostru.
PORUNCI PENTRU BĂRBAȚI:
- Părul și barba: „Să nu radeți părul din jurul capului și să nu radeți conturul bărbii aproape de piele.” (Leviticul 19:27). [Vezi studiul despre părul și barba creștinului.]
- Tzitzit: „Spune fiilor lui Israel să-și facă ciucuri la colțurile hainelor lor din generație în generație… să-i privească și să-și aducă aminte de toate poruncile Domnului.” (Numeri 15:37-39). [Vezi studiul despre tzitzit.]
- Tăierea împrejur: „La vârsta de opt zile, orice copil de parte bărbătească să fie tăiat împrejur… atât cel născut în casă, cât și străinul.” (Geneza 17:12). [Vezi studiul despre creștini și tăierea împrejur.]
PORUNCĂ PENTRU FEMEI:
- Abținerea de la relații în timpul menstruației: „Dacă un bărbat se culcă cu o femeie în timpul necurăției ei și îi descoperă goliciunea… amândoi vor fi nimiciți din mijlocul poporului lor.” (Leviticul 20:18).
PORUNCI PENTRU COMUNITATE:
- Odihna Sabatului: „Adu-ți aminte de ziua Sabatului, ca s-o sfințești. Șase zile să lucrezi… dar ziua a șaptea este zi de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău.” (Exodul 20:8-11). [Vezi studiul despre Sabat]
- Alimentele interzise: „Dintre toate animalele care trăiesc pe uscat, iată pe care le puteți mânca…” (Leviticul 11:1-46) [Vezi studiul despre alimentele interzise pentru creștini.]
ÎNTREBARE: În epistolele sale, nu spune Pavel că Isus a împlinit toate poruncile în locul nostru și că le-a anulat prin moartea Sa?
RĂSPUNS: Cu siguranță nu. Pavel însuși ar fi îngrozit să vadă ce învață pastorii în biserici folosindu-se de scrierile lui. Niciun om, nici măcar Pavel, nu a primit autoritate de la Dumnezeu să schimbe nici măcar o literă din Legea Sa sfântă și veșnică. Dacă acest lucru ar fi fost adevărat, atât profeții cât și Isus ar fi spus clar că Dumnezeu va trimite un anumit om din Tars cu acest nivel de autoritate. Însă adevărul este că Pavel nu este menționat deloc — nici de profeții din Tanach (Vechiul Testament), nici de Mesia în cele patru Evanghelii. O chestiune atât de importantă nu ar fi fost trecută cu vederea de Dumnezeu.
Profeții menționează doar trei persoane care au apărut în perioada Noului Testament: Iuda (Psalmul 41:9), Ioan Botezătorul (Isaia 40:3) și Iosif din Arimateea (Isaia 53:9). Nu există nicio referință la Pavel, și aceasta pentru că el nu a predicat nimic care să adauge sau să contrazică ceea ce fusese deja revelat prin profeți sau prin Isus.
Orice creștin care crede că Pavel a schimbat ceva din ceea ce a fost scris anterior trebuie să-și reconsidere înțelegerea, ca să se alinieze cu profeții și cu Isus — nu invers, cum fac cei mai mulți oameni.
Dacă cineva nu poate armoniza scrierile lui Pavel cu profeții și cu Isus, mai bine le pune deoparte decât să-L necinstească pe Dumnezeu interpretând greșit cuvintele unui om. O astfel de justificare nu va fi acceptată la judecata finală.
Nimeni nu-L va convinge pe Judecător spunând: „Sunt nevinovat că am ignorat poruncile Tale pentru că l-am urmat pe Pavel.” Iată ce s-a descoperit despre vremurile din urmă: „Aici este răbdarea sfinților care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința în Isus” (Apocalipsa 14:12).
ÎNTREBARE: Nu a inspirat Duhul Sfânt schimbări și anulări în Legea lui Dumnezeu?
RĂSPUNS: O asemenea idee se apropie de blasfemie. Duhul Sfânt este Duhul lui Dumnezeu Însuși. Isus a spus clar că trimiterea Duhului Sfânt avea scopul de a ne învăța reamintindu-ne ceea ce El deja spusese:
„El (Duhul) vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:26).
Nu se spune nicăieri că Duhul Sfânt va aduce o nouă doctrină care nu fusese deja predată de Fiul sau de profeții Tatălui. Mântuirea este subiectul cel mai important din toată Scriptura, iar toate informațiile necesare au fost deja oferite prin profeți și prin Isus:
„Căci Eu n-am vorbit de la Mine, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuși Mi-a poruncit [εντολη (entolē) poruncă, regulă, instrucțiune] ce să spun și ce să vorbesc. Și știu că porunca [entolē] Lui este viața veșnică. Așadar, ceea ce spun, spun exact cum Mi-a spus Tatăl.” (Ioan 12:49-50)
Există o continuitate a revelațiilor care s-a încheiat cu Hristos. Știm aceasta pentru că, așa cum am menționat anterior, nu există profeții despre trimiterea vreunui om care să aducă învățături doctrinare noi după Mesia. Singurele revelații de după înviere se referă la vremurile din urmă, și nu există nimic despre noi doctrine care ar apărea între Isus și sfârșitul lumii.
Toate poruncile lui Dumnezeu sunt continue și veșnice, și vom fi judecați după ele. Cei care L-au plăcut pe Tatăl au fost trimiși la Fiul pentru a fi răscumpărați de El. Cei care au nesocotit poruncile Tatălui nu I-au fost plăcuți și nu au fost trimiși la Fiul:
„De aceea v-am spus că nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-i este dat de Tatăl Meu” (Ioan 6:65).
