PORUNCA DE A NE AMINTI DE PORUNCI
INSTRUCȚIUNEA PRIVIND TZITZIT
Porunca privind tzitzit, dată de Dumnezeu prin Moise în timpul celor 40 de ani de rătăcire, îi instruiește pe copiii lui Israel — fie născuți în Israel, fie neamuri — să facă ciucuri (tzitzit [ציצת], însemnând fire, ciucuri, borlas) la colțurile hainelor lor și să includă un fir albastru printre ele.
Acest simbol fizic servește la distingerea celor care Îl urmează pe Dumnezeu, acționând ca un memento constant al identității lor și al angajamentului față de poruncile Sale.
SEMNIFICAȚIA FIRULUI ALBASTRU
Includerea firului albastru — o culoare adesea asociată cu cerurile și divinitatea — subliniază sfințenia și importanța acestui simbol. Porunca este declarată ca fiind valabilă „din generație în generație”, ceea ce indică faptul că nu este limitată la o anumită perioadă de timp, ci trebuie păzită în mod continuu:
„Domnul i-a spus lui Moise: ‘Vorbește fiilor lui Israel și spune-le: De-a lungul generațiilor care vor veni, să-și facă ciucuri la colțurile hainelor lor și să pună un fir albastru la fiecare ciucure. Aceste ciucuri să vă ajute să vă amintiți de toate poruncile Domnului, ca să le împliniți și să nu vă rătăciți urmând dorințele inimii și ale ochilor voștri. Astfel, vă veți aminti să împliniți toate poruncile Mele și veți fi sfințiți pentru Dumnezeul vostru.’” (Numeri 15:37-40)
TZITZIT CA INSTRUMENT SFÂNT
Tzitzit nu este un simplu element decorativ; este un instrument sfânt menit să-i călăuzească pe cei care Îl urmează pe Dumnezeu spre ascultare. Scopul său este clar: să împiedice credincioșii să urmeze propriile dorințe și să-i conducă spre o viață de sfințenie înaintea lui Dumnezeu.
Prin purtarea tzitzit-urilor, cei care Îl urmează pe Domnul își demonstrează devotamentul față de poruncile Sale și își amintesc zilnic de legământul lor cu El.
DOAR PENTRU BĂRBAȚI SAU PENTRU TOȚI?
TERMINOLOGIA EVREIASCĂ
Una dintre cele mai comune întrebări referitoare la această poruncă este dacă se aplică exclusiv bărbaților sau tuturor. Răspunsul se găsește în termenul ebraic folosit în acest verset, Bnei Yisrael (בני ישראל), care înseamnă „fiii lui Israel” (la masculin).
Totuși, în alte versete în care Dumnezeu oferă instrucțiuni întregii comunități, este folosită expresia Kol-Kahal Yisrael (כל-קהל ישראל), care înseamnă „adunarea lui Israel”, referindu-se în mod clar la întreaga comunitate (vezi Iosua 8:35; Deuteronom 31:11; 2 Cronici 34:30).
Există, de asemenea, cazuri în care populația generală este adresată folosind cuvântul am (עַם), care înseamnă pur și simplu „popor” și este clar de gen neutru. De exemplu, când Dumnezeu a dat Cele Zece Porunci: „Moise s-a întors la popor (עַם) și le-a spus” (Exodul 19:25).
Alegerea cuvântului pentru porunca despre tzitzit în ebraica originală indică faptul că a fost adresată în mod specific fiilor („bărbaților”) lui Israel.
PRACTICA ÎN RÂNDUL FEMEILOR DE ASTĂZI
Deși unele femei evreice moderne și femei neevreice mesianice poartă pe hainele lor ceea ce ele numesc tzitzit, nu există nicio indicație că această poruncă ar fi fost destinată ambelor genuri.
CUM SE POARTĂ TZITZIT
Tzitzit-urile trebuie atașate de îmbrăcăminte: două în față și două în spate, cu excepția momentelor de baie (desigur). Unii consideră purtarea lor în timpul somnului ca fiind opțională. Cei care nu le poartă când dorm urmează logica potrivit căreia scopul tzitzit-ului este să fie un memento vizual — lucru inutil atunci când cineva doarme.
Pronunția corectă a tzitzit este (zitzit), iar formele de plural sunt tzitzitot (zitziôt) sau pur și simplu tzitzit-uri.
CULOAREA FIRELOR
NU ESTE CERUTĂ O NUANȚĂ ANUMITĂ DE ALBASTRU
Este important de menționat că pasajul nu specifică exact ce nuanță de albastru (sau violet) trebuie să aibă firul. În iudaismul modern, mulți aleg să nu includă firul albastru, argumentând că nuanța exactă nu este cunoscută și, în schimb, folosesc doar fire albe în tzitzit-urile lor. Totuși, dacă nuanța precisă ar fi fost esențială, Dumnezeu ar fi oferit clarificări.
Esența poruncii constă în ascultare și în amintirea constantă a poruncilor lui Dumnezeu, nu în precizia culorii.
SIMBOLISMUL FIRULUI ALBASTRU
Unii cred că firul albastru simbolizează pe Mesia, deși nu există niciun sprijin scriptural pentru această interpretare, oricât de atrăgătoare ar fi ea.
Alții profită de lipsa unei restricții cu privire la culorile celorlalte fire — cu excepția cerinței ca unul să fie albastru — pentru a crea tzitzit-uri elaborate, cu mai multe culori. Acest lucru nu este recomandabil, deoarece denotă o atitudine lejeră față de poruncile lui Dumnezeu, ceea ce nu este constructiv.
CONTEXT ISTORIC PRIVIND CULORILE
În vremurile biblice, vopsirea firelor era un proces costisitor, așa că este aproape sigur că tzitzit-urile originale erau făcute din culori naturale de lână de oaie, capră sau cămilă — cel mai probabil variind de la alb la bej. Recomandăm păstrarea acestor tonuri naturale.
NUMĂRUL FIRELOR
INSTRUCȚIUNI BIBLICE PRIVIND FIRELE
Scriptura nu specifică câte fire trebuie să aibă fiecare tzitzit. Singura cerință este ca unul dintre fire să fie albastru.
În iudaismul modern, tzitzit-urile sunt în mod obișnuit realizate din patru fire împăturite, pentru a forma opt fire în total. Ele includ și noduri, considerate obligatorii. Totuși, această practică a celor opt fire și a nodurilor este o tradiție rabinică fără temei scriptural.
NUMERE SUGERATE: CINCI SAU ZECE FIRE
Pentru scopurile noastre, sugerăm folosirea a cinci sau zece fire pentru fiecare tzitzit. Acest număr este ales deoarece, dacă scopul tzitzit-ului este să ne amintească de poruncile lui Dumnezeu, este potrivit ca numărul firelor să fie asociat cu Cele Zece Porunci.
Deși, desigur, Legea lui Dumnezeu conține mai mult de zece porunci, cele două table ale Celor Zece Porunci din Exodul 20 au fost mult timp considerate un simbol al întregii Legi a lui Dumnezeu.
| Confecționează-ți propriul tzitzit conform poruncii lui Dumnezeu Descarcă PDF |
 |
SIMBOLISMUL NUMĂRULUI DE FIRE
În acest caz:
- Zece fire ar putea reprezenta Cele Zece Porunci în fiecare tzitzit.
- Cinci fire ar putea simboliza cinci porunci pe fiecare tablă, deși nu se știe cu certitudine cum au fost împărțite poruncile între cele două table.
Mulți speculează (fără dovezi) că o tablă conținea patru porunci legate de relația noastră cu Dumnezeu, iar cealaltă șase porunci legate de relația cu semenii noștri.
Indiferent de interpretare, alegerea a cinci sau zece fire este doar o sugestie, deoarece Dumnezeu nu a oferit acest detaliu lui Moise.
„CA SĂ-L PRIVIȚI ȘI SĂ VĂ ADUCEȚI AMINTE”
UN INSTRUMENT VIZUAL PENTRU ASCULTARE
Tzitzit-ul, cu firul său albastru, servește drept un instrument vizual menit să-i ajute pe slujitorii lui Dumnezeu să-și amintească și să împlinească toate poruncile Sale. Versetul subliniază importanța de a nu urma dorințele inimii sau ale ochilor, care pot duce la păcat. În schimb, cei care Îl urmează pe Dumnezeu trebuie să se concentreze pe ascultarea poruncilor Sale.
UN PRINCIPIU VEȘNIC
Acest principiu este atemporal, aplicându-se atât israeliților din vechime, cât și creștinilor de astăzi, care sunt chemați să rămână credincioși poruncilor lui Dumnezeu și să evite ispitele lumii. Ori de câte ori Dumnezeu ne poruncește să ne aducem aminte de ceva, o face pentru că știe că suntem înclinați să uităm.
O BARIERĂ ÎMPOTRIVA PĂCATULUI
Această „uitare” nu înseamnă doar a nu-ți aminti poruncile, ci și a nu le pune în practică. Atunci când o persoană este pe punctul de a păcătui și privește în jos la tzitzit-urile sale, își amintește că există un Dumnezeu care i-a dat porunci. Iar dacă aceste porunci nu sunt respectate, vor exista consecințe.
În acest sens, tzitzit-ul devine o barieră împotriva păcatului, ajutându-l pe credincios să rămână conștient de responsabilitățile sale și statornic în credincioșia față de Dumnezeu.
„TOATE PORUNCILE MELE”
O CHEMARE LA ASCULTARE COMPLETĂ
Păzirea tuturor poruncilor lui Dumnezeu este esențială pentru menținerea sfințeniei și credincioșiei față de El. Tzitzit-urile de pe haine sunt un simbol tangibil care le reamintește slujitorilor lui Dumnezeu de responsabilitatea lor de a trăi o viață sfântă și ascultătoare.
A fi sfânt — pus deoparte pentru Dumnezeu — este o temă centrală în întreaga Biblie, iar această poruncă specifică oferă o cale practică prin care slujitorii lui Dumnezeu pot rămâne conștienți de obligația de a asculta.
IMPORTANȚA TUTUROR PORUNCILOR
Este important de remarcat folosirea substantivului ebraic kōl (כֹּל), care înseamnă „toate”, subliniind necesitatea de a asculta nu doar câteva porunci — așa cum se practică în aproape toate bisericile din lume — ci întregul „pachet” de porunci care ne-au fost date.
Poruncile lui Dumnezeu sunt, de fapt, instrucțiuni care trebuie urmate cu credincioșie dacă dorim să-I fim plăcuți. Procedând astfel, suntem pregătiți să fim trimiși la Isus și să primim iertarea păcatelor prin jertfa Lui ispășitoare.
PROCESUL CARE DUCE LA MÂNTUIRE
A-L MULȚUMI PE TATĂL PRIN ASCULTARE
Isus a arătat clar că drumul spre mântuire începe cu o viață care Îl mulțumește pe Tatăl prin fapte (Psalmii 18:22-24). Atunci când Tatăl cercetează inima unei persoane și confirmă înclinația acesteia spre ascultare, Duhul Sfânt o călăuzește să respecte toate poruncile Sale sfinte.
ROLUL TATĂLUI ÎN A NE CONDUCE LA ISUS
Tatăl este Cel care trimite sau „dăruiește” această persoană lui Isus:
„Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl care M-a trimis, și Eu îl voi învia în ziua de pe urmă.” (Ioan 6:44)
Și de asemenea:
„Aceasta este voia Celui care M-a trimis: să nu pierd pe niciunul dintre cei pe care Mi i-a dat, ci să-i înviez în ziua de pe urmă.” (Ioan 6:39)
TZITZIT — UN MEMENTO ZILNIC
Tzitzit-ul, ca simbol vizual și fizic, joacă un rol vital în acest proces, servind ca ajutor zilnic pentru ca slujitorii lui Dumnezeu să rămână statornici în ascultare și sfințenie.
Această conștiență continuă a tuturor poruncilor Sale nu este opțională, ci un aspect fundamental al unei vieți dedicate lui Dumnezeu și aliniate voii Sale.
ISUS ȘI TZITZIT
Isus Hristos, prin viața Sa, a demonstrat importanța împlinirii poruncilor lui Dumnezeu, inclusiv purtarea tzitzit-urilor pe hainele Sale. Când citim termenul original grecesc [kraspedon (κράσπεδον), care înseamnă tzitzit, fire, ciucuri, franjuri], devine clar că aceasta era partea atinsă de femeia cu scurgere de sânge ca să primească vindecare:
„Și iată, o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge s-a apropiat din spate și a atins ciucurii hainei Lui.” (Matei 9:20)
În mod similar, în Evanghelia după Marcu vedem că mulți căutau să atingă tzitzit-urile lui Isus, recunoscând că ele simbolizau poruncile puternice ale lui Dumnezeu, care aduceau binecuvântare și vindecare:
„Oriunde mergea — în sate, orașe sau la țară — puneau bolnavii pe piețe. Îl rugau să le permită să atingă chiar și doar ciucurii hainei Lui, și toți cei care o atingeau erau vindecați.” (Marcu 6:56)
SEMNIFICAȚIA TZITZIT-URILOR ÎN VIAȚA LUI ISUS
Aceste relatări evidențiază faptul că Isus a respectat cu fidelitate porunca de a purta tzitzit, așa cum este instruit în Torah. Tzitzit-urile nu erau simple elemente decorative, ci simboluri profunde ale poruncilor lui Dumnezeu, pe care Isus le-a trăit și le-a apărat. Recunoașterea publicului că tzitzit-urile erau un punct de legătură cu puterea divină subliniază rolul ascultării față de Legea lui Dumnezeu în aducerea binecuvântărilor și minunilor.
Ascultarea lui Isus de această poruncă demonstrează supunerea Sa completă față de Legea lui Dumnezeu și oferă un exemplu puternic pentru urmașii Săi — nu doar în ceea ce privește tzitzit-ul, ci și toate celelalte porunci ale Tatălui Său, precum Sabatul, circumcizia, părul și barba și alimentele interzise.
