O PORUNCĂ A LUI DUMNEZEU ATÂT DE SIMPLĂ ȘI COMPLET IGNORATĂ
PORUNCA DIN LEVITICUL 19:27
Nu există nicio justificare biblică pentru ca practic toate denominațiunile creștine să ignore porunca lui Dumnezeu cu privire la modul în care bărbații trebuie să își poarte părul și barba, așa cum Domnul a poruncit.
Știm că aceasta a fost o poruncă respectată cu credincioșie de toți evreii în perioada biblică fără întrerupere, după cum se vede și astăzi la evreii ultraortodocși, care continuă să o respecte, deși cu detalii nebiblice din cauza unei înțelegeri rabinice greșite a pasajului.
De asemenea, nu există nicio îndoială că Isus, împreună cu toți apostolii și ucenicii Săi, au ascultat cu fidelitate toate poruncile conținute în Tora, inclusiv Leviticul 19:27:
„Să nu radeți colțurile părului de pe cap și să nu tăiați marginea bărbii aproape de piele.”
INFLUENȚA GREACĂ ȘI ROMANĂ
PRACTICI CULTURALE ȘI COMPROMIS
Primii creștini au început să se abată de la porunca privind părul și barba, în mare parte din cauza influențelor culturale din primele secole ale erei creștine.
Pe măsură ce creștinismul s-a răspândit în lumea greco-romană, convertiții au adus cu ei propriile obiceiuri culturale. Atât grecii, cât și romanii aveau norme de igienă și îngrijire care includeau bărbieritul și tunderea părului și a bărbii. Aceste practici au început să influențeze obiceiurile creștinilor dintre neamuri.
EȘECUL BISERICII DE A RĂMÂNE FERMĂ
Acesta ar fi trebuit să fie momentul în care conducătorii bisericii să rămână fermi în sublinierea necesității de a fi credincioși învățăturilor profeților și ale lui Isus, indiferent de valorile și practicile culturale.
Ei nu ar fi trebuit să compromită nicio poruncă a lui Dumnezeu. Totuși, această lipsă de hotărâre s-a transmis din generație în generație, rezultând un popor slăbit în capacitatea sa de a rămâne credincios Legii lui Dumnezeu.
RĂMĂȘIȚA PĂSTRATĂ DE DUMNEZEU
Această slăbiciune persistă până astăzi, iar biserica pe care o vedem acum este departe de ceea ce Isus a întemeiat. Singurul motiv pentru care ea continuă să existe este că, așa cum s-a întâmplat mereu, Dumnezeu a păstrat o rămășiță:
„Cei șapte mii care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal și nu l-au sărutat” (1 Împărați 19:18).
SEMNIFICAȚIA PORUNCII
UN MEMENTO AL ASCULTĂRII
Porunca referitoare la păr și barbă este un memento tangibil al ascultării și al separării față de influențele lumii. Ea reflectă un stil de viață dedicat onorării instrucțiunilor lui Dumnezeu mai presus de normele culturale sau sociale.
Isus și apostolii Săi au fost modele de ascultare, iar exemplul lor ar trebui să-i inspire pe credincioșii de astăzi să recupereze această poruncă adesea neglijată, ca parte a credincioșiei lor față de sfânta Lege a lui Dumnezeu.
ISUS, BARBA ȘI PĂRUL SĂU
ISUS CA EXEMPLU SUPREM
Isus Hristos, prin viața Sa, ne-a oferit exemplul suprem despre cum ar trebui să trăiască, în această lume, oricine dorește să moștenească viața veșnică. El a demonstrat importanța ascultării de toate poruncile Tatălui, inclusiv porunca privind părul și barba copiilor lui Dumnezeu.
Exemplul Său are semnificație din două puncte de vedere: pentru contemporanii Săi și pentru toate generațiile viitoare de ucenici.
CONFRUNTAREA TRADIȚIILOR RABINICE
În vremea Sa, ascultarea lui Isus față de Tora a servit drept contrabalans pentru numeroasele învățături rabinice care dominau viața iudaică. Aceste învățături păreau extrem de fidele față de Tora, dar erau, în realitate, tradiții omenești menite să-i țină pe oameni „robiei” acestor tradiții.
ASCULTARE PURĂ ȘI NEALTERATĂ
Prin respectarea fidelă a Torei — inclusiv a poruncilor privind barba și părul Său — Isus a contestat aceste distorsiuni și a oferit un exemplu curat și nealterat de ascultare față de Legea lui Dumnezeu.
BARBA LUI ISUS ÎN PROFEȚIE ȘI ÎN SUFERINȚĂ
Importanța bărbii lui Isus este evidențiată și în profeție, dar și în suferința Sa. În descrierea profetică a chinului lui Mesia, ca robul suferind, una dintre torturile îndurate de Isus a fost smulgerea bărbii:
„Mi-am dat spatele celor ce mă băteau, și obrajii celor ce-mi smulgeau barba; nu mi-am ascuns fața de ocări și scuipări” (Isaia 50:6).
Acest detaliu subliniază nu doar suferința fizică a lui Isus, ci și ascultarea Sa neclintită de poruncile lui Dumnezeu, chiar și în fața chinului de neimaginat. Exemplul Său rămâne o amintire puternică pentru urmașii Săi de astăzi: să onoreze Legea lui Dumnezeu în toate aspectele vieții, așa cum a făcut El.
CUM SĂ RESPECȚI CORECT ACEASTĂ PORUNCĂ VEȘNICĂ
LUNGIMEA PĂRULUI ȘI A BĂRBII
Bărbații ar trebui să-și mențină părul și barba la o lungime care să arate clar că le au, chiar și când sunt priviți de la distanță. Nici prea lungi, nici prea scurte — ideea principală este ca nici părul, nici barba să nu fie tăiate prea aproape de piele.
NU RADE CONTOARELE NATURALE
Părul și barba nu trebuie rase în zonele lor de contur natural. Acesta este aspectul esențial al poruncii, centrat pe cuvântul ebraic pe’ah (פאה), care înseamnă contur, margine, colț sau latură. Nu se referă la lungimea fiecărui fir de păr, ci la marginile naturale ale părului și bărbii. De exemplu, același cuvânt pe’ah este folosit cu referire la marginile unui ogor:
„Când veți secera ogorul vostru, să nu secerați până la marginea (pe’ah) ogorului și să nu adunați spicele căzute” (Leviticul 19:9).
Este clar că nu se referă la înălțimea sau lungimea grâului (sau a altor plante), ci la extremitatea ogorului în sine. Același principiu se aplică părului și bărbii.
ELEMENTE ESENȚIALE PENTRU RESPECTAREA PORUNCII
- Mențineți Vizibilitatea: Părul și barba trebuie să fie vizibil prezente și ușor de recunoscut, reflectând distincția poruncită de Dumnezeu.
- Păstrați Contururile Naturale: Evitați rasul sau modificarea marginilor naturale ale liniei părului și ale bărbii.
Respectând aceste principii, bărbații pot împlini cu credincioșie această instrucțiune divină privind părul și barba, onorând poruncile veșnice ale lui Dumnezeu așa cum au fost intenționate.
ARGUMENTE INVALIDE PENTRU NEASCULTAREA ACESTEI PORUNCI A LUI DUMNEZEU:
ARGUMENT INVALID:
„Numai cei care vor să poarte barbă trebuie să asculte”
Unii bărbați, inclusiv lideri mesianici, susțin că nu trebuie să respecte această poruncă deoarece își rad complet barba. Conform acestei logici greșite, porunca s-ar aplica doar dacă cineva ar alege „să poarte barbă”. Cu alte cuvinte, doar dacă un bărbat dorește să-și lase barbă (sau păr), atunci ar trebui să urmeze instrucțiunile lui Dumnezeu.
Această justificare convenabilă nu se regăsește în textul sacru. Nu există niciun „dacă” sau „în cazul în care” — doar instrucțiuni clare despre cum trebuie menținute părul și barba. Folosind aceeași logică, s-ar putea respinge și alte porunci, precum Sabatul:
- „Nu trebuie să țin ziua a șaptea pentru că nu țin nicio zi,” sau
- „Nu trebuie să mă îngrijorez cu privire la carnea interzisă pentru că nu întreb niciodată ce fel de carne este în farfurie.”
Acest tip de atitudine nu-L convinge pe Dumnezeu, căci El vede că individul privește legile Sale nu ca pe ceva plăcut, ci ca pe un inconvenient pe care și-ar dori să nu existe. Aceasta este în contrast puternic cu atitudinea psalmiștilor:
„Doamne, învață-mă să înțeleg legile Tale, și le voi păzi întotdeauna. Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta și s-o împlinesc din toată inima mea” (Psalmul 119:33-34).
ARGUMENT INVALID:
„Porunca despre barbă și păr avea legătură cu practicile păgâne ale națiunilor vecine”
Porunca privind părul și barba este adesea interpretată greșit ca având legătură cu ritualuri păgâne legate de morți, doar pentru că versetele adiacente din același capitol menționează practici pe care Dumnezeu le interzice. Totuși, când examinăm contextul și tradiția iudaică, observăm că această interpretare nu are o bază solidă în Scripturi.
Această poruncă este o instrucțiune clară despre aspectul personal, fără nicio mențiune despre practici păgâne legate de morți sau despre alte obiceiuri păgâne.
CONTEXTUL MAI LARG AL LEVITICULUI 19
Acest capitol din Levitic conține o gamă largă de legi care acoperă diverse aspecte ale vieții zilnice și morale. Acestea includ porunci despre:
- Să nu practicați ghicirea și vrăjitoria (Leviticul 19:26)
- Să nu faceți tăieturi sau tatuaje pe corp pentru morți (Leviticul 19:28)
- Să nu duceți la desfrânare (Leviticul 19:29)
- Să-i tratați bine pe străini (Leviticul 19:33-34)
- Să-i cinstiți pe cei în vârstă (Leviticul 19:32)
- Să folosiți greutăți și măsuri drepte (Leviticul 19:35-36)
- Să nu amestecați tipuri diferite de semințe (Leviticul 19:19)
Fiecare dintre aceste legi reflectă grija specifică a lui Dumnezeu pentru sfințenie și ordine în mijlocul poporului Său. Așadar, este esențial să considerăm fiecare poruncă în mod individual. Nu se poate pretinde că porunca de a nu tunde părul și barba este legată de ritualuri păgâne doar pentru că versetul 28 menționează tăieturi pentru morți, iar versetul 26 vorbește despre vrăjitorie.
NICIO CLAUZĂ CONDIȚIONALĂ ÎN PORUNCĂ
NICIO EXCEPȚIE ÎN SCRIPTURĂ
Deși există pasaje în Tanah care leagă raderea părului și a bărbii de doliu, nicăieri în Scriptură nu se afirmă că un bărbat poate să-și radă părul și barba atâta timp cât nu o face ca semn de doliu.
Această clauză condițională adăugată poruncii este o invenție umană — o încercare de a crea excepții pe care Dumnezeu nu le-a inclus în Legea Sa. O astfel de interpretare adaugă clauze care nu se regăsesc în textul sacru și arată că se caută justificări pentru a evita ascultarea deplină.
ADAPTAREA PORUNCILOR ESTE RĂZVRĂTIRE
Această atitudine de a adapta poruncile după conveniența personală, în loc să urmeze ceea ce a fost clar poruncit, contrazice spiritul de supunere față de voia lui Dumnezeu. Pasajele care menționează raderea ca semn de doliu servesc ca avertismente că această scuză nu justifică încălcarea poruncii privind părul și barba.
EVREII ORTODOCȘI
ÎNȚELEGEREA LOR ASUPRA PORUNCII
Deși au, în mod clar, o înțelegere greșită a anumitor detalii privind tunderea părului și a bărbii, evreii ortodocși, încă din vechime, au înțeles întotdeauna că porunca din Leviticul 19:27 este separată de legile referitoare la practicile păgâne.
Ei mențin această distincție, recunoscând că interdicția reflectă un principiu al sfințeniei și separării, fără legătură cu ritualuri de doliu sau practici idolatre.
ANALIZA TERMENILOR EVREIEȘTI
Cuvintele ebraice folosite în versetul 27, precum taqqifu (תקפו), care înseamnă „a tunde sau a rade în jur”, și tashchit (תשחית), care înseamnă „a deteriora” sau „a distruge”, indică o interdicție clară împotriva modificării aspectului natural al unui bărbat într-un mod care dezonorează imaginea de sfințenie pe care Dumnezeu o așteaptă de la poporul Său.
Nu există nicio legătură directă cu practicile păgâne descrise în versetele anterioare sau ulterioare.
PORUNCA DREPT PRINCIPIU DE SFINȚENIE
A afirma că Leviticul 19:27 are legătură cu ritualurile păgâne este incorect și părtinitor. Versetul face parte dintr-un set de porunci care ghidează comportamentul și înfățișarea poporului Israel și a fost întotdeauna înțeles ca o ordine distinctă, separată de riturile de doliu sau de idolatrie menționate în alte pasaje.
ÎNVĂȚĂTURA LUI ISUS, PRIN CUVÂNT ȘI EXEMPLU
Adevăratul urmaș al lui Hristos folosește viața Lui ca model în toate lucrurile. Isus a arătat clar că, dacă Îl iubim, vom fi ascultători atât față de Tatăl, cât și față de Fiul.
Aceasta nu este o cerință pentru cei slabi, ci pentru cei care au ochii ațintiți asupra Împărăției lui Dumnezeu și sunt dispuși să facă tot ce este necesar pentru a obține viața veșnică — chiar dacă acest lucru atrage opoziție din partea prietenilor, bisericii și familiei.
PORUNCI IGNORATE DE MAJORITATEA CREȘTINĂTĂȚII
Poruncile privind părul și barba, tzitzit, tăierea împrejur, Sabatul și alimentele interzise sunt ignorate de aproape toată creștinătatea. Cei care refuză să urmeze mulțimea vor avea cu siguranță parte de persecuții, exact cum ne-a spus Isus.
Ascultarea de Dumnezeu cere curaj, dar răsplata este veșnicia.
