EȘECUL LUI SATANA ȘI NOUA SA STRATEGIE
La câțiva ani după ce Isus S-a întors la Tatăl, Satana a început planul său pe termen lung împotriva neamurilor. Încercarea lui de a-L convinge pe Isus să I se alăture eșuase (Matei 4:8-9), iar toate speranțele sale de a-L ține pe Hristos în mormânt au fost distruse definitiv prin înviere (Faptele Apostolilor 2:24).
Ceea ce i-a mai rămas șarpelui a fost să continue printre neamuri ceea ce făcuse dintotdeauna încă din Eden: să convingă omenirea să nu asculte de legile lui Dumnezeu (Geneza 3:4-5).
DOUĂ OBIECTIVE ALE PLANULUI
Pentru a reuși, era nevoie de două lucruri:
- Neamurile trebuiau să fie îndepărtate cât mai mult posibil de evrei și de credința acestora — o credință care exista încă de la creația omenirii. Credința familiei lui Isus, a prietenilor Săi, a apostolilor și a ucenicilor trebuia abandonată.
- Era nevoie de un argument teologic care să le permită să accepte că mântuirea oferită lor era diferită de modul în care mântuirea fusese înțeleasă de la începutul lumii. Acest nou plan de mântuire trebuia să le permită neamurilor să ignore legile lui Dumnezeu.
Diavolul i-a inspirat apoi pe oameni talentați să creeze o religie nouă pentru neamuri, completă cu un nou nume, tradiții și doctrine. Cea mai importantă dintre aceste doctrine i-a făcut să creadă că unul dintre scopurile principale ale lui Mesia a fost să „elibereze” neamurile de obligația de a păzi Poruncile lui Dumnezeu.
ÎNDEPĂRTAREA DE ISRAEL
PROVOCAREA LEGII PENTRU NEAMURI
Orice mișcare are nevoie de adepți pentru a supraviețui și a crește. Legea lui Dumnezeu, care fusese până atunci respectată de evreii mesianici, a început să reprezinte o provocare pentru grupul tot mai numeros de neamuri din cadrul noii biserici.
Porunci precum tăierea împrejur, respectarea zilei a șaptea și evitarea anumitor alimente au început să fie privite ca obstacole în calea creșterii mișcării. Treptat, conducerea a început să facă concesii acestui grup, sub argumentul fals că venirea lui Mesia ar fi însemnat o relaxare a Legii pentru cei dintre neamuri — deși un astfel de argument nu are niciun temei în Vechiul Testament sau în cuvintele lui Isus consemnate în cele patru Evanghelii (Exodul 12:49).
REACȚIA EVREILOR FAȚĂ DE SCHIMBĂRI
Între timp, puținii evrei care încă mai manifestau interes față de această mișcare — atrași de semnele și minunile făcute de Isus cu doar câteva decenii în urmă și susținuți de prezența martorilor oculari, inclusiv a unora dintre apostolii originali — au fost, în mod firesc, tulburați de abandonarea treptată a obligației de a păzi legile lui Dumnezeu transmise prin profeți.
Aceleași legi pe care Isus, apostolii și ucenicii le-au urmat cu credincioșie.
CONSECINȚELE ÎNDEPĂRTĂRII
STAREA ACTUALĂ A ÎNCHINĂRII
Rezultatul, așa cum știm, este că milioane de oameni se adună acum săptămânal în biserici pretinzând că se închină lui Dumnezeu, în timp ce ignoră complet faptul că acest Dumnezeu a ales o națiune pentru Sine printr-un legământ.
PROMISIUNEA LUI DUMNEZEU FAȚĂ DE ISRAEL
Dumnezeu a afirmat clar că nu va rupe niciodată acest legământ:
„Așa cum legile soarelui, ale lunii și ale stelelor sunt de neschimbat, tot așa nici descendenții lui Israel nu vor înceta vreodată să fie o națiune înaintea Mea” (Ieremia 31:35-37).
LEGĂMÂNTUL LUI DUMNEZEU CU ISRAEL
MÂNTUIREA PRIN ISRAEL
Nicăieri în Vechiul Testament nu citim că ar exista binecuvântare sau mântuire pentru cei care nu se alătură lui Israel:
„Și Dumnezeu i-a zis lui Avraam: Vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te binecuvântează și voi blestema pe cei ce te blestemă; și în tine vor fi binecuvântate toate familiile pământului” (Geneza 12:2-3).
Chiar și Isus a fost categoric când a afirmat că mântuirea vine de la evrei:
„Căci mântuirea vine de la iudei” (Ioan 4:22).
NEAMURILE ȘI ASCULTAREA
Neamul care dorește să fie mântuit prin Hristos trebuie să urmeze aceleași legi pe care Tatăl le-a dat națiunii alese pentru onoarea și slava Sa — aceleași legi pe care Isus și apostolii Săi le-au respectat.
Tatăl vede credința și curajul unui astfel de neam, în ciuda provocărilor. El își revarsă dragostea asupra lui, îl unește cu Israel și îl conduce la Fiul pentru iertare și mântuire.
Acesta este planul de mântuire care are sens pentru că este adevărat.
MAREA TRIMITERE
RĂSPÂNDIREA VEȘTII BUNE
Potrivit istoricilor, după înălțarea lui Hristos, mai mulți apostoli și ucenici au ascultat Marea Trimitere și au dus evanghelia învățată de Isus la națiunile dintre neamuri:
- Toma a mers în India.
- Barnaba și Pavel au mers în Macedonia, Grecia și Roma.
- Andrei a mers în Rusia și Scandinavia.
- Matia a mers în Etiopia.
Vestea Bună s-a răspândit pretutindeni.
MESAJUL A RĂMAS NEMODIFICAT
Mesajul pe care trebuiau să-l predice era același pe care l-a învățat Isus și era centrat pe Tatăl:
- Să creadă că Isus a venit de la Tatăl.
- Să asculte de legile Tatălui.
Isus le-a spus clar primilor misionari că nu vor fi singuri în misiunea de a răspândi Vestea Bună a Împărăției lui Dumnezeu. Duhul Sfânt le va aminti tot ce i-a învățat în timpul petrecut împreună:
„Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care Tatăl Îl va trimite în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus” (Ioan 14:26).
Instrucțiunea a fost să continue să învețe ceea ce au primit de la Învățătorul lor.
MÂNTUIREA ȘI ASCULTAREA
UN SINGUR MESAJ DE MÂNTUIRE
Nicăieri în Evanghelii nu vedem că Isus ar fi sugerat că misionarii Săi vor aduce un mesaj diferit de mântuire special conceput pentru cei dintre neamuri.
DOCTRINA FALSĂ A MÂNTUIRII FĂRĂ ASCULTARE
Ideea că neamurile ar putea primi mântuirea fără să asculte de poruncile sfinte și veșnice ale Tatălui este absentă din învățăturile lui Isus.
Această idee a mântuirii fără ascultare de Lege nu are niciun sprijin în cuvintele lui Isus și, prin urmare, este falsă, indiferent cât de veche sau populară ar fi.
