„Zidește în mine, Dumnezeule, o inimă curată și înnoiește în mine un duh statornic” (Psalmii 51:10).
De câte ori simțim povara păcatului și ne dăm seama că, prin forțele noastre, nu reușim nici măcar să ne pocăim cu adevărat. Mintea se umple de amintiri ale gândurilor necurate, cuvinte deșarte și atitudini nechibzuite — și totuși, inima pare uscată, incapabilă să plângă înaintea lui Dumnezeu. Dar sunt momente când Domnul, în bunătatea Sa, atinge sufletul cu degetul Său invizibil și trezește în noi o pocăință profundă, făcând să izvorască lacrimi ca apele ce curg din stâncă.
Această atingere divină se manifestă în mod special la cei care trăiesc potrivit cu mărețele porunci ale Celui Preaînalt. Ascultarea creează loc pentru ca Duhul să lucreze, sfărâmând împietrirea inimii și făcându-ne sensibili la sfințenia lui Dumnezeu. El este Cel care rănește ca să vindece, Cel care trezește adevărata pocăință care curățește și restaurează.
Așadar, nu te descuraja dacă inima ta pare rece. Roagă-L pe Domnul să-ți atingă sufletul încă o dată. Când Tatăl ridică toiagul corectării Sale, o face doar pentru a face să izvorască râul vieții — pocăință, iertare și transformare — care ne conduce la Fiul și la mântuirea veșnică. Adaptat după J.C. Philpot. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.
Roagă-te cu mine: Tată iubit, vin înaintea Ta recunoscând slăbiciunea mea și neputința mea de a mă pocăi prin propriile puteri. Atinge-mă cu mâna Ta și trezește în mine o inimă zdrobită.
Doamne, călăuzește-mă ca să trăiesc potrivit cu mărețele Tale porunci și să fiu sensibil la vocea Ta, lăsând ca Duhul Tău să producă în mine adevărată pocăință și restaurare.
O, Dumnezeule drag, Îți mulțumesc pentru că transformi inima mea împietrită într-o sursă de pocăință și viață. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este ciocanul care sfărâmă inima de piatră. Poruncile Tale sunt râul care spală și înnoiește sufletul meu. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.
