„Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paște în pășuni verzi și mă duce la ape de odihnă” (Psalmii 23:1-2).

Dumnezeu nu greșește niciodată când ne călăuzește. Chiar și atunci când drumul pare anevoios, iar priveliștea din față ne înspăimântă, Păstorul știe exact unde se află pășunile care ne vor întări cel mai mult. Uneori, El ne conduce în locuri incomode, unde întâmpinăm împotrivire sau trecem prin încercări. Dar, în ochii Lui, aceste locuri sunt câmpuri roditoare — iar acolo credința ne este hrănită și caracterul modelat.

Adevărata încredere nu cere explicații. Rolul nostru nu este să înțelegem toate motivele, ci să urmăm călăuzirea Domnului, chiar dacă apele din jurul nostru par tulburi. Minunata Lege a lui Dumnezeu ne arată că, dacă urmăm cu credincioșie calea pe care ne-o arată El, chiar și valurile durerii se pot transforma în izvoare de înviorare. Siguranța stă în a urma — cu inima neclintită — cărările descoperite de Cel care ne-a creat.

Ascultarea ne aduce binecuvântări, eliberare și mântuire. Dumnezeu știe de ce are nevoie fiecare suflet și îi călăuzește cu desăvârșire pe cei care aleg să-I asculte glasul. Dacă dorești să crești, să fii întărit și trimis la Fiul, primește locul în care te-a așezat Tatăl astăzi și mergi cu încredere, hrănindu-te cu învățăturile veșnice ale Domnului. — Adaptare după Hannah Whitall Smith. Pe mâine, dacă Domnul va îngădui.

Roagă-te cu mine: Tată credincios, chiar și atunci când nu înțeleg drumul, aleg să mă încred în Tine. Tu ești Păstorul care cunoaște fiecare pas înainte ca eu să-l fac și știu că nimic nu mă călăuzește fără un scop plin de iubire. Ajută-mă să mă încred mai mult, chiar și în mijlocul greutăților.

Învață-mă să mă odihnesc lângă apele pe care le-ai ales pentru mine, fie ele liniștite sau tulburi. Ajută-mă să văd cu ochii Tăi și să învăț să primesc tot ce ai pregătit pentru creșterea mea. Să nu mă îndoiesc niciodată de călăuzirea Ta, ci să Te urmez cu ascultare și recunoștință.

O, Dumnezeule iubit, Îți mulțumesc că ești Păstorul desăvârșit, care mă călăuzește chiar și prin văile întunecate. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este o pășune verde care îmi hrănește sufletul. Poruncile Tale sunt ape vii care mă curățesc și mă întăresc. Mă rog în Numele prețios al lui Isus, amin.

„Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine, căci Tu, Doamne, nu-i părăsești niciodată pe cei ce Te caută” (Psalmii 9:10).

Agitația lumii din jurul nostru încearcă neîncetat să ne fure atenția și să ne îndepărteze de ceea ce contează cu adevărat. Dar există o invitație divină de a intra în porțile propriei inimi și de a rămâne acolo. În acel loc intim și tăcut putem auzi limpede îndrumarea blândă a lui Dumnezeu pentru viețile noastre. Când încetăm să căutăm răspunsuri în afară și începem să le căutăm înăuntru, călăuziți de prezența Domnului, înțelegem că El a avut întotdeauna ceva să ne arate — o cale, o alegere, o dăruire de sine.

Iar când El ne arată calea, nouă ne revine să facem pașii potriviți. Este o frumusețe și o putere aparte în a urma îndrumările Creatorului nostru — îndrumări pe care El ni le-a descoperit deja prin minunatele Sale porunci. Când primim voia Lui în viața de zi cu zi, dovedim că inima noastră este îndreptată spre lucrurile de sus. Nu este vorba despre căutarea unor experiențe emoționale, ci despre trăirea unei vieți călăuzite de ascultarea care transformă, susține și Îl onorează pe Cel ce ne-a creat.

Dumnezeu Își descoperă planurile doar celor ascultători. În fiecare zi nouă avem ocazia să fim călăuziți de El cu siguranță și cu un scop. Dacă dorim să ajungem la Isus și să primim tot ce a pregătit Tatăl pentru noi, trebuie să umblăm cu sinceritate înaintea Cuvântului Său. Tatăl îi binecuvântează pe cei ascultători și îi trimite la Fiul pentru iertare și mântuire. Alege să asculți și pregătește-te să vezi împlinindu-se promisiunile Domnului. — Adaptare după John Tauler. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Tată drag, ajută-mă să fac să amuțească vocile din afară care încearcă să-mi încurce pașii. Du-mă într-un loc de pace lăuntrică, unde să-Ți pot auzi limpede glasul și să găsesc siguranță în planurile Tale. Învață-mi sufletul să se odihnească în Tine.

Dă-mi discernământ ca să recunosc voia Ta în fiecare mică hotărâre a zilei mele. Învață-mă să prețuiesc căile pe care le-ai trasat de la început, căci știu că acolo se află adevăratul bine pentru viața mea. Să nu umblu din impuls, ci cu statornicie și reverență.

O, Doamne preaiubit, Îți mulțumesc că mi-ai arătat că taina păcii stă în a-Ți auzi glasul și a-l urma. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este ca un râu de înțelepciune care-mi udă inima. Poruncile Tale sunt cărări sigure care-mi călăuzesc sufletul spre viață. Mă rog în Numele prețios al lui Isus, amin.

„Tu îl vei păstra în pace pe cel a cărui minte este statornică în Tine, pentru că se încrede în Tine” (Isaia 26:3)

Este firesc ca inima noastră să simtă teamă în fața schimbărilor și incertitudinilor vieții, dar Dumnezeu ne cheamă să avem o altă atitudine: să ne încredem pe deplin că El, Tatăl nostru veșnic, va avea grijă de noi în orice împrejurare. Domnul nu este doar cu noi astăzi — El este deja prezent în ziua de mâine. Mâna care te-a susținut până acum va rămâne fermă și îți va călăuzi pașii, chiar și atunci când îți vor lipsi puterile. Iar când nu vei mai putea merge, El Însuși te va purta în brațele Sale iubitoare.

Când alegem să trăim cu această încredere, observăm cât de mult devine viața mai ușoară și mai ordonată. Dar această pace este posibilă numai când renunțăm la presupunerile neliniștitoare și ne întoarcem spre minunatele porunci ale Domnului. Prin ele învățăm să trăim cu echilibru și curaj. Legea minunată a lui Dumnezeu nu doar ne învață, ci ne și întărește și ne modelează, ca să putem îndura încercările cu demnitate, fără să ne pierdem nădejdea.

Încrede-te, așadar, în Dumnezeul care nu dă greș niciodată. Fă din ascultarea de El adăpostul tău sigur. Tatăl îi binecuvântează pe cei ascultători și îi trimite la Fiul pentru iertare și mântuire. Nu te lăsa stăpânit de temeri și de închipuiri care te paralizează. Încredințează-te călăuzirii Domnului, iar El Însuși va avea grijă de tine, astăzi și întotdeauna. — Adaptare după Francisc de Sales. Pe mâine, dacă Domnul va îngădui.

Roagă-te cu mine: Tată credincios, de câte ori m-am lăsat stăpânit de gânduri neliniștitoare și de teama lucrurilor care nici măcar nu s-au întâmplat încă. Astăzi declar că mă încred în Tine. Tu ai avut grijă de mine până acum și cred că vei continua să mă susții la fiecare pas al călătoriei mele.

Călăuzește-mă, Doamne, prin înțelepciunea Ta. Ajută-mă să alung orice gând care nu vine de la Tine și orice grijă care îmi răpește pacea. Vreau să mă odihnesc în certitudinea că Domnul va fi cu mine în toate, întărindu-mă și călăuzindu-mă în siguranță.

O, Doamne preaiubit, Îți mulțumesc că ești atât de bun cu mine. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este zidul din jurul meu și lumină pe calea întunecată. Poruncile Tale sunt adăpost sigur, mângâiere pentru cel necăjit și ancoră pentru cel credincios. Mă rog în numele prețios al lui Isus, amin.

„Așadar, nu vă îngrijorați de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși; ajunge zilei necazul ei” (Matei 6:34).

Când lăsăm neliniștea cu privire la viitor să ne cuprindă inima, ne pierdem capacitatea de a vedea limpede ce ne cere prezentul. În loc să găsim putere, ajungem paralizați. Dumnezeu ne cheamă să ne concentrăm asupra zilei de astăzi — să avem încredere că ne va da pâinea acestei zile și că povara de astăzi este de ajuns. Nu trebuie să adunăm zilele laolaltă și nici să purtăm durerile unei vremi care încă n-a sosit. Este înțelept să acordăm fiecărei zile măsura potrivită de atenție și efort.

Iar pentru a trăi astfel, cu seninătate și hotărâre, avem nevoie de un reper sigur. Minunatele porunci ale Domnului nu doar ne îndrumă, ci aduc și ordine în mintea noastră și pace în duhul nostru. Călăuzindu-ne după frumoasa Lege pe care Tatăl le-a descoperit-o slujitorilor Săi, descoperim un ritm de viață sănătos, împlinit și adevărat. Această ascultare pusă în practică ne dă puterea să îndeplinim cu curaj fiecare sarcină de astăzi, fără să ne istovim din cauza temerilor legate de ziua de mâine.

Dacă dorești să fii întărit și să trăiești cu un scop, întoarce-te la ceea ce a poruncit Dumnezeu. Tatăl îi binecuvântează pe cei ascultători și îi trimite la Fiul pentru iertare și mântuire. Nu trăi ca și cum ai umbla pe întuneric, împiedicându-te de lucruri care încă nu s-au întâmplat. Pășește cu încredere, întemeiat pe voia Creatorului, și vei vedea cum El Își descoperă planurile celor care Îl ascultă și Îl urmează. — Adaptare după John F. D. Maurice. Pe mâine, dacă va voi Domnul.

Roagă-te cu mine: Tată drag, știu că de multe ori mă îngrijorez pentru ceea ce urmează și ajung să nu mai trăiesc cum se cuvine ziua pe care mi-ai dat-o. Învață-mă să mă încred în Tine mai profund. Ajută-mă să mă odihnesc în grija Ta, știind că Tu ești deja în ziua mea de mâine.

Dă-mi înțelepciune să-mi folosesc bine timpul astăzi. Ajută-mă să împlinesc cu credincioșie tot ce ai pus în mâinile mele, fără să amân, fără să mă tem și fără să mă plâng. Călăuzește-mă prin Duhul Tău, ca viața mea să fie simplă, rodnică și sinceră înaintea Ta.

O, Dumnezeul meu, Îți mulțumesc pentru toate. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este călăuză sigură pentru pașii mei și adăpost de nădejde pentru sufletul meu. Poruncile Tale sunt comori de dreptate, viață și pace. Mă rog în Numele prețios al lui Isus, amin.

„Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mari; iar cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept și în cele mari” (Luca 16:10).

Nimic nu este mic sau neînsemnat când vine din mâinile lui Dumnezeu. Ceea ce ne cere El, oricât de mărunt ar părea în ochii noștri, devine măreț — pentru că măreț este Cel care poruncește. Conștiința trezită de glasul Domnului nu poate fi ignorată. Când știm că Dumnezeu ne cheamă să facem ceva, nu ne revine nouă să-i măsurăm importanța, ci doar să ascultăm cu smerenie.

Tocmai aici își dezvăluie frumusețea ascultarea de Legea măreață a lui Dumnezeu. Fiecare poruncă, fiecare îndrumare descoperită în Scripturi este o ocazie de a ne dovedi credincioși. Chiar și ceea ce lumea disprețuiește — detaliul, gestul discret, grija de zi cu zi — poate deveni o sursă de binecuvântare dacă este împlinit cu credincioșie. Poruncile sublime ale Creatorului nostru nu depind de judecata noastră: ele au valoare veșnică.

Dacă alegem să ascultăm cu curaj și bucurie, Domnul Se va îngriji de restul. El ne va da putere pentru încercările mari când ne va găsi credincioși în sarcinile simple. Fie ca astăzi să fim găsiți ascultători, iar Tatăl, văzând credincioșia noastră, să ne trimită la Fiul Său preaiubit, ca să primim viața veșnică. — Adaptare după Jean Nicolas Grou. Pe mâine, dacă Domnul va îngădui.

Roagă-te cu mine: Tată ceresc, de multe ori am socotit mărunte lucrurile pe care mi le-ai pus înainte. Iartă-mă că nu am recunoscut că tot ce vine de la Tine este prețios. Învață-mă să-Ți ascult glasul și să nu disprețuiesc nicio sarcină pe care mi-o încredințezi.

Dă-mi o inimă curajoasă, gata să Te asculte în toate, chiar și în lucrurile care par simple sau ascunse privirii celorlalți. Ajută-mă să prețuiesc fiecare poruncă a Ta ca pe o îndrumare venită direct din cer. Nu mă lăsa să-Ți măsor voia după logica mea limitată.

Vreau să trăiesc în credincioșie neîncetată. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este o flacără care luminează pașii celui drept, chiar și pe cele mai înguste cărări. Poruncile Tale sublime sunt semințe veșnice, plantate în pământul roditor al ascultării. Mă rog în Numele prețios al lui Isus, amin.

„Arată-mi, Doamne, căile Tale, învață-mă cărările Tale” (Psalmii 25:4).

Este ceva transformator în a trăi cu ochii atenți la detaliile vieții noastre de zi cu zi. Când ne dăm seama că Dumnezeu poartă de grijă chiar și celor mai mici nevoi, inimile ni se umplu de recunoștință adevărată. Încă din copilărie, mâinile Lui ne-au călăuzit — întotdeauna spre binecuvântare. Chiar și îndreptările pe care le-am primit de-a lungul vieții, privite cu credință, se dovedesc a fi unul dintre cele mai mari daruri pe care le-am trăit vreodată.

Dar această înțelegere nu trebuie să ne facă doar să mulțumim — ea trebuie să ne îndemne la ascultare. Pe măsură ce recunoaștem grija neîncetată a Tatălui, înțelegem că cel mai potrivit răspuns este să urmăm Legea Sa puternică. Minunatele porunci ale Creatorului nu sunt o povară, ci un dar — ele ne arată calea vieții, a înțelepciunii și a părtășiei cu El.

Cine umblă pe această cale a ascultării trăiește în lumina Domnului. Iar în acest loc al credincioșiei, Tatăl ne binecuvântează și ne trimite la Fiul Său preaiubit, ca să primim iertare și mântuire. Nu există cale mai sigură, mai deplină și mai adevărată decât să ascultăm de Dumnezeul nostru. — Adaptare după Henry Edward Manning. Pe mâine, dacă Domnul va îngădui.

Roagă-te cu mine: Tată preaiubit, Îți mulțumesc că mi-ai arătat că prezența Ta se află în fiecare detaliu al vieții mele. Îți mulțumesc pentru fiecare mic gest de grijă, pentru fiecare clipă în care m-ai susținut fără ca măcar să-mi dau seama. Recunosc astăzi că tot ce am vine din mâinile Tale.

Vreau să trăiesc mai conștient de voia Ta. Dă-mi o inimă ascultătoare, care să Te laude nu doar prin cuvinte, ci și prin fapte. Fie ca viața mea să fie marcată de credincioșie și de hotărârea fermă de a umbla pe căile Tale minunate.

Doamne, vreau să Te urmez cu toată inima. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este ca o melodie fermă și neîntreruptă, care îmi călăuzește pașii. Minunatele Tale porunci sunt perle prețioase sădite în calea mea. Mă rog în Numele prețios al lui Isus, amin.

„Cine se va sui pe muntele Domnului? Cine va sta în locul Lui cel sfânt? Cel cu mâinile curate și cu inima curată” (Psalmii 24:3-4).

Destinația finală a tuturor sufletelor care merg spre cer este Hristos. El este în centru, pentru că este legat în egală măsură de toți cei care Îi aparțin lui Dumnezeu. Tot ce se află în centru este comun tuturor — iar Hristos este punctul de întâlnire. El este refugiul, muntele sigur pe care trebuie să urce toți. Iar cine urcă pe acest munte nu trebuie să mai coboare.

Acolo, sus, se află ocrotirea. Hristos este muntele de refugiu și Se află la dreapta Tatălui, căci S-a suit la ceruri după ce a împlinit în chip desăvârșit voia divină. Dar nu toți sunt pe drumul spre acest munte. Promisiunea nu este pentru oricine. Numai cei care cred cu adevărat și ascultă au acces la refugiul veșnic pregătit de Dumnezeu.

Este esențial să crezi că Isus a fost trimis de Tatăl — dar nu este de ajuns. Sufletul trebuie să asculte de puternica Lege a lui Dumnezeu, descoperită prin profeții Vechiului Testament și prin Isus Însuși. Credința adevărată merge mână în mână cu ascultarea sinceră. Numai cei care cred și ascultă sunt primiți de Hristos și călăuziți spre locul pregătit de El. — Adaptare după Augustin din Hipona. Pe mâine, dacă Domnul va voi.

Roagă-te cu mine: Doamne, Dumnezeul meu, Îți mulțumesc că L-ai așezat pe Fiul Tău în centrul tuturor lucrurilor, ca stâncă neclintită și refugiu veșnic pentru mine. Știu că în afara lui Hristos nu este mântuire și spre El vreau să mă îndrept în fiecare zi a vieții mele.

Întărește-mi credința, ca să cred cu adevărat că Isus a fost trimis de Tine. Dă-mi și o inimă ascultătoare, ca să împlinesc cu sinceritate toată puternica Ta Lege și poruncile pe care le-ai dat prin profeți și prin Fiul Tău Însuși. Nu vreau doar să urc pe munte — vreau să rămân acolo, statornic în ascultare și credință.

O, Dumnezeule Preasfânt, Te ador și Te laud pentru că-mi arăți calea mântuirii. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Puternica Ta Lege este calea abruptă care duce spre culmea prezenței Tale. Sfintele Tale porunci sunt trepte sigure care mă îndepărtează de lume și mă apropie de cer. Mă rog în numele prețios al lui Isus, amin.

„Așadar, oricine dintre voi nu renunță la tot ce are nu poate fi ucenicul Meu” (Luca 14:33).

Isus a fost cât se poate de clar: cine dorește să fie mântuit trebuie să se lepede de sine. Asta înseamnă să-și respingă propria voință și să se supună pe deplin voinței lui Dumnezeu. Omul nu mai caută să-și facă pe plac și nici să se înalțe, ci se vede pe sine drept cel mai lipsit de ajutor și cel mai dependent de mila Creatorului. Este o chemare de a renunța la mândrie și de a se desprinde de toate, din dragoste pentru Hristos.

Lepădarea de sine înseamnă și renunțarea la atracțiile acestei lumi: la aparențele, dorințele și promisiunile ei deșarte. Înțelepciunea omenească și darurile naturale, oricât de admirabile ar părea, nu trebuie să fie temelia încrederii noastre. Adevăratul slujitor învață să se bizuie numai pe Dumnezeu, respingând orice formă de încredere în firea omenească sau în făpturi.

Această transformare este posibilă numai prin ascultarea de puternica Lege a lui Dumnezeu și prin alipirea sinceră de sfintele Sale porunci. Pe această cale a dăruirii și supunerii, sufletul învață să respingă mândria, lăcomia, dorințele trupești și toate înclinațiile omului vechi. A trăi pentru Dumnezeu înseamnă a muri față de sine, iar numai cel ce moare față de lume poate moșteni ceea ce este veșnic. — Adaptare după Johann Arndt. Pe mâine, dacă Domnul va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne, Dumnezeul meu, Îți mulțumesc că mă chemi la o viață de dăruire deplină. Tu știi cât de slabă și înclinată spre greșeală este voința mea și, cu toate acestea, mă chemi să trăiesc pentru Tine.

Ajută-mă să mă lepăd de mine însumi în fiecare zi. Fă să nu-mi caut propriile interese, să nu mă încred în darurile mele și să nu doresc deșertăciunile acestei lumi. Învață-mă să renunț la ceea ce sunt și la ceea ce am, din dragoste pentru Fiul Tău, și să ascult din toată inima de puternica Ta Lege și de sfintele Tale porunci.

O, Dumnezeule preasfânt, Te ador și Te laud pentru că-mi dăruiești o viață nouă, departe de robia ego-ului meu și aproape de inima Ta. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Puternica Ta Lege este calea îngustă care duce la adevărata libertate. Poruncile Tale desăvârșite sunt ca niște săbii care taie omul vechi și dezvăluie frumusețea ascultării. Mă rog în numele prețios al lui Isus, amin.

„Celui care poate să vă păzească de orice cădere și să vă înfățișeze fără prihană și plini de bucurie înaintea slavei Sale” (Iuda 1:24).

Despre Avraam este scris că nu s-a clătinat în fața făgăduinței. Aceasta este fermitatea pe care Dumnezeu dorește să o vadă în toți cei care se încred în El. Domnul vrea ca poporul Său să umble cu atâta statornicie, încât să nu se observe nicio clătinare în rândurile lui, chiar și atunci când se confruntă cu vrăjmașul. Puterea umblării spirituale stă în consecvență — chiar și în lucrurile mărunte.

Dar tocmai aceste „lucruri mărunte” ne fac cel mai des să ne poticnim. Cele mai multe căderi nu sunt provocate de încercări mari, ci de distrageri și atitudini care par neînsemnate. Vrăjmașul știe acest lucru. El preferă să-l doboare pe un slujitor al lui Dumnezeu cu un lucru ușor ca o pană, decât printr-un atac puternic. Asta îi aduce mai multă satisfacție — să învingă fără aproape niciun efort.

De aceea, este esențial ca sufletul să fie întemeiat pe puternica Lege a lui Dumnezeu și pe minunatele Sale porunci. Prin această ascultare credincioasă, chiar și în cele mai mici decizii, slujitorul lui Dumnezeu rămâne ferm. Când viața este aliniată la voia Creatorului, poticnirile devin rare, iar umblarea devine statornică, curajoasă și biruitoare. — Adaptat după A. B. Simpson. Pe mâine, dacă Domnul va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne, Dumnezeul meu, Îți mulțumesc că mă chemi la o umblare fermă, sigură, fără șovăire. Tu dorești să merg înainte cu încredere, fără să mă las abătut de lucrurile mărunte.

Ajută-mă să fiu atent la detaliile vieții mele de zi cu zi, ca nimic să nu mă facă să mă poticnesc. Dă-mi o inimă disciplinată, care prețuiește chiar și cele mai mici fapte de ascultare. Să nu subestimez niciodată ispitele mărunte, ci să le înfrunt pe toate cu curaj, încrezându-mă în Legea Ta și ascultând cu credincioșie de poruncile Tale.

O, Dumnezeule Preasfânt, Te ador și Te laud pentru că mă susții la fiecare pas. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Puternica Ta Lege este ca o temelie de piatră tare sub picioarele mele. Minunatele Tale porunci sunt ca niște semne pe cale, care mă împiedică să rătăcesc și mă călăuzesc cu dragoste. Mă rog în Numele prețios al lui Isus, amin.

„Căci l-am ales, ca să poruncească fiilor săi și casei sale după el să păzească Calea Domnului, făcând ce este drept și bine” (Geneza 18:19).

Dumnezeu caută oameni în care să Se poată încrede. Asta a spus despre Avraam: „Îl cunosc” — o declarație de încredere atât de puternică, încât a făcut posibilă împlinirea tuturor promisiunilor făcute lui Avraam. Dumnezeu este pe deplin credincios și dorește ca și omul să fie statornic, stabil și demn de încredere.

Exact asta înseamnă adevărata credință: o viață de hotărâre și statornicie. Dumnezeu caută inimi în care să poată așeza greutatea iubirii Sale, a puterii Sale și a promisiunilor Sale credincioase. Dar El Își încredințează binecuvântările numai celor care Îl ascultă cu adevărat și rămân statornici chiar și atunci când nu înțeleg totul.

Credincioșia pusă în practică începe cu ascultarea de Legea puternică a lui Dumnezeu și cu împlinirea poruncilor Sale minunate. Când un suflet se dovedește credincios, Dumnezeu nu pune limite la ceea ce este gata să facă pentru el. Încrederea Lui se odihnește asupra celui care umblă cu integritate pe căile Sale și nicio promisiune nu va rămâne neîmplinită. — Adaptare după A. B. Simpson. Pe mâine, dacă Domnul va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne, Dumnezeul meu, Îți mulțumesc că ești un Dumnezeu care dorește să Se încreadă în mine. Tu ești pe deplin credincios și aștepți ca și eu să trăiesc cu statornicie și ascultare înaintea Ta.

Fă-mă o persoană statornică și demnă de încredere, hotărâtă să Te ascult în toate. Să nu mă las purtat de emoții sau de nestatornicie, ci viața mea să fie întemeiată pe Legea Ta puternică și pe poruncile Tale minunate. Vreau să poți spune: „Îl cunosc”, așa cum ai spus despre slujitorul Tău Avraam.

O, Dumnezeule preasfânt, Te ador și Te laud pentru că dorești să lucrezi împreună cu mine în lucrarea Ta. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este temelia trainică pe care îmi clădesc credincioșia. Poruncile Tale sunt ca niște stâlpi ai adevărului, pe care pot să-mi clădesc o viață statornică și pașnică. Mă rog în Numele prețios al lui Isus, amin.