„Poporul Meu M-a uitat” (Ieremia 18:15).
A uita pe cineva este cea mai gravă ofensă pe care o putem comite și, totuși, exact asta spune Dumnezeu despre noi: „Poporul Meu M-a uitat”. Gândește-te bine: ne putem opune cuiva, îl putem răni, îl putem ignora, dar să-l uităm? Aceasta este cea mai de jos treaptă. Și totuși, exact asta facem cu Domnul. Uităm de binefacerile Sale, trăim ca și cum El nu ar exista, ca și cum ar fi mort. Este un pericol real, pentru că uitarea nu se întâmplă brusc – vine treptat, atunci când încetăm să fim atenți, când ne relaxăm și ne lăsăm purtați de curentul vieții.
Atunci, cum putem scăpa de acest dezastru? Răspunsul este simplu, dar necesită acțiune: „Ai grijă de tine însuți!” A fi atent înseamnă să ții ochii la drum, mâinile pe volan, știind încotro mergi. Nu uităm de Dumnezeu intenționat, ci neglijent ne îndepărtăm, până când El devine doar o amintire îndepărtată. Și aici este o protecție puternică împotriva uitării: ascultarea de Dumnezeu. Când decizi, din inimă, să trăiești după Cuvântul Său, te pui într-un loc unde chiar Dumnezeu are grijă de tine, asigurându-se că nu există distanțare.
Și iată promisiunea uimitoare: pentru cei ce ascultă de puternica Lege a lui Dumnezeu, uitarea pur și simplu nu se întâmplă. De ce? Pentru că această responsabilitate nu mai este a ta, ci a Creatorului, care nu dă greș niciodată. Când trăiești în ascultare, Dumnezeu te ține aproape, menținând vie flacăra relației. Așadar, hotărăște astăzi: încetează să mai trăiești la voia întâmplării, alege să asculți și ai încredere că Dumnezeu te va ține strâns, ca să nu-L uiți niciodată și El să nu te lase niciodată. – Adaptat după J. Jowett. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.
Roagă-te cu mine: Dragă Dumnezeule, adesea cad în pericolul uitării, trăind ca și cum nu ai exista, ca și cum binefacerile Tale nu ar fi reale, ofensându-Te, așa cum spune Cuvântul Tău: „Poporul Meu M-a uitat”. Mărturisesc că, de multe ori, această uitare vine treptat, când mă relaxez și mă las purtat de curentul vieții, până când devii o amintire îndepărtată.
Tatăl meu, astăzi Te rog să-mi dai harul să fiu atent, să am grijă de mine însumi, ca să nu mă depărtez de Tine și să nu cad în dezastrul uitării. Învață-mă să trăiesc în ascultare de Legea Ta minunată, căci știu că aceasta este singura protecție împotriva îndepărtării. Te rog să mă călăuzești să aleg să trăiesc după voia Ta, având încredere că, făcând aceasta, Tu Însuți vei avea grijă de mine, asigurându-Te că apropierea noastră nu se va pierde niciodată.
O, Dumnezeule Preasfânt, Te ador și Te laud pentru că ai promis că, pentru cei ce ascultă de voia Ta, uitarea nu se întâmplă, căci Tu, care nu dai greș niciodată, îți asumi responsabilitatea de a ne ține aproape, cu flacăra relației aprinsă. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este farul care mă călăuzește înapoi la Tine, o lumină care îmi luminează memoria. Poruncile Tale sunt funii care mă țin strâns, un cântec ce răsună în sufletul meu. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.
