„Cine va urca pe muntele Domnului? Cine va rămâne în locul Său cel sfânt? Cel ce are mâinile curate și inima curată” (Psalmii 24:3-4).
Mulți dintre noi rămânem pe câmpii de teamă să urcăm pe munții lui Dumnezeu. Ne mulțumim cu văile pentru că drumul pare dificil, abrupt și solicitant. Dar tocmai în efortul urcușului găsim noi perspective, aer mai curat și prezența intensă a Domnului. Colinele, care la prima vedere par înfricoșătoare, ascund binecuvântări și revelații pe care nu le vom experimenta niciodată cât timp rămânem în vale.
Tocmai aici intervin minunatele porunci ale Celui Preaînalt. Ele nu doar ne ghidează, ci ne și întăresc să mergem mai departe. Când alegem să ascultăm, căpătăm curajul de a părăsi comoditatea și de a urca pe înălțimile lui Dumnezeu. La fiecare pas credincios, descoperim noi niveluri de intimitate, înțelepciune și maturitate spirituală care nu există pe câmpie.
Așadar, nu te teme de munții Domnului. Părăsește autosuficiența și înaintează spre locurile înalte, unde Tatăl dorește să te conducă. Cel ce umblă pe aceste înălțimi cu ascultare găsește plinătatea vieții și este pregătit să fie condus la Fiul, unde există iertare și mântuire veșnică. Adaptat după J. R. Miller. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.
Roagă-te cu mine: Tată iubit, Te laud pentru colinele și văile din viața mea. Știu că fiecare parte a drumului este sub controlul Tău.
Doamne, învață-mă să înfrunt fiecare provocare ascultând de minunatele Tale porunci, având încredere că până și dificultățile aduc binecuvântări pregătite de Tine.
O, Dumnezeule drag, Îți mulțumesc pentru că transformi colinele mele în locuri de ploaie și văile mele în câmpuri roditoare. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este cărarea sigură pe munți. Poruncile Tale sunt ploile care-mi fertilizează inima. Mă rog în prețiosul nume al lui Isus, amin.
