„Pentru că l-am ales, ca să poruncească fiilor săi și casei sale după el, ca să păzească calea Domnului, făcând dreptate și judecată” (Geneza 18:19).

Dumnezeu caută oameni în care să poată avea încredere. Acesta este lucrul pe care l-a declarat despre Avraam: „Îl cunosc” — o declarație de încredere atât de puternică, încât a permis ca toate promisiunile făcute lui Avraam să se împlinească. Dumnezeu este absolut credincios și dorește ca omul să fie, de asemenea, ferm, stabil și de încredere.

Aceasta este exact ceea ce reprezintă credința adevărată: o viață de decizie și consecvență. Dumnezeu caută inimi în care să poată pune greutatea dragostei Sale, a puterii Sale și a promisiunilor Sale credincioase. Dar El își încredințează binecuvântările doar celor care Îi ascultă cu adevărat și rămân statornici chiar și atunci când nu înțeleg totul.

Credincioșia practică începe cu ascultarea de Legea puternică a lui Dumnezeu și cu împlinirea poruncilor Sale minunate. Când un suflet este găsit credincios, Dumnezeu nu pune limite la ceea ce este dispus să facă pentru el. Încrederea Sa se odihnește asupra celui ce umblă pe căile Sale cu integritate, și nicio promisiune nu va rămâne neîmplinită. –Adaptat după A. B. Simpson. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne Dumnezeul meu, Îți mulțumesc că ești un Dumnezeu care dorește să aibă încredere în mine. Tu ești pe deplin credincios și aștepți ca și eu să trăiesc cu fermitate și ascultare înaintea Ta.

Fă din mine o persoană stabilă, de încredere, hotărâtă să Te asculte în toate. Să nu fiu purtat de emoții sau nestatornicii, ci viața mea să fie întemeiată pe Legea Ta puternică și pe poruncile Tale minunate. Vreau ca Tu să poți spune: „Îl cunosc”, așa cum ai spus despre robul Tău Avraam.

O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud pentru că dorești parteneriat cu mine în lucrarea Ta. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este temelia solidă pe care îmi clădesc credincioșia. Poruncile Tale sunt ca niște coloane ale adevărului, pe care pot trăi cu fermitate și pace. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Cine va urca pe muntele Domnului? Cine va rămâne în locul Său sfânt? Cel ce are mâinile curate și inima curată” (Psalmii 24:3-4).

Cu siguranță nu este greșit să ne gândim și să vorbim despre cer. Este firesc să dorim să știm mai multe despre locul unde sufletul va trăi pentru toată veșnicia. Dacă cineva ar urma să se mute într-un oraș nou, ar pune întrebări despre climă, despre oameni, despre mediul înconjurător — ar încerca să afle tot ce poate. Și, până la urmă, toți suntem pe cale să ne mutăm într-o altă lume, o lume veșnică unde Dumnezeu domnește.

Are sens, așadar, să căutăm să cunoaștem această destinație veșnică. Cine este deja acolo? Cum este acel loc? Și, mai presus de toate, care este calea care duce acolo? Aceste întrebări sunt importante, pentru că nu vorbim despre o călătorie temporară, ci despre o locuință definitivă. Cerul este real — și este rezervat pentru cei care au fost aprobați de Domnul.

Dar această aprobare nu vine prin presupuneri sau intenții bune, ci prin ascultarea de puternica Lege a lui Dumnezeu și prin împlinirea poruncilor Sale desăvârșite. Cei care vor moșteni această lume glorioasă sunt cei care au ales să trăiască aici după căile Creatorului. A căuta cerul înseamnă a trăi cu demnitate înaintea lui Dumnezeu, cu credincioșie și teamă sfântă. -Adaptat după D. L. Moody. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne Dumnezeul meu, Îți mulțumesc că ai pregătit un loc veșnic pentru cei care Te iubesc și Te ascultă. Cerul este real, iar eu doresc să fiu cu Tine în această lume glorioasă unde Tu domnești în sfințenie.

Pune în inima mea o dorință adevărată de a Te cunoaște mai mult, de a umbla pe căile Tale și de a mă pregăti cu seriozitate pentru veșnicie. Nu vreau să trăiesc distras de lucrurile trecătoare, ci să fiu concentrat pe voia Ta și statornic în puternica Ta Lege și în sfintele Tale porunci.

O, Dumnezeule Preasfânt, Te ador și Te laud pentru că îmi dai speranța unei vieți fără sfârșit alături de Tine. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Puternica Ta Lege este harta care ghidează pașii celui drept până la porțile locuinței Tale. Poruncile Tale desăvârșite sunt ca niște semne sigure care arată calea spre cer. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Învață-mă să fac voia Ta, căci Tu ești Dumnezeul meu; Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe un pământ neted” (Psalmii 143:10).

Cea mai înaltă stare spirituală este aceea în care viața curge spontan și natural, asemenea apelor adânci ale râului lui Ezechiel, unde înotătorul nu mai luptă, ci este purtat cu putere de curent. Aceasta este starea în care sufletul nu trebuie să se forțeze să facă binele — el se mișcă în ritmul vieții divine, călăuzit de impulsuri care vin chiar de la Dumnezeu.

Dar această libertate spirituală nu se naște dintr-un sentiment trecător. Ea se construiește prin efort, disciplină și credincioșie. Obiceiurile spirituale profunde încep, ca orice obicei adevărat, cu un act clar de voință. Este nevoie să alegi să asculți — chiar și atunci când este greu — și să repeți această alegere până când ascultarea devine o parte naturală a ființei.

Sufletul care dorește să trăiască astfel trebuie să se ancoreze în puternica Lege a lui Dumnezeu și să practice frumoasele Sale porunci. Prin această credincioșie repetată, ascultarea încetează să mai fie un efort constant și se transformă într-o mișcare spontană a sufletului. Iar când acest lucru se întâmplă, persoana este condusă de Însuși Duhul Domnului, trăind în comuniune cu cerul. -Adaptare după A. B. Simpson. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne Dumnezeul meu, Îți mulțumesc că dorești ca viața mea spirituală să fie statornică, liberă și plină de prezența Ta. Tu nu mă chemi la o viață de efort zadarnic, ci la o umblare în care ascultarea devine bucurie.

Ajută-mă să aleg ceea ce este drept, chiar și atunci când este greu. Dă-mi disciplină să repet binele până când el devine parte din ceea ce sunt. Doresc să formez în mine obiceiurile sfinte care Îți sunt plăcute și vreau să mă ancorez tot mai mult în Legea Ta și în poruncile Tale, căci știu că în ele este adevărata viață.

O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud pentru că Tu Însuți mă întărești să ascult. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta cea puternică este calea pe care sufletul meu învață să meargă fără teamă. Frumoasele Tale porunci sunt ca niște curenți ai unui râu ceresc, care mă poartă mereu mai aproape de Tine. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Fără credință este imposibil să-I fim plăcuți lui Dumnezeu, căci cine se apropie de El trebuie să creadă că El există și că răsplătește pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6).

Avraam și-a început călătoria fără să știe unde îl va duce Dumnezeu. El a ascultat de un chemare nobilă, chiar dacă nu înțelegea ce va aduce aceasta. A făcut doar un pas, fără să ceară explicații sau garanții. Aceasta este credința adevărată: să faci voia lui Dumnezeu în prezent și să-I încredințezi Lui rezultatele.

Credința nu trebuie să vadă tot drumul — este suficient să se concentreze pe pasul pe care Dumnezeu l-a poruncit acum. Nu este vorba să înțelegi întregul proces moral, ci să fii credincios în acțiunea morală care stă înaintea ta. Credința este ascultare imediată, chiar și fără claritate deplină, pentru că se încrede pe deplin în caracterul Domnului care a poruncit.

Această credință vie se exprimă prin ascultarea de puternica Lege a lui Dumnezeu și de poruncile Sale minunate. Cel care crede cu adevărat, ascultă fără ezitare. Sufletul credincios acționează potrivit voii Creatorului și lasă în mâinile Lui direcția și destinul. Această încredere face ca ascultarea să fie ușoară, iar călătoria sigură. -Adaptat după John Jowett. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne, Dumnezeul meu, Îți mulțumesc că mă chemi să umblu cu Tine, chiar și atunci când nu văd tot drumul. Tu nu-mi descoperi totul deodată, dar mă inviți să am încredere pas cu pas.

Ajută-mă să trăiesc această credință adevărată — nu doar prin cuvinte, ci prin fapte. Dă-mi curaj să ascult chiar și fără să înțeleg totul și credincioșie să împlinesc ceea ce deja mi-ai descoperit în Legea Ta și în poruncile Tale. Fă ca inima mea să nu se lase distrasă de viitor, ci să rămână statornică în ceea ce ceri de la mine astăzi.

O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud pentru că ești vrednic de toată încrederea. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este calea sigură pe care pot păși fără teamă. Poruncile Tale minunate sunt ca niște lumini aprinse la fiecare pas, călăuzindu-mă cu dragoste. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Fie ca cuvintele gurii mele și meditația inimii mele să fie plăcute înaintea Ta, Doamne, Stânca mea și Răscumpărătorul meu!” (Psalmii 19:14).

Există un tip de tăcere care merge dincolo de a nu vorbi de rău despre ceilalți: este tăcerea interioară, mai ales cu privire la sine însuși. Această tăcere cere ca persoana să-și controleze imaginația — evitând să retrăiască ceea ce a auzit sau a spus, sau să se piardă în gânduri fanteziste, fie despre trecut, fie despre viitor. Este un semn de progres spiritual atunci când mintea învață să se concentreze doar asupra a ceea ce Dumnezeu a pus înaintea ei în momentul prezent.

Gândurile risipite vor apărea întotdeauna, dar este posibil să împiedici să-ți domine inima. Este posibil să le alungi, să respingi mândria, iritarea sau dorințele pământești care le hrănesc. Sufletul care învață acest tip de disciplină începe să experimenteze tăcerea interioară — nu un gol, ci o pace profundă, unde inima devine sensibilă la prezența lui Dumnezeu.

Totuși, această stăpânire a minții nu este atinsă doar prin putere omenească. Ea se naște din ascultarea față de puternica Lege a lui Dumnezeu și din practicarea poruncilor Sale desăvârșite. Ele sunt cele care curăță gândurile, întăresc inima și creează în fiecare suflet un spațiu unde Creatorul poate locui. Cel ce trăiește astfel descoperă o părtășie intimă cu Dumnezeu care transformă totul. -Adaptare după Jean Nicolas Grou. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne Dumnezeul meu, Îți mulțumesc pentru că Îți pasă nu doar de faptele mele, ci și de gândurile mele. Tu cunoști tot ce se petrece înăuntrul meu și totuși mă chemi să fiu cu Tine.

Învață-mă să păstrez tăcerea interioară. Ajută-mă să-mi controlez mintea, să nu mă pierd în amintiri inutile sau în dorințe deșarte. Dă-mi să mă concentrez pe ceea ce contează cu adevărat — ascultarea de voia Ta, slujirea credincioasă pe care ai pus-o înaintea mea și pacea care vine atunci când Te caut cu sinceritate.

O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud pentru că mă atragi aproape, chiar și atunci când mintea mea se risipește. Fiul Tău iubit este veșnicul meu Prinț și Mântuitor. Legea Ta puternică este ca un zid de protecție care îmi păzește gândurile și îmi curăță inima. Poruncile Tale minunate sunt ca niște ferestre deschise care lasă lumina cerului să pătrundă în sufletul meu. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Mă voi bucura cu mare veselie de dragostea Ta, căci ai văzut necazul meu și ai cunoscut strâmtorarea sufletului meu” (Psalmii 31:7).

Dumnezeu cunoaște fiecare ființă umană în întregime. Nici măcar cel mai ascuns gând, acela pe care însăși persoana îl evită, nu este ascuns de ochii Lui. Pe măsură ce cineva ajunge să se cunoască cu adevărat, începe să se vadă pe sine mai mult așa cum îl vede Dumnezeu. Și atunci, cu umilință, începe să înțeleagă scopurile Domnului în viața sa.

Fiecare situație — fiecare întârziere, fiecare dorință neîmplinită, fiecare speranță zădărnicită — are un motiv exact și un loc potrivit în planul lui Dumnezeu. Nimic nu este la întâmplare. Totul este perfect ajustat la starea spirituală a persoanei, inclusiv părți din interiorul său pe care nici ea nu le cunoștea până atunci. Până când vine această înțelegere, este nevoie să avem încredere în bunătatea Tatălui și să acceptăm, cu credință, tot ceea ce El îngăduie.

Această călătorie a autocunoașterii trebuie să meargă mână în mână cu ascultarea de puternica Lege a lui Dumnezeu și de minunatele Sale porunci. Căci cu cât un suflet se supune mai mult la ceea ce Domnul poruncește, cu atât se aliniază mai mult cu adevărul, se cunoaște mai bine pe sine și se apropie mai mult de Creator. Să te cunoști pe tine însuți, să asculți cu credincioșie și să ai încredere deplină — acesta este drumul spre a-L cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu. -Adaptare după Edward B. Pusey. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne Dumnezeul meu, Te laud pentru că Tu mă cunoști în profunzime. Nimic din mine nu este ascuns de Tine, nici măcar gândurile pe care încerc să le evit. Tu îmi cercetezi inima cu desăvârșire și dragoste.

Ajută-mă să Te ascult cu adevărat, chiar și atunci când nu înțeleg căile Tale. Dă-mi smerenie să accept corectările Tale, răbdare să aștept timpurile Tale și credință să am încredere că tot ce îngădui este spre binele meu. Fie ca fiecare dificultate să-mi descopere ceva despre mine ce trebuie transformat, iar fiecare pas de ascultare să mă apropie mai mult de Tine.

O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud pentru că, deși cunoști fiecare parte din ființa mea, nu renunți la mine. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta cea puternică este oglinda care îmi descoperă sufletul și mă călăuzește cu fermitate în lumina Ta. Poruncile Tale sunt ca niște chei de aur care deschid tainele sfințeniei Tale și ale adevăratei libertăți. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Dragostea Ta este mai bună decât viața! De aceea buzele mele Te vor lăuda” (Psalmii 63:3).

Atunci când inima este împovărată, aceasta arată că voia lui Dumnezeu încă nu este ceea ce sufletul consideră cel mai dulce. Arată că adevărata libertate, cea care vine din ascultarea de Tatăl, încă nu a fost pe deplin înțeleasă. Este semnul că filiația divină — privilegiul de a fi numit copil al Celui Preaînalt — încă nu a fost trăită în toată puterea și bucuria ei.

Dacă sufletul ar accepta cu credință tot ceea ce Domnul îngăduie, chiar și încercările ar deveni acte de ascultare. Nimic nu ar fi în zadar. Consimțământul sincer față de planul lui Dumnezeu transformă durerea în ofrandă, povara în predare, lupta în comuniune. Această predare este posibilă doar atunci când sufletul umblă în puternica Lege a lui Dumnezeu și păzește poruncile Sale desăvârșite.

Prin această ascultare practică, zilnică și plină de dragoste, copilul lui Dumnezeu gustă ce înseamnă să fii cu adevărat liber, cu adevărat fericit. Când cineva acceptă voia Tatălui și trăiește după căile Sale, chiar și momentele dificile devin oportunități de închinare. Ascultarea de voia Creatorului este singura cale de a transforma suferința în binecuvântare și povara în pace. -Adaptat după Henry Edward Manning. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne Dumnezeul meu, recunosc că, de multe ori, inima mea se întristează pentru că încă iubesc mai mult propria mea voință decât pe a Ta. Iartă-mă pentru fiecare dată când mă împotrivesc a ceea ce este drept și refuz să văd voia Ta ca fiind cel mai mare bine.

Învață-mă, o, Tată, să Te ascult chiar și în încercări. Vreau să-Ți predau totul, nu doar momentele ușoare, ci și luptele și dificultățile. Fie ca fiecare suferință pe care o voi înfrunta să fie transformată în ascultare, iar întreaga mea viață să fie o jertfă vie înaintea altarului Tău. Dă-mi o inimă care consimte cu bucurie la planul Tău.

O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud pentru că mă numești copil și îmi dai șansa de a trăi pentru Tine. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este cheia adevăratei libertăți, care îmi rupe lanțurile și mă apropie de Tine. Poruncile Tale minunate sunt ca niște pași siguri pe o cale de pace și slavă. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Atunci L-au întrebat: Ce trebuie să facem ca să împlinim lucrările pe care le cere Dumnezeu?” (Ioan 6:28).

Dumnezeu este un Tată bun. El așază fiecare persoană exact acolo unde dorește să fie și îi oferă fiecăruia o misiune specială, care face parte din lucrarea Tatălui. Această muncă, atunci când este făcută cu smerenie și simplitate, devine ceva plăcut și plin de sens. Domnul nu dă niciodată sarcini imposibile — El oferă întotdeauna suficientă putere și destulă înțelepciune pentru ca persoana să împlinească ceea ce El a hotărât.

Când cineva se simte confuz sau epuizat, de multe ori este pentru că s-a îndepărtat de ceea ce a poruncit Dumnezeu. Greșeala nu este în ceea ce a cerut Tatăl, ci în modul în care persoana gestionează acest lucru. Dumnezeu dorește ca fiii Săi să Îi slujească cu bucurie și pace în inimă. Și adevărul este că nimeni nu-L poate mulțumi cu adevărat pe Dumnezeu dacă trăiește într-o stare constantă de răzvrătire sau nemulțumire. Ascultarea de voia divină este calea adevăratei împliniri.

De aceea, dacă sufletul dorește să-L mulțumească pe Tatăl și să găsească un scop, trebuie să asculte cu dragoste de puternica Lege a lui Dumnezeu și să urmeze frumoasele Sale porunci. Trăind după preceptele Creatorului, munca zilnică capătă sens, inima găsește odihnă, iar părtășia cu Cel Preaînalt devine reală. Pacea care vine de la Dumnezeu este rezervată celor ce umblă pe căile Sale. -Adaptat după John Ruskin. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne, Dumnezeul meu, Îți mulțumesc că ești un Tată bun, care ai grijă de mine și îmi dai sarcini după voia Ta. Tu știi ce este mai bine pentru mine și întotdeauna îmi dai putere și înțelepciune ca să împlinesc ceea ce aștepți de la mine.

Iartă-mă când mă plâng, mă rătăcesc sau mă îndepărtez de ceea ce ai poruncit. Învață-mă să fac totul cu smerenie și bucurie, amintindu-mi că pentru Tine lucrez. Să nu uit niciodată că ascultarea de Legea Ta și împlinirea poruncilor Tale sunt calea sigură spre a-Ți fi plăcut și a trăi în pace.

O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud pentru fiecare zi de viață, pentru fiecare misiune pe care mi-o încredințezi și pentru fiecare învățătură care vine din gura Ta. Fiul Tău iubit este veșnicul meu Prinț și Mântuitor. Legea Ta puternică este ca o lumină care îmi orânduiește calea și dă sens existenței mele. Poruncile Tale sunt ca niște semințe cerești care înfloresc în bucurie și adevăr înlăuntrul meu. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Prin propria Sa hotărâre El ne-a născut prin cuvântul adevărului, pentru ca să fim ca niște prime roade ale tuturor celor ce a creat” (Iacov 1:18).

Atunci când cineva trăiește pe deplin momentul prezent, cu inima deschisă și lipsită de egoism, se află în cea mai bună poziție posibilă pentru a auzi glasul lui Dumnezeu. În această stare de atenție sinceră și predare vorbește Creatorul. Domnul este întotdeauna dispus să comunice cu cei care se așază înaintea Lui cu umilință și sensibilitate.

În loc să se piardă în trecut sau să se îngrijoreze de viitor, sufletul trebuie să se poziționeze clar în prezent, atent la ceea ce Dumnezeu vrea să arate. Este în acest moment prezent când Tatăl descoperă pașii care apropie sufletul de El. Cei care ascultă și se supun Legii Sale puternice primesc privilegiul de a intra în părtășie intimă cu Creatorul.

Și tocmai în această intimitate sunt ascunse cele mai profunde binecuvântări: pace adevărată, direcție sigură, putere de a asculta și curaj de a trăi. Cel ce se predă momentului cu credință și sinceritate Îl găsește pe Dumnezeu acolo — gata să transforme, să călăuzească și să mântuiască. Drumul către El începe cu o inimă dispusă să asculte. -Adaptat după Thomas Cogswell Upham. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne Dumnezeul meu, Îți mulțumesc pentru această șansă de a trăi încă o zi înaintea Ta. Tu ești un Dumnezeu prezent, care vorbește cu cei ce Te caută cu adevărat. Învață-mă să las deoparte distragerile și să trăiesc fiecare moment cu atenție la ceea ce vrei să-mi descoperi.

Ajută-mă să fiu pe deplin deschis atingerii Tale, cu gândurile și sentimentele mele îndreptate spre voia Ta. Nu vreau să trăiesc în trecut, nici să fiu neliniștit pentru viitor — vreau să Te găsesc aici, acum, unde ești gata să mă călăuzești și să mă binecuvântezi. Atinge-mi inima și arată-mi calea care mă apropie mai mult de Tine.

O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud pentru că ești un Tată atât de aproape, atât de atent, atât de generos cu cei ce Te caută. Tu nu-Ți ascunzi căile de cei care se predau cu sinceritate. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este farul care luminează prezentul și conduce spre inima Ta. Poruncile Tale sunt ca niște porți sacre ce ne deschid bogățiile părtășiei cu Tine. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Și nemărginita mărime a puterii Sale față de noi, cei ce credem, potrivit cu lucrarea puterii tăriei Lui” (Efeseni 1:19).

O rădăcină plantată în cel mai bun sol, cu clima ideală și primind tot ceea ce soarele, aerul și ploaia pot oferi, totuși nu are garanția că va atinge perfecțiunea. Totuși, sufletul care caută sincer tot ceea ce Dumnezeu dorește să ofere este pe o cale mult mai sigură către creștere și plinătate. Tatăl este întotdeauna gata să reverse viață și pace peste cei care Îl caută cu sinceritate.

Niciun mugur care se întinde spre soare nu are o certitudine atât de mare a răspunsului precum sufletul care se întoarce către Creator. Dumnezeu, fiind sursa a tot binele, se comunică cu putere și dragoste celor care doresc cu adevărat să participe la prezența Sa. Unde există aspirație sinceră și ascultare vie, acolo Dumnezeu Se manifestă. El nu ignoră pe cel care Îl caută cu credință și smerenie.

De aceea, mai important decât mediul înconjurător este direcția inimii. Când un suflet se pleacă înaintea voii lui Dumnezeu și decide să urmeze Legea Sa puternică, primește viață de Sus. Poruncile Domnului sunt căi de lumină pentru toți cei care se încred în El. A asculta cu sinceritate înseamnă a-ți deschide ființa pentru tot ceea ce Creatorul dorește să reverse. -Adaptat după William Law. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne Dumnezeul meu, Îți mulțumesc că ești atât de accesibil și atât de gata să mă primești. În timp ce multe lucruri în viață sunt nesigure, credincioșia Ta nu dă niciodată greș. Dacă Te caut cu sinceritate, știu că vei veni în întâmpinarea mea cu dragoste și putere.

Vreau ca inima mea să dorească mai mult prezența Ta decât orice altceva din această lume. Învață-mă să-mi întind sufletul către Tine, așa cum planta se întinde spre soare. Dă-mi un duh ascultător, care iubește căile Tale și se încrede în poruncile Tale. Nu vreau să trăiesc la marginea voii Tale.

O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud pentru că nu respingi niciodată un suflet sincer. Tu comunici cu cei care Te iubesc și Te ascultă, iar eu doresc să trăiesc astfel. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este ca ploaia care pătrunde în sol și dă viață din belșug. Poruncile Tale sunt ca razele de soare care încălzesc, călăuzesc și întăresc calea celui drept. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.