„Ne încredem în Dumnezeu, care învie morții” (2 Corinteni 1:9).

Situațiile dificile au o putere specială: ele ne trezesc. Presiunea încercărilor elimină excesul, taie ceea ce este inutil și ne face să vedem viața cu mai multă claritate. Dintr-odată, ceea ce părea garantat se dovedește a fi fragil, iar noi începem să prețuim ceea ce contează cu adevărat. Fiecare încercare devine o șansă de a o lua de la capăt, o oportunitate de a ne apropia mai mult de Dumnezeu și de a trăi cu mai mult scop. Este ca și cum El ne-ar spune: „Trezește-te! Timpul este scurt. Am ceva mai bun pentru tine.”

Nimic din ceea ce înfruntăm nu este întâmplător. Dumnezeu permite să trecem prin lupte nu pentru a ne distruge, ci pentru a ne rafina și a ne aminti că această viață este doar o trecere. Dar El nu ne-a lăsat fără direcție. Prin profeții Săi și prin Fiul Său, Isus, El ne-a dat Legea Sa puternică — un manual perfect despre cum să trăim pe acest pământ trecător pentru a putea trăi veșnic cu El. Problema este că mulți aleg să urmeze presiunea lumii, dar cei care decid să asculte de poruncile uimitoare ale Tatălui experimentează ceva extraordinar: apropierea reală de Dumnezeu Însuși.

Atunci când alegem să trăim în ascultare, Dumnezeu Se mișcă în direcția noastră. El vede decizia noastră fermă, predarea noastră adevărată și răspunde cu binecuvântări, direcție și pace. El ne trimite la Fiul — la singurul care poate ierta și salva. Acesta este planul: ascultarea care duce la prezență, prezența care duce la mântuire. Și totul începe atunci când, chiar și în mijlocul durerii, alegem să spunem: „Tată, voi urma Legea Ta. Orice ar costa.” – Adaptat după A. B. Simpson. Pe mâine, dacă Domnul ne va permite.

Roagă-te cu mine: Doamne Dumnezeul meu, Îți mulțumesc pentru încercările care mă trezesc la ceea ce contează cu adevărat. Fiecare dificultate m-a făcut să văd viața mai clar și să caut mai profund prezența Ta. Nu vreau să risipesc durerile cu plângeri, ci să le folosesc ca trepte spre maturitatea spirituală.

Tată, știu că viața aici este scurtă, de aceea aleg să trăiesc după instrucțiunile Tale veșnice, date prin profeții Tăi și prin Isus, Fiul Tău preaiubit. Vreau să umblu după Legea Ta puternică, chiar dacă asta contravine opiniei lumii. Dă-mi curaj să ascult de poruncile Tale uimitoare cu credincioșie, chiar și atunci când este greu, pentru că știu că aceasta atrage favoarea și prezența Ta.

O, Dumnezeule Preasfânt, Te ador și Te laud pentru că ești credincios în orice vreme și bun cu cei ce Te ascultă. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este o torță care nu se stinge niciodată în noaptea întunecată, arătând calea sigură pentru cei ce doresc viața veșnică. Poruncile Tale sunt ca niște nestemate nepieritoare, pline de slavă și putere, care împodobesc sufletul celor ce Te iubesc cu adevărat. Mă rog în numele prețios al lui Isus, amin.

„Și când poporul s-a plâns, lucrul acesta a fost neplăcut Domnului” (Numeri 11:1).

Există o frumusețe profundă într-o inimă care se predă lui Dumnezeu cu bucurie și recunoștință, chiar și în mijlocul suferințelor. Când decidem să îndurăm cu credință tot ceea ce Domnul îngăduie, devenim părtași la ceva mult mai mare decât noi înșine. Maturitatea spirituală nu constă în a evita suferința, ci în a ști să o înfruntăm cu smerenie, având încredere că există un scop în fiecare încercare. Iar omul care, cu toată puterea pe care i-o dă Dumnezeu, se angajează să împlinească cu credincioșie sfânta voință a Domnului, trăiește onorabil înaintea cerului.

Este obișnuit să căutăm alinare vorbind despre durerile noastre tuturor celor din jur. Dar înțelepciunea constă în a aduce totul doar înaintea Domnului — cu smerenie, fără pretenții, fără răzvrătire. Și chiar și în rugăciunile noastre, trebuie să ne ajustăm atenția. În loc să cerem doar alinare, ar trebui să-I cerem lui Dumnezeu să ne învețe să ascultăm, să ne întărească pentru a urma cu credincioșie Legea Sa puternică. Această cerere, dacă este sinceră, schimbă totul. Pentru că ascultarea de mărețele porunci ale lui Dumnezeu nu doar rezolvă problema — ea vindecă rădăcina, restaurează sufletul și aduce o pace pe care lumea nu o poate oferi.

Cel care alege să trăiască astfel, găsește ceva glorios: prietenia cu Dumnezeu. Așa cum s-a întâmplat cu Avraam, cel care ascultă, cel care se predă pe deplin voinței Celui Preaînalt, este primit ca prieten. Nu există titlu mai mare, nu există răsplată mai sublimă. Pacea care se naște din această prietenie nu depinde de circumstanțe. Este fermă, de durată, veșnică — rod direct al unei vieți modelate de ascultarea de sfânta, desăvârșita și veșnica Lege a lui Dumnezeu. -Adaptare după John Tauler. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Tată veșnic, Îți mulțumesc pentru oportunitatea de a-mi preda viața în întregime Ție, chiar și în mijlocul suferințelor. Nu vreau să fug de ceea ce Tu ai rânduit pentru mine, ci să îndur cu bucurie și recunoștință, având încredere că toate lucrează spre binele celor ce Te iubesc și Te ascultă. Dă-mi, Doamne, puterea care vine de sus pentru a împlini voia Ta în fiecare detaliu al vieții mele.

Doamne, astăzi decid să nu mă mai concentrez doar pe dificultățile mele. Vreau ca, în rugăciunile mele, să caut ceva mai mare: înțelegere, înțelepciune și putere pentru a asculta Legea Ta puternică cu integritate și reverență. Să tacă gura mea înaintea oamenilor, iar inima mea să se deschidă înaintea Ta cu smerenie și credință. Învață-mă să umblu după mărețele Tale porunci, căci știu că acesta este singurul drum spre adevărata pace.

O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud pentru că ești credincios celor ce Te caută cu sinceritate. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este ca un sigiliu divin peste cei ce Te iubesc, garantându-le odihnă chiar și în mijlocul furtunilor. Poruncile Tale sunt ca niște chei de aur care deschid porțile prieteniei cu Tine și ale păcii care întrece orice pricepere. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Încredințează-ți calea Domnului; încrede-te în El, și El va face totul.” (Psalmul 37:5).

A te preda voii lui Dumnezeu nu înseamnă doar să aștepți cu răbdare ca ceva să se întâmple — este mult mai mult decât atât. Înseamnă să privești tot ceea ce El îngăduie cu o inimă plină de uimire și recunoștință. Nu este suficient doar să suporți zilele grele; trebuie să învățăm să recunoaștem mâna Domnului în fiecare detaliu, chiar și atunci când El ne conduce pe căi neașteptate. Predarea adevărată nu este tăcută și resemnată, ci plină de încredere și recunoștință, pentru că știm că tot ceea ce vine de la Dumnezeu trece mai întâi prin înțelepciunea și dragostea Sa.

Dar există ceva și mai profund în această predare: să acceptăm cu credință și smerenie sfintele instrucțiuni pe care Dumnezeu Însuși ni le-a dat — poruncile Sale mărețe. Punctul central al predării noastre este să acceptăm nu doar evenimentele vieții, ci să acceptăm să trăim potrivit Legii puternice a lui Dumnezeu. Când recunoaștem că această Lege este desăvârșită și a fost dată cu dragoste prin profeți și confirmată de Însuși Isus, nu ne mai rămâne altă atitudine decât ascultarea plină de reverență. În acest punct sufletul găsește adevărata odihnă — când decide să asculte în toate, și nu doar pe alocuri.

Dumnezeu este îndelung răbdător, plin de răbdare, și așteaptă cu bunătate momentul în care ne predăm cu totul. Dar El are, de asemenea, o comoară rezervată de binecuvântări pentru ziua în care vom lăsa mândria și ne vom smeri înaintea Legii Sale sfinte. Când vine acea zi, El se apropie, revarsă har, înnoiește sufletul și ne trimite la Fiul Său pentru iertare și mântuire. Ascultarea este secretul. Și ascultarea adevărată începe atunci când încetăm să ne certăm cu Dumnezeu și începem să spunem: „Da, Doamne, tot ce ai poruncit este bun și voi urma.” -Adaptare după William Law. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Tată minunat, cât de eliberator este să știu că tot ceea ce îngădui are un scop. Nu vreau doar să suport greutățile vieții, vreau să le primesc cu recunoștință, știind că mâna Ta iubitoare este în spatele tuturor lucrurilor. Învață-mă să am încredere, să mă bucur și să Te ador chiar și în zilele înnorate, pentru că știu că Tu ești bun și credincios în orice vreme.

Doamne, mă pocăiesc pentru de atâtea ori când am rezistat sfintelor Tale instrucțiuni de viață. Am încercat să adaptez voia Ta la a mea, dar acum înțeleg: calea binecuvântării este să accept, cu bucurie și teamă, fiecare dintre poruncile Tale mărețe. Vreau să ascult pe deplin, cu smerenie și cu plăcere, căci știu că aceasta este singura cale de a trăi cu adevărat în pace cu Tine.

O, Dumnezeule Preasfânt, Te ador și Te laud pentru că conduci toate lucrurile cu înțelepciune și răbdare. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este ca un cântec al dreptății care răsună în sufletul celor ce Te ascultă și îi conduce spre adevărata libertate. Poruncile Tale sunt ca niște diamante cerești, pure și neclintite, care înfrumusețează viața celor credincioși. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„spuneți celor descurajați la inimă: Fiți tari, nu vă temeți! Dumnezeul vostru va veni” (Isaia 35:4).

De câte ori purtăm cruci pe care însuși Dumnezeu nu ni le-a dat niciodată? Anxietatea pentru viitor, frica de ceea ce s-ar putea întâmpla, neliniștea care ne răpește somnul — nimic din toate acestea nu vine de la Dumnezeu. Când încercăm să anticipăm evenimentele și să controlăm ce va urma, spunem, chiar dacă fără cuvinte, că nu avem încredere deplină în providența Domnului. Este ca și cum am spune: „Doamne, lasă că mă ocup eu de asta.” Dar viitorul nu ne aparține. Și chiar dacă va veni, poate fi cu totul diferit de ceea ce ne-am imaginat. Încercarea noastră de control este inutilă, iar de multe ori, rădăcina acestei anxietăți stă în lipsa unei predări adevărate.

Dar există o cale spre odihnă — și ea este accesibilă. Această cale este ascultarea de puternica Lege a lui Dumnezeu. Când decidem să folosim toată puterea noastră pentru a-L mulțumi pe Domnul, ascultând din inimă de minunatele Sale porunci, ceva se schimbă în interiorul nostru. Prezența lui Dumnezeu se manifestă cu putere, iar odată cu ea vine o pace care nu poate fi explicată. O pace care nu depinde de circumstanțe, o liniște care dizolvă grijile așa cum soarele risipește ceața dimineții. Aceasta este răsplata celui care trăiește cu credincioșie înaintea Creatorului.

Sufletul care alege să asculte nu mai trebuie să trăiască în tensiune. El știe că Dumnezeul căruia îi slujește este în controlul tuturor lucrurilor. Ascultarea de sfânta și veșnica Lege a lui Dumnezeu nu doar că Îl mulțumește pe Domnul, ci ne poziționează și în fluxul păcii și grijii Sale. Este un ciclu binecuvântat: ascultarea aduce prezență, iar prezența lui Dumnezeu alungă frica. De ce să mai porți povara zilei de mâine, dacă chiar astăzi poți să te odihnești în credincioșia Dumnezeului care îi onorează pe cei ce Îi ascultă? -Adaptare după F. Fénelon. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Tată al îndurării, de câte ori am încercat să controlez ceea ce Îți aparține doar Ție? Iartă-mă pentru nopțile nedormite, pentru deciziile luate din frică, pentru gândurile neliniștite care au furat pacea pe care Tu dorești să mi-o dai. Astăzi aleg să las această povară. Nu mai vreau să trăiesc încercând să prevăd sau să controlez viitorul. Vreau să mă odihnesc în grija Ta.

Doamne, înțeleg acum că anxietatea își are rădăcina în neascultare. Când mă îndepărtez de minunatele Tale porunci, mă deconectez de prezența Ta și astfel pierd pacea. Dar aleg să mă întorc. Vreau să trăiesc într-un mod care să-Ți fie plăcut, ascultând din toată inima de puternica Ta Lege. Sufletul meu să fie ancorat în Cuvântul Tău, ferm, liniștit și protejat.

O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud pentru că în Tine nu este nici umbră de schimbare, nici instabilitate. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Puternica Ta Lege este ca un scut de lumină care îl învăluie pe cel ascultător, alungând frica și aducând pacea. Poruncile Tale sunt ca niște funii de aur care ne leagă de inima Ta, conducându-ne spre libertate și adevărata odihnă. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Chiar dacă aș fi în întuneric, Domnul va fi lumina mea” (Mica 7:8).

Toți, la un moment dat, trebuie să învățăm să ieșim din centrul atenției și să-L lăsăm pe Dumnezeu să preia controlul. Adevărul este că nu am fost creați să purtăm povara lumii pe umerii noștri. Când încercăm să rezolvăm totul prin propria noastră putere, ajungem frustrați, epuizați și confuzi. Predarea reală începe atunci când încetăm să mai dorim să înțelegem totul și pur și simplu avem încredere. Această renunțare la propria voință — această predare completă — este calea care ne conduce la adevărata pace și la unirea cu Dumnezeu.

Marea parte a neliniștii interioare pe care o simțim provine dintr-un motiv clar: sufletul nu a decis încă să asculte pe deplin de puternica Lege a lui Dumnezeu. Atâta timp cât există ezitare, atâta timp cât ascultăm doar parțial de minunatele porunci ale Creatorului, inima va rămâne împărțită și nesiguranța va domina. Ascultarea parțială generează incertitudine pentru că, în adâncul nostru, știm că ne apropiem de Dumnezeu doar superficial. Dar când abandonăm grija față de părerea celorlalți și alegem să ascultăm în toate, Dumnezeu Se apropie cu putere. Iar odată cu această apropiere vin curajul, odihna, binecuvântările și mântuirea.

Dacă dorești să experimentezi adevărata pace, eliberarea reală și să fii condus la Fiul pentru iertare, atunci nu mai amâna. Predă-te cu totul. Ascultă cu sinceritate și fermitate de sfânta și veșnica Lege a lui Dumnezeu. Nu există cale mai sigură, nu există izvor mai curat de bucurie și protecție. Cu cât te dedici mai mult să urmezi cu credincioșie sfintele porunci ale lui Dumnezeu, cu atât vei fi mai aproape de inima Sa. Și această apropiere schimbă totul: schimbă direcția vieții, întărește sufletul și conduce la viața veșnică. -Adaptat după James Hinton. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Tată veșnic, recunosc că de multe ori am încercat să rezolv totul singur, bazându-mă pe puterea mea, pe logica mea, pe sentimentele mele. Dar acum înțeleg că adevărata odihnă există doar atunci când mă predau cu totul Ție. Învață-mă să-Ți predau fiecare parte a vieții mele, fără rezerve, fără teamă, fără încercări de control.

Doamne, mă pocăiesc că nu am ascultat pe deplin de puternica Ta Lege. Știu că ascultarea parțială m-a împiedicat să trăiesc plinătatea prezenței Tale. Astăzi mă prostern înaintea Ta și aleg să Te ascult în toate. Nu mai vreau să trăiesc o credință pe jumătate. Vreau să urmez toate minunatele Tale porunci cu bucurie și râvnă. Fie ca viața mea să fie marcată de credincioșie față de ceea ce ai stabilit Tu de la început.

O, Dumnezeule Preasfânt, Te ador și Te laud pentru că ești drept cu cei credincioși și răbdător cu cei care se pocăiesc sincer. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Puternica Ta Lege este ca un râu de sfințenie care spală sufletul și aduce viață celor care Te ascultă. Poruncile Tale sunt ca niște coloane de lumină care susțin calea adevărului și păzesc pașii celor ce Te iubesc. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Chiar dacă aș umbla prin valea umbrei morții, nu mă voi teme de niciun rău, căci Tu ești cu mine; toiagul Tău și nuiaua Ta mă mângâie” (Psalmii 23:4).

Sufletul ascultător nu depinde de circumstanțe pentru a fi în siguranță — el depinde de Domnul. Când totul în jur pare nesigur, el rămâne statornic pentru că a transformat fiecare situație, bună sau rea, într-o oportunitate de a se arunca în brațele lui Dumnezeu. Credința, încrederea și predarea nu sunt doar concepte pentru acest suflet, ci atitudini zilnice. Și aceasta este adevărata stabilitate: să trăiești pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, cu orice preț. Când această predare este reală, nu există criză care să poată clătina inima ce se odihnește în voia Tatălui.

Acest suflet, devotat și concentrat, nu își irosește timpul cu distrageri sau scuze. Trăiește cu scopul clar de a aparține în întregime Creatorului. Și, de aceea, toate lucrurile lucrează în favoarea sa. Lumina îl conduce la laudă; întunericul îl conduce la încredere. Suferința nu îl paralizează; îl impulsionează. Bucuria nu îl amăgește; îl îndeamnă să mulțumească. De ce? Pentru că a înțeles deja că totul — absolut totul — poate fi folosit de Dumnezeu pentru a-l apropia de El, atâta timp cât continuă să asculte de Legea Sa puternică.

Dacă apropierea de Creator este ceea ce îți dorești, atunci răspunsul este în fața ta: ascultă. Nu mâine. Nu când totul va fi mai ușor. Ascultă acum. Cu cât ești mai credincios poruncilor Domnului, cu atât mai multă pace, protecție și călăuzire vei experimenta. Aceasta face Legea lui Dumnezeu — vindecă, păzește, conduce la mântuire. Nu există motiv să amâni. Începe chiar astăzi și experimentează rodul ascultării: eliberare, binecuvântare și viață veșnică în Hristos Isus. -Adaptat după William Law. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Tată, Îți mulțumesc pentru că siguranța sufletului meu nu depinde de ceea ce se întâmplă în jurul meu, ci de ascultarea mea de voia Ta. Tu ești refugiul meu în vremuri de lumină și sprijinul meu în vremuri de întuneric. Învață-mă să transform fiecare moment al vieții mele într-o nouă oportunitate de a mă arunca în mâinile Tale cu credință și încredere.

Doamne, doresc să Îți aparțin pe deplin. Să nu mă distragă nimic din această lume de la prezența Ta, iar fidelitatea mea față de Legea Ta să fie constantă, chiar și în zilele grele. Dă-mi o inimă hotărâtă, care vede în poruncile Tale cea mai sigură cale. Să nu mai amân această predare. Să aleg să ascult cu bucurie și fermitate.

O, Preasfinte Dumnezeule, Te ador și Te laud pentru că ești ancora sufletelor credincioase. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este ca un zid de neclintit care protejează inima ce Îți ascultă. Poruncile Tale sunt râuri de pace care curg spre viața veșnică. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Fă-mă să cunosc căile Tale, Doamne; învață-mă cărările Tale” (Psalmii 25:4).

Nu există nimic atât de pur, atât de marcant, ca primele șoapte ale vocii lui Dumnezeu către inima noastră. În acele momente, datoria este clară — fără confuzie, fără umbră de îndoială. Dar, de multe ori, noi complicăm ceea ce este simplu. Lăsăm sentimentele, temerile sau dorințele personale să ne stea în cale și astfel pierdem claritatea direcției divine. Începem să „luăm în considerare”, „să reflectăm”, „să mai așteptăm puțin”… când, de fapt, doar căutăm o scuză să nu ascultăm. Ascultarea amânată este, în realitate, neascultare deghizată.

Dumnezeu nu ne-a lăsat în întuneric. Încă din Eden, El a arătat clar ce așteaptă de la creaturile Sale: credincioșie, ascultare, sfințenie. Legea Sa puternică este manualul adevăratei fericiri. Dar inima rebelă încearcă să argumenteze, să răsucească Scripturile, să justifice greșeala — și pierde timp. Dumnezeu nu Se lasă înșelat. El vede inima. El cunoaște cele mai ascunse gânduri. Și nu îi binecuvântează pe cei care refuză să asculte. Binecuvântarea este peste cei care se predau, peste cei care spun: „Nu voia mea, ci a Ta, Doamne.”

Dacă vrei pace, dacă dorești să fii restaurat și să găsești un scop adevărat, calea este una singură: ascultarea. Nu aștepta să te simți pregătit, nu aștepta să înțelegi totul — doar începe. Începe să asculți, începe să urmezi poruncile Creatorului cu o inimă sinceră. Dumnezeu va vedea această dispoziție și va veni în întâmpinarea ta. El îți va ușura suferința, îți va transforma inima și te va conduce la Fiul Său iubit pentru iertare și mântuire. Timpul de ezitare a trecut. Timpul de a asculta este acum. -Adaptare după Frederick William Robertson. Pe mâine, dacă Domnul va voi.

Roagă-te cu mine: Tată veșnic, Îți mulțumesc că Tu încă vorbești inimii celor care Te caută cu sinceritate. Vocea Ta este clară pentru cei care doresc să asculte. Nu mai vreau să raționalizez, nici să amân ceea ce deja mi-ai arătat. Dă-mi o inimă smerită, care răspunde cu promptitudine la îndrumarea Ta. Învață-mă să ascult cât timp chemarea este încă proaspătă, înainte ca sentimentele mele să intervină în adevărul Tău.

Doamne, recunosc că de multe ori am fost necinstit cu mine însumi, încercând să-mi justific neascultarea cu scuze. Dar astăzi mă așez înaintea Ta cu o inimă zdrobită. Vreau să renunț la voia mea, la mândria mea, și să urmez căile Tale cu teamă și dragoste. Călăuzește-mă în Legea Ta, întărește-mă să împlinesc tot ceea ce ai poruncit și curățește-mă cu adevărul Tău.

O, Dumnezeule Preasfânt, Te ador și Te laud pentru că ești drept, sfânt și neschimbător. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este ca un far aprins în mijlocul întunericului, călăuzindu-i pe cei credincioși pe cărările vieții. Poruncile Tale sunt ca niște pietre tari sub picioare, care îi susțin pe cei ce se încred în Tine și arată calea adevăratei păci. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Dumnezeul cel veșnic este adăpostul tău, iar brațele Sale veșnice te susțin” (Deuteronomul 33:27).

Sunt momente când tot ce avem nevoie este odihna — o odihnă care să meargă dincolo de trup, care să atingă sufletul. Și tocmai în acest loc brațele veșnice ale lui Dumnezeu ne cuprind. Nu există imagine mai puternică a grijii divine decât aceasta: brațe care nu obosesc niciodată, nu renunță niciodată, nu lasă niciodată. Chiar și atunci când purtăm greutatea luptelor și a îndoielilor, El îi susține cu blândețe pe cei care aleg să asculte. Brațele Domnului sunt adăpost, sunt putere, sunt viață — dar doar pentru cei care trăiesc după voia Sa.

Promisiunea de odihnă și grijă nu este pentru toți — este pentru cei credincioși. Dumnezeu Se descoperă și revarsă favoarea Sa peste cei care păzesc poruncile Sale. Legea Sa puternică este pământul fertil unde locuiește bunătatea Sa, iar în afara ei nu rămâne decât tristețea. Când decizi să trăiești după această Lege, chiar și în mijlocul dificultăților, arăți că depinzi doar de El — și acest lucru bucură profund inima Tatălui. Ascultarea este limbajul pe care El îl înțelege; este legământul pe care El îl onorează.

Așadar, data viitoare când te vei simți epuizat sau pierdut, amintește-ți: există brațe veșnice întinse pentru cei credincioși. Aceste brațe nu oferă doar mângâiere, ci și putere de a merge mai departe. Dumnezeu nu îl susține pe cel răzvrătit — El îl susține pe cel ascultător. El îi călăuzește și îi întărește pe cei care se desfată în Legea Sa. Ascultă, ai încredere, și vei vedea — pacea care vine de la Domnul este reală, odihna este profundă, iar dragostea pe care El o revarsă peste ai Săi este veșnică și de neînvins. -Adaptat după Adeline D. T. Whitney. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Tată iubit, cât de prețios este să știu că brațele Tale veșnice îi susțin pe cei ce Te ascultă. În zile grele, în nopți de tăcere, grija Ta mă păzește și credincioșia Ta mă înnoiește. Îți mulțumesc că mă cuprinzi cu prezența Ta și că arăți că cei ce păzesc poruncile Tale nu vor fi niciodată singuri. Învață-mă să mă odihnesc în Tine, cu o inimă statornică în ascultare.

Doamne, reînnoiește în mine teama sfântă care duce la credincioșie. Îndepărtează din mine orice mândrie și orice dorință de a merge pe propriile mele căi. Aleg să-Ți fiu plăcut. Vreau să umblu în dreptate, pentru că știu că acolo se manifestă binecuvântarea Ta. Fie ca viața mea să fie o dovadă vie că a urma Legea Ta este singura cale spre adevărata pace și adevărata mântuire.

O, Dumnezeule Preasfânt, Te ador și Te laud pentru că ești adăpost pentru cei drepți și Foc Mistuitor pentru cei răzvrătiți. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este ca un zid de dreptate care îi protejează pe cei ce Te tem și îi respinge pe cei ce Te disprețuiesc. Poruncile Tale sunt ca stelele fixe pe cer: statornice, neschimbate și pline de slavă. Mă rog în numele prețios al lui Isus, amin.

„Roagă-te ca Domnul, Dumnezeul tău, să ne arate ce trebuie să facem și încotro să mergem” (Ieremia 42:3).

Fericirea nu este ceva ce se dobândește prin efort omenesc sau ce se impune altora prin sfaturi goale. Ea este o consecință naturală a unor alegeri bine făcute — alegeri care nu sunt întotdeauna pe placul momentului, dar care Îl onorează pe Dumnezeu. Plăcerea trecătoare poate chiar să seducă, dar întotdeauna cere un preț mare la final. În schimb, ascultarea, chiar dacă presupune renunțare, aduce cu sine pace, sens și, mai presus de toate, aprobarea divină. Când alegem să urmăm vocea lui Dumnezeu în locul propriilor impulsuri, facem un pas spre o fericire reală, durabilă și veșnică.

Aici intervine formula lui Dumnezeu: ascultarea de Legea Sa puternică. Poate părea demodată pentru unii, dar acesta este secretul adevăratei fericiri. Dumnezeu nu ne cere nimic imposibil. Poruncile Sale nu sunt o povară, ci o protecție. Sunt cărări sigure pentru sufletele sincere. Ceea ce așteaptă El de la noi este doar primul pas — decizia de a asculta. Când acest pas este făcut cu credință și sinceritate, El intervine. El întărește, încurajează și susține. Dumnezeu nu abandonează niciodată pe cel care alege calea ascultării.

Și finalul acestei călătorii? Este glorios. Tatăl ne însoțește, ne binecuvântează, deschide uși, vindecă răni, ne transformă povestea și ne conduce la cel mai mare dar: Isus, Mântuitorul nostru. Nimic nu se compară cu bucuria de a trăi în legământ cu Dumnezeu, împlinind poruncile Sale cu bucurie și încredere. Formula este la îndemâna noastră — și funcționează. Ascultă, și vei vedea. -Adaptare după George Eliot. Pe mâine, dacă Domnul va voi.

Roagă-te cu mine: Tată, Îți mulțumesc că nu ne ascunzi calea adevăratei fericiri. Știu că lumea oferă scurtături care par bune, dar numai Cuvântul Tău este sigur. Astăzi renunț la plăcerea de moment care mă îndepărtează de Tine și aleg să Te ascult, pentru că cred că voia Ta este întotdeauna cea mai bună. Învață-mă să am încredere în formula Ta, chiar și atunci când inima mea ezită.

Doamne, recunosc că am nevoie de ajutorul Tău. Uneori, dorințele firii vorbesc mai tare, dar nu vreau să trăiesc rob al lor. Vreau să fiu liber — liber să ascult, liber să-Ți fiu pe plac, liber să trăiesc în părtășie cu Tine. Creează în mine o inimă statornică, care Te iubește mai mult decât își iubește propriile dorințe. Și această ascultare să mă apropie mai mult de planul și prezența Ta.

O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud pentru că ai descoperit o cale atât de clară spre adevărata fericire. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este ca un parfum ceresc care curăță sufletul și umple viața de scop. Poruncile Tale sunt ca razele soarelui care încălzesc inima și luminează fiecare pas în mijlocul întunericului. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Toate căile Domnului sunt îndurare și adevăr pentru cei ce păzesc legământul Lui și mărturiile Lui.” (Psalmii 25:10)

Dacă Dumnezeu ne-a așezat într-un anumit loc, cu anumite provocări, este pentru că acolo vrea El să fie slăvit prin viața noastră. Nimic nu este întâmplător. De multe ori vrem să fugim, să schimbăm decorul, să așteptăm ca totul să se rezolve pentru a asculta. Dar Dumnezeu ne cheamă să ascultăm acum, exact acolo unde suntem. Locul durerii, al frustrării, al luptei — acolo este altarul unde putem să-I oferim fidelitatea noastră. Și când alegem să ascultăm în mijlocul adversității, acolo se manifestă cu putere Împărăția lui Dumnezeu.

Sunt oameni care trăiesc într-o descurajare constantă, prinși în cicluri de suferință, crezând că totul este pierdut. Dar adevărul este simplu și transformator: ceea ce lipsește nu este puterea, banii sau recunoașterea. Lipsește ascultarea. Ascultarea de Legea puternică a lui Dumnezeu — acesta este secretul bărbaților și femeilor care au marcat istoria în Biblie. Nu era absența luptelor, ci prezența fidelității. Când ascultăm, Dumnezeu acționează. Când ascultăm, El schimbă cursul istoriei noastre.

Poți experimenta această schimbare chiar astăzi. Nu este necesar să înțelegi totul, nici să ai totul rezolvat. Este de ajuns să decizi, în inimă, să asculți de poruncile Domnului. Așa cum s-a întâmplat cu Avraam, Moise, David, Ioan Botezătorul și Maria, Dumnezeu va începe să lucreze în viața ta. El te va elibera, te va binecuvânta și, mai presus de toate, te va trimite la Isus pentru iertare și mântuire. Ascultarea este calea. -Adaptare după John Hamilton Thom. Pe mâine, dacă Domnul va voi.

Roagă-te cu mine: Doamne, Dumnezeul meu, recunosc că nu întotdeauna înțeleg căile Tale, dar am încredere că totul are un scop. Știu că locul în care mă aflu astăzi nu este întâmplător. De aceea, Te rog să mă ajuți să fiu credincios și ascultător chiar și în situațiile dificile. Să nu pierd oportunitățile pe care mi le dai ca să manifest Împărăția Ta prin viața mea.

Tată iubit, ia de la mine orice descurajare, orice orbire spirituală. Dă-mi o inimă ascultătoare, dispusă să împlinească voia Ta chiar și atunci când este greu. Nu mai vreau să mă învârt în cerc sau să trăiesc în stagnare. Vreau să trăiesc scopul Tău și să experimentez schimbarea pe care doar Cuvântul Tău o poate produce.

O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud pentru că ești un Tată atât de înțelept și milostiv. Chiar și când nu înțeleg, Tu lucrezi pentru mine. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este ca un râu de dreptate care curăță, întărește și conduce spre viață. Poruncile Tale sunt cărări de lumină într-o lume a întunericului, călăuze perfecte pentru cei ce doresc să trăiască în Tine. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.