„Cine va urca pe muntele Domnului? Sau cine va sta în locul Său sfânt? Cel ce are mâinile curate și inima curată” (Psalmii 24:3–4).

Cerul nu este un loc în care se intră din întâmplare sau din comoditate. Este o casă pregătită de Dumnezeu, rezervată celor care Îl iubesc cu adevărat — și care au fost iubiți și transformați de El. Lăcașurile cerești nu sunt oferite inimilor indiferente, ci acelora care, încă de aici, au învățat să se bucure de lucrurile de sus. Domnul pregătește cerul, dar pregătește și inima celui ce va locui acolo, modelând sufletul astfel încât să dorească, să tânjească și să se desfete în ceea ce este veșnic.

Această pregătire are loc atunci când, ascultând de sublimele porunci ale Tatălui, începem să iubim ceea ce El iubește. Mintea devine mai nobilă, inima mai ușoară, iar sufletul începe să respire atmosfera sfântă ca și cum ar fi deja acolo. Această spiritualitate adevărată nu este ceva forțat — ea se naște din ascultarea zilnică, din dorința sinceră de a-I fi pe plac Tatălui și din lepădarea de ceea ce este pământesc și gol.

Tatăl îi binecuvântează și îi trimite pe cei ascultători la Fiul pentru iertare și mântuire. Și aceștia, deja modelați pe dinăuntru, vor locui cu bucurie în lăcașurile veșnice. Fie ca sufletul tău să se pregătească aici, pentru a fi gata pentru casa pe care Domnul a pregătit-o. -Adaptat după J.C. Philpot. Pe mâine, dacă Domnul va voi.

Roagă-te cu mine: Tată sfânt, pregătește-mi inima ca să locuiesc cu Tine. Nu vreau doar să știu despre cer — vreau să doresc cerul, să trăiesc pentru cer, să fiu modelat pentru cer. Învață-mă să iubesc ceea ce este veșnic.

Fie ca prezența Ta să mă transforme din interior spre exterior și să găsesc plăcere în lucrurile de sus. Îndepărtează de la mine tot ceea ce mă leagă de lume și umple-mă cu dulceața sfințeniei Tale.

O, Dumnezeul meu iubit, Îți mulțumesc că pregătești atât cerul, cât și inima mea. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este modelul care mă armonizează cu mediul ceresc. Poruncile Tale sunt ca niște adieri pure care mă înalță în prezența Ta. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Condu-mă pe cărarea dreptății de dragul Numelui Tău. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine” (Psalmii 23:3–4).

Atunci când alegem să trăim în ascultare și devoțiune, ceva prețios începe să crească în inima noastră: o credință constantă, tăcută, dar fermă — care transformă prezența lui Dumnezeu într-o realitate, chiar și atunci când este invizibilă. El devine parte din tot. Și chiar când drumul devine dificil, plin de umbre și dureri pe care nimeni nu le vede, El rămâne acolo, statornic lângă noi, călăuzind fiecare pas cu dragoste.

Această călătorie nu este una a ușurinței. Uneori trecem prin adânci suferințe, oboseli ascunse, dureri tăcute pe care nici cei mai apropiați nu le observă. Dar cel ce urmează frumoasele porunci ale Domnului găsește în ele îndrumare, mângâiere și putere. Tatăl îi călăuzește cu blândețe pe cei ascultători, iar când ne abatem, El ne corectează cu fermitate, dar întotdeauna cu dragoste. În toate, scopul Său este același: să ne conducă spre odihna veșnică împreună cu El.

Tatăl nu trimite răzvrătiții la Fiul. Dar celor care se lasă călăuziți, chiar și în mijlocul durerii, El le promite prezență, îndrumare și biruință. Fie ca astăzi să te predai cu toată inima pe calea Domnului — căci, cu El, chiar și cele mai întunecate cărări duc spre lumină. -Adaptare după Henry Edward Manning. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne al meu, chiar și atunci când drumul pare lung și singuratic, am încredere că ești cu mine. Tu îmi vezi luptele ascunse, durerile nerostite, și în toate ai un scop de iubire.

Dă-mi o inimă blândă și ascultătoare, care să știe să Te audă în adierea blândă sau în glasul ferm al mustrării Tale. Să nu mă pierd niciodată în voia mea, ci să mă supun călăuzirii Tale, știind că sfârșitul Tău este întotdeauna odihnă și pace.

O, Dumnezeule iubit, Îți mulțumesc că mă călăuzești cu atâta grijă, chiar și atunci când nu înțeleg. Fiul Tău iubit este veșnicul meu Prinț și Mântuitor. Legea Ta cea puternică este toiagul care mă sprijină pe cărările grele. Poruncile Tale sunt calea sigură care mă duce la odihna Ta. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Fericiți cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8).

Cerul nu este doar o destinație îndepărtată — este locul unde prezența lui Dumnezeu va fi pe deplin percepută, în toată frumusețea și măreția Sa. Aici pe pământ, experimentăm doar licăriri ale acestei glorii, dar acolo ea va fi manifestată fără limite. Promisiunea că într-o zi vom sta înaintea Creatorului, văzându-L așa cum este El, nu doar că ne mângâie, ci ne și înalță. Să știm că am fost creați pentru a apărea înaintea Împăratului împăraților, alături de ființe cerești, ne schimbă modul în care trăim aici.

Și de aceea trebuie să trăim încă de acum cu inima aliniată la frumoasele porunci ale Domnului. Ascultarea de ceea ce Dumnezeu a descoperit nu ne face doar oameni mai buni — ea ne pregătește pentru acea zi glorioasă a audienței eterne. Cerul nu este pentru cei curioși, ci pentru cei ascultători. Cei care Îl caută pe Tatăl cu sinceritate, umblând pe căile pe care El însuși le-a stabilit, vor fi ridicați din praful acestei lumi pentru a contempla slava Celui Preaînalt.

Tatăl îi binecuvântează și îi trimite pe cei ascultători la Fiul pentru iertare și mântuire. Fie ca viața ta de astăzi să fie o pregătire conștientă pentru această întâlnire veșnică. Trăiește ca unul care a fost chemat să stea înaintea tronului — cu umilință, reverență și credincioșie. -Adaptat după H. Melvill. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne Preaînalt, cât de mare este promisiunea ca într-o zi să stau înaintea Ta! Chiar dacă nu înțeleg cum va fi, inima mea se umple de speranță știind că voi vedea slava Ta pe deplin descoperită.

Învață-mă să trăiesc ca unul care Te așteaptă. Fie ca fiecare alegere pe care o fac aici pe pământ să reflecte dorința de a fi cu Tine. Fie ca ascultarea mea de astăzi să fie semnul speranței pe care o am pentru ziua de mâine.

O, Dumnezeul meu iubit, Îți mulțumesc că m-ai chemat la această destinație glorioasă. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este calea care mă pregătește pentru întâlnirea cu fața Ta. Poruncile Tale sunt treptele care mă conduc spre veșnicia cu Tine. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne! va intra în Împărăția cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu care este în ceruri” (Matei 7:21).

Există ceva ce toți trebuie să învățăm: ideile, teoriile și interpretările noastre omenești despre Dumnezeu sunt limitate și trecătoare. Niciun sistem teologic nu este, în sine, adevărul veșnic — sunt doar structuri temporare, folositoare pentru o vreme, precum vechiul Templu. Ceea ce rămâne și atinge inima lui Dumnezeu nu sunt opiniile noastre, ci credința vie și ascultarea practică. Adevărata unitate între copiii lui Dumnezeu nu va veni din acordul doctrinar, ci din predarea sinceră și slujirea Domnului, făcută cu dragoste și reverență.

Isus nu ne-a chemat să fim maeștri ai ideilor, ci împlinitori ai voii Tatălui. El a învățat o credință care merge dincolo de cuvinte, care se dovedește în fiecare zi, care se zidește pe stânca ascultării. Și această credință, ancorată în mărețele porunci ale lui Dumnezeu, este ceea ce unește, transformă și conduce spre adevăratul creștinism. Când încetăm să ne apărăm opiniile și începem să trăim adevărul revelat, lumina lui Dumnezeu strălucește cu putere în micile noastre comunități, aducând unitate reală și viață din belșug.

Tatăl îi binecuvântează și îi trimite pe cei ascultători la Fiul pentru iertare și mântuire. Fie ca tu să alegi astăzi nu doar să crezi cu mintea, ci să asculți cu inima și să slujești cu mâinile. -Adaptat după J. M. Wilson. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne Dumnezeule, izbăvește-mă de deșertăciunea opiniilor și ajută-mă să caut esența a ceea ce este veșnic. Să nu confund cunoașterea cu sfințenia, nici discursul cu ascultarea. Învață-mă să prețuiesc ceea ce contează cu adevărat.

Ajută-mă să promovez unitatea acolo unde sunt, nu cerând ca toți să gândească la fel, ci trăind cu smerenie și slujind cu dragoste. Fie ca mărturia mea să fie mai mare decât orice argument, iar viața mea să vorbească despre adevărul Tău.

O, Tată iubit, Îți mulțumesc că mi-ai arătat că adevăratul creștinism constă în a asculta și a iubi. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este temelia care susține credința adevărată. Poruncile Tale sunt podurile care unesc pe cei ce doresc să trăiască pentru Tine. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„El a făcut totul frumos la vremea lui; de asemenea, a pus lumea în inima omului” (Eclesiastul 3:11).

Nu a fost întâmplarea, nici vrăjmașul, cel care ne-a așezat exact în această vreme. Însuși Dumnezeu a hotărât această generație ca fiind câmpul nostru de luptă, porțiunea noastră de istorie. Dacă El ne-a pus aici, este pentru că aici suntem chemați să trăim, să luptăm și să ascultăm. Nu ar folosi la nimic să ne dorim zile mai ușoare, căci acesta este timpul potrivit — iar harul constă în a-l înfrunta cu curaj, reverență și adevăr. Fiecare dificultate este o unealtă divină menită să trezească în noi o credință mai profundă, mai serioasă, mai reală.

În aceste zile grele învățăm să încetăm să ne mai încredem în noi înșine și să ne predăm conducerii mărețelor porunci ale Domnului. Când credința ușoară se destramă, credința adevărată este descoperită. Și ascultând de ceea ce Dumnezeu a spus deja, mergând pe calea pe care El a trasat-o deja, suntem întăriți să continuăm. Vremea în care trăim cere fermitate și discernământ — și tocmai aceasta produce ascultarea de Legea Tatălui în noi.

Tatăl binecuvântează și îi trimite pe cei ascultători la Fiul pentru iertare și mântuire. Fie ca astăzi să alegi să trăiești acest timp cu curaj și smerenie, încrezându-te nu în propria ta putere, ci în înțelepciunea lui Dumnezeu, care te-a chemat pentru acest moment exact al istoriei. -Adaptat după John F. D. Maurice. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Dumnezeule veșnic, Tu cunoști vremurile și anotimpurile, și știu că această vreme a fost aleasă de Tine pentru mine. Nu vreau să fug de responsabilitatea de a trăi astăzi, aici, așa cum dorește Domnul.

Ajută-mă să nu doresc un trecut mai ușor, ci să devin ferm și credincios în acest prezent pe care l-ai pregătit Tu. Învață-mă să cred cu maturitate, să ascult cu curaj și să merg cu ochii ațintiți spre voia Ta.

O, Doamne iubit, Îți mulțumesc că m-ai așezat în această vreme cu un scop. Fiul Tău iubit este veșnicul meu Prinț și Mântuitor. Legea Ta puternică este cârma care mă ghidează chiar și în vânturi potrivnice. Poruncile Tale sunt pământul tare pe care pot păși, chiar și când totul în jur pare nesigur. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca o casă spirituală, pentru a fi o preoție sfântă” (1 Petru 2:5).

Viața pe care o trăim aici este șantierul a ceva mult mai măreț și mai glorios. În timp ce umblăm pe acest pământ, suntem ca niște pietre brute într-o carieră, fiind modelate, cioplite și pregătite cu un scop. Fiecare lovitură de necaz, fiecare nedreptate suferită, fiecare provocare întâmpinată face parte din lucrarea divină — căci locul nostru nu este aici, ci în măreața structură cerească pe care Domnul o ridică, invizibilă ochilor, dar sigură și veșnică.

În acest proces de pregătire, ascultarea de frumoasele porunci ale lui Dumnezeu devine esențială. El ne măsoară cu precizie, ca și cu o plumbă, și dorește ca inima noastră să se alinieze pe deplin cu voia Sa. Ceea ce astăzi pare doar durere sau disconfort este, de fapt, o ajustare făcută de mâinile Creatorului, pentru ca într-o zi să fim potriviți în armonia perfectă a templului Său veșnic. Aici suntem încă separați, risipiți — dar acolo vom fi un singur trup, în unitate desăvârșită, fiecare la locul său potrivit.

Dumnezeu Își descoperă planurile doar celor ascultători. Fie ca tu să primești cu credință lucrarea Tatălui în viața ta și să alegi să fii modelat după voia Sa. Căci cei care se lasă pregătiți vor fi duși, la vremea potrivită, să facă parte din templul ceresc — unde locuiește plinătatea lui Dumnezeu. -Adaptat după J. Vaughan. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne glorios, chiar și atunci când nu înțeleg planurile Tale, mă încred în mâinile Tale care mă modelează. Știu că fiecare moment dificil are o valoare veșnică, pentru că Tu pregătești sufletul meu pentru ceva mult mai mare decât pot vedea acum.

Dă-mi răbdare și credință să accept lucrarea Duhului Tău. Să fiu ca o piatră vie, gata să fiu ajustată la proiectul Tău. Învață-mă să ascult și să mă predau pe deplin voii Tale, chiar și atunci când aceasta mă rănește înainte de a mă vindeca.

O, Dumnezeule iubit, Îți mulțumesc că m-ai inclus în construcția templului Tău veșnic. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este măsura care mă aliniază cu cerul. Poruncile Tale sunt unelte credincioase care mă șlefuiesc cu desăvârșire. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Frica de Domnul este începutul înțelepciunii; iar cunoașterea Celui Sfânt este pricepere” (Proverbe 9:10).

Există o forță puternică atunci când inima, mintea și înțelepciunea merg împreună sub călăuzirea lui Dumnezeu. Dragostea este ceea ce ne mișcă ființa — fără ea, sufletul adoarme, indiferent față de scopul pentru care a fost creat. Mintea, la rândul ei, este putere și capacitate, o unealtă dată de Creator pentru a înțelege adevărul. Dar înțelepciunea, venită de sus, unește toate acestea și ne arată spre ceva mai măreț: să trăim potrivit naturii noastre eterne, reflectând caracterul lui Dumnezeu Însuși.

Aceasta este înțelepciunea, descoperită în minunatele porunci ale Domnului, care modelează viața noastră în sfințenie. Ea nu ne șterge esența — dimpotrivă, ea desăvârșește ființa, transformând natura în har, înțelegerea în lumină și afecțiunea în credință vie. Când ascultăm de ceea ce Dumnezeu a descoperit, suntem înălțați deasupra lucrurilor obișnuite. Înțelepciunea ne călăuzește să trăim ca fii ai veșniciei, cu scop, echilibru și profunzime.

Tatăl își descoperă planurile doar celor ascultători. Și când unim inima, mintea și ascultarea de căile sublime ale Domnului, suntem transformați de El și pregătiți să fim trimiși la Fiul, spre răscumpărare și plinătate. Fie ca această triplă funie să fie tare în noi, astăzi și întotdeauna. -Adaptat după J. Vaughan. Pe mâine, dacă Domnul va voi.

Roagă-te cu mine: Dumnezeule veșnic, ce înțelepciune minunată este a Ta! Tu ne-ai creat cu inimă, minte și suflet — și doar în Tine toate aceste părți se aliniază în desăvârșire. Ajută-mă să trăiesc cu scop și să nu risipesc darurile pe care mi le-ai dat.

Învață-mă să iubesc cu puritate, să gândesc cu claritate și să umblu cu înțelepciune. Să nu despart niciodată credința de rațiune, nici dragostea de adevăr, ci tot ce este în mine să fie sfințit de prezența și cuvântul Tău.

O, Tată iubit, Îți mulțumesc că mi-ai arătat că adevărata înțelepciune vine de la Tine. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta cea puternică este izvorul care armonizează ființa mea cu veșnicia. Poruncile Tale sunt fire sfinte ce unesc mintea, inima și sufletul în unitate desăvârșită. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Vezi că astăzi îți pun înainte viața și binele, moartea și răul… Alege, deci, viața” (Deuteronom 30:15,19).

Dumnezeu ne oferă ceva care este în același timp un dar și o responsabilitate: puterea de a alege. Încă de la începutul călătoriei noastre, El se apropie și întreabă: „Cere ce vrei să-ți dau.” Viața nu este un curent care ne poartă la întâmplare — este un câmp al deciziilor, unde fiecare alegere dezvăluie ce este în inimă. A ignora această chemare sau a refuza pur și simplu să alegi este deja, în sine, o alegere. Și ceea ce ne definește destinul nu sunt circumstanțele din jurul nostru, ci direcția pe care decidem să o urmăm în fața lor.

Dar această alegere nu se face în gol — ea trebuie să fie întemeiată pe ascultarea de minunata cale trasată de Dumnezeu. El nu doar că ne dă dreptul de a alege, ci ne arată și drumul cel bun prin poruncile Sale minunate. Când cineva încearcă să trăiască după propria voință, ignorând vocea Creatorului, viața devine o pierdere, iar sufletul începe să se stingă. Totuși, când alegem să ascultăm, chiar și în mijlocul luptei, devenim de neînvins, căci niciun rău nu ne poate doborî fără permisiunea noastră.

Tatăl binecuvântează și îi trimite pe cei ascultători la Fiul pentru iertare și mântuire. Astăzi, în fața chemării divine, alege cu înțelepciune. Alege să asculți, să trăiești și să biruiești — pentru că drumul lui Dumnezeu este singurul care duce la viața deplină. -Adaptat după Herber Evans. Pe mâine, dacă Domnul va voi.

Roagă-te cu mine: Tată drept, în fața glasului Tău care mă invită să aleg, mă plec cu reverență. Nu vreau să trăiesc ca cineva care fuge de responsabilitatea de a decide, ci ca unul care înțelege greutatea și frumusețea de a Te urma cu adevăr.

Pune în mine curajul de a spune da voii Tale și nu căilor care doar par bune. Învață-mă să aleg cu înțelepciune, cu credință și cu ascultare, căci știu că numai în Tine este adevărata victorie.

O, Doamne iubit, Îți mulțumesc că mi-ai dat libertatea de a alege și, de asemenea, căile drepte de urmat. Fiul Tău iubit este veșnicul meu Prinț și Mântuitor. Legea Ta puternică este o torță aprinsă la răscrucile vieții. Poruncile Tale sunt ancore sigure care țin sufletul meu în siguranță în vremuri de decizie. Mă rog în prețiosul nume al lui Isus, amin.

„Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide” (Matei 7:7).

Domnul, în bunătatea Sa, deschide înaintea noastră uși și oportunități — și chiar și în lucrurile pământești, El ne invită să cerem: „Cere orice dorești ca să-ți dau.” Dar a cere nu este un act gol. Rugăciunea adevărată izvorăște dintr-o inimă sinceră, dispusă să acționeze în direcția a ceea ce a cerut. Dumnezeu nu răsplătește lenea și nici nu revarsă binecuvântări peste dorințe superficiale. Cei care cer cu adevărat își arată sinceritatea prin acțiune, perseverență și angajament față de mijloacele pe care Dumnezeu Însuși le-a stabilit.

Tocmai aici ascultarea de măreața Lege a Domnului devine esențială. Poruncile nu sunt obstacole în calea împlinirii cererilor noastre, ci căile sigure prin care El ne conduce spre ceea ce dorește să ne dea. Rugăciunea însoțită de efort și credincioșie are mare valoare înaintea Tatălui. Iar atunci când cerem și umblăm după voia Lui, putem fi siguri că rezultatul va fi binecuvântare.

Tatăl binecuvântează și îi trimite pe cei ascultători la Fiul pentru iertare și mântuire. Dacă ai strigat către Dumnezeu pentru ceva, cercetează dacă ai umblat pe căile cele drepte. Dumnezeu onorează credința care se traduce în fapte, iar rugăciunea sinceră, atunci când este unită cu ascultarea, schimbă destine. -Adaptat după F. W. Farrar. Pe mâine, dacă Domnul va voi.

Roagă-te cu mine: Tată iubit, ajută-mă să caut cu sinceritate tot ceea ce am nevoie. Fă ca vorbele mele înaintea Ta să nu fie goale sau grăbite, ci să izvorască dintr-o inimă care Te onorează cu adevărat.

Dă-mi putere să acționez după voia Ta și să urmez pașii pe care Tu însuți i-ai pregătit. Învață-mă să prețuiesc căile Tale și să rămân statornic pe ele, în timp ce aștept răspunsul la rugăciunile mele.

O, Dumnezeul meu credincios, Îți mulțumesc că mă înveți că rugăciunea adevărată merge mână în mână cu ascultarea. Fiul Tău iubit este veșnicul meu Prinț și Mântuitor. Legea Ta puternică este harta care mă călăuzește în toate deciziile. Poruncile Tale sunt ca niște cărări de lumină care mă conduc spre promisiunile Tale. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Dar cel drept va trăi prin credința lui; iar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găsește plăcere în el” (Habacuc 2:4).

Adevărata credință nu se arată în momentele de grabă, ci în mersul constant chiar și atunci când roadele par să întârzie. Dumnezeu rareori Își împlinește lucrarea dintr-odată. El lucrează în straturi, în timpuri și anotimpuri, asemenea creșterii lente a unui copac viguros dintr-o sămânță aproape invizibilă. Fiecare dificultate întâmpinată, fiecare așteptare tăcută, este un test care întărește ceea ce este autentic și scoate la iveală ceea ce este doar aparență. Iar cel care crede cu adevărat învață să aștepte, fără să renunțe, chiar și în fața celor mai confuze provocări.

Acest proces de maturizare cere mai mult decât răbdare — cere supunere față de călăuzirea Tatălui, care ne conduce cu înțelepciune prin frumoasele Sale porunci. Credința care nu se grăbește este aceeași care ascultă, pas cu pas, de învățăturile veșnice ale lui Dumnezeu. Și în această umblare credincioasă, Tatăl ne încearcă și ne pregătește, separând pe cei care Îi aparțin cu adevărat de cei care doar par a fi ai Lui.

Tatăl nu trimite rebeli la Fiul. Dar celor care perseverează, chiar dacă nu văd totul clar, El le descoperă calea și îi conduce spre mântuire. Continuă să rămâi statornic, având încredere și ascultând, pentru că timpul lui Dumnezeu este desăvârșit și cei ce se încred în El nu vor fi niciodată dați de rușine. – Adaptat după J.C. Philpot. Pe mâine, dacă Domnul va voi.

Roagă-te cu mine: Doamne al meu, învață-mă să aștept la timpul potrivit, fără să mă plâng, fără să renunț. Dă-mi răbdarea care arată puterea credinței și modelează caracterul meu după voia Ta. Nu lăsa să mă grăbesc, ci să merg cu liniște.

Întărește-mă să ascult, chiar și atunci când totul pare lent sau dificil. Adu-mi aminte că creșterea spirituală, asemenea celei naturale, necesită timp — și că fiecare pas este prețios când sunt statornic pe căile Tale.

O, Dumnezeul meu iubit, Îți mulțumesc că lucrezi în mine cu răbdare și scop. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este ca ploaia care face să răsară credința adevărată în inima mea. Poruncile Tale sunt trepte sigure pe drumul maturizării spirituale. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.