„Fă-mă să cunosc căile Tale, Doamne; învață-mă cărările Tale” (Psalmii 25:4).

Nu există nimic atât de pur, atât de marcant, ca primele șoapte ale vocii lui Dumnezeu către inima noastră. În acele momente, datoria este clară — fără confuzie, fără umbră de îndoială. Dar, de multe ori, noi complicăm ceea ce este simplu. Lăsăm sentimentele, temerile sau dorințele personale să ne stea în cale și astfel pierdem claritatea direcției divine. Începem să „luăm în considerare”, „să reflectăm”, „să mai așteptăm puțin”… când, de fapt, doar căutăm o scuză să nu ascultăm. Ascultarea amânată este, în realitate, neascultare deghizată.

Dumnezeu nu ne-a lăsat în întuneric. Încă din Eden, El a arătat clar ce așteaptă de la creaturile Sale: credincioșie, ascultare, sfințenie. Legea Sa puternică este manualul adevăratei fericiri. Dar inima rebelă încearcă să argumenteze, să răsucească Scripturile, să justifice greșeala — și pierde timp. Dumnezeu nu Se lasă înșelat. El vede inima. El cunoaște cele mai ascunse gânduri. Și nu îi binecuvântează pe cei care refuză să asculte. Binecuvântarea este peste cei care se predau, peste cei care spun: „Nu voia mea, ci a Ta, Doamne.”

Dacă vrei pace, dacă dorești să fii restaurat și să găsești un scop adevărat, calea este una singură: ascultarea. Nu aștepta să te simți pregătit, nu aștepta să înțelegi totul — doar începe. Începe să asculți, începe să urmezi poruncile Creatorului cu o inimă sinceră. Dumnezeu va vedea această dispoziție și va veni în întâmpinarea ta. El îți va ușura suferința, îți va transforma inima și te va conduce la Fiul Său iubit pentru iertare și mântuire. Timpul de ezitare a trecut. Timpul de a asculta este acum. -Adaptare după Frederick William Robertson. Pe mâine, dacă Domnul va voi.

Roagă-te cu mine: Tată veșnic, Îți mulțumesc că Tu încă vorbești inimii celor care Te caută cu sinceritate. Vocea Ta este clară pentru cei care doresc să asculte. Nu mai vreau să raționalizez, nici să amân ceea ce deja mi-ai arătat. Dă-mi o inimă smerită, care răspunde cu promptitudine la îndrumarea Ta. Învață-mă să ascult cât timp chemarea este încă proaspătă, înainte ca sentimentele mele să intervină în adevărul Tău.

Doamne, recunosc că de multe ori am fost necinstit cu mine însumi, încercând să-mi justific neascultarea cu scuze. Dar astăzi mă așez înaintea Ta cu o inimă zdrobită. Vreau să renunț la voia mea, la mândria mea, și să urmez căile Tale cu teamă și dragoste. Călăuzește-mă în Legea Ta, întărește-mă să împlinesc tot ceea ce ai poruncit și curățește-mă cu adevărul Tău.

O, Dumnezeule Preasfânt, Te ador și Te laud pentru că ești drept, sfânt și neschimbător. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este ca un far aprins în mijlocul întunericului, călăuzindu-i pe cei credincioși pe cărările vieții. Poruncile Tale sunt ca niște pietre tari sub picioare, care îi susțin pe cei ce se încred în Tine și arată calea adevăratei păci. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Dumnezeul cel veșnic este adăpostul tău, iar brațele Sale veșnice te susțin” (Deuteronomul 33:27).

Sunt momente când tot ce avem nevoie este odihna — o odihnă care să meargă dincolo de trup, care să atingă sufletul. Și tocmai în acest loc brațele veșnice ale lui Dumnezeu ne cuprind. Nu există imagine mai puternică a grijii divine decât aceasta: brațe care nu obosesc niciodată, nu renunță niciodată, nu lasă niciodată. Chiar și atunci când purtăm greutatea luptelor și a îndoielilor, El îi susține cu blândețe pe cei care aleg să asculte. Brațele Domnului sunt adăpost, sunt putere, sunt viață — dar doar pentru cei care trăiesc după voia Sa.

Promisiunea de odihnă și grijă nu este pentru toți — este pentru cei credincioși. Dumnezeu Se descoperă și revarsă favoarea Sa peste cei care păzesc poruncile Sale. Legea Sa puternică este pământul fertil unde locuiește bunătatea Sa, iar în afara ei nu rămâne decât tristețea. Când decizi să trăiești după această Lege, chiar și în mijlocul dificultăților, arăți că depinzi doar de El — și acest lucru bucură profund inima Tatălui. Ascultarea este limbajul pe care El îl înțelege; este legământul pe care El îl onorează.

Așadar, data viitoare când te vei simți epuizat sau pierdut, amintește-ți: există brațe veșnice întinse pentru cei credincioși. Aceste brațe nu oferă doar mângâiere, ci și putere de a merge mai departe. Dumnezeu nu îl susține pe cel răzvrătit — El îl susține pe cel ascultător. El îi călăuzește și îi întărește pe cei care se desfată în Legea Sa. Ascultă, ai încredere, și vei vedea — pacea care vine de la Domnul este reală, odihna este profundă, iar dragostea pe care El o revarsă peste ai Săi este veșnică și de neînvins. -Adaptat după Adeline D. T. Whitney. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Tată iubit, cât de prețios este să știu că brațele Tale veșnice îi susțin pe cei ce Te ascultă. În zile grele, în nopți de tăcere, grija Ta mă păzește și credincioșia Ta mă înnoiește. Îți mulțumesc că mă cuprinzi cu prezența Ta și că arăți că cei ce păzesc poruncile Tale nu vor fi niciodată singuri. Învață-mă să mă odihnesc în Tine, cu o inimă statornică în ascultare.

Doamne, reînnoiește în mine teama sfântă care duce la credincioșie. Îndepărtează din mine orice mândrie și orice dorință de a merge pe propriile mele căi. Aleg să-Ți fiu plăcut. Vreau să umblu în dreptate, pentru că știu că acolo se manifestă binecuvântarea Ta. Fie ca viața mea să fie o dovadă vie că a urma Legea Ta este singura cale spre adevărata pace și adevărata mântuire.

O, Dumnezeule Preasfânt, Te ador și Te laud pentru că ești adăpost pentru cei drepți și Foc Mistuitor pentru cei răzvrătiți. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este ca un zid de dreptate care îi protejează pe cei ce Te tem și îi respinge pe cei ce Te disprețuiesc. Poruncile Tale sunt ca stelele fixe pe cer: statornice, neschimbate și pline de slavă. Mă rog în numele prețios al lui Isus, amin.

„Roagă-te ca Domnul, Dumnezeul tău, să ne arate ce trebuie să facem și încotro să mergem” (Ieremia 42:3).

Fericirea nu este ceva ce se dobândește prin efort omenesc sau ce se impune altora prin sfaturi goale. Ea este o consecință naturală a unor alegeri bine făcute — alegeri care nu sunt întotdeauna pe placul momentului, dar care Îl onorează pe Dumnezeu. Plăcerea trecătoare poate chiar să seducă, dar întotdeauna cere un preț mare la final. În schimb, ascultarea, chiar dacă presupune renunțare, aduce cu sine pace, sens și, mai presus de toate, aprobarea divină. Când alegem să urmăm vocea lui Dumnezeu în locul propriilor impulsuri, facem un pas spre o fericire reală, durabilă și veșnică.

Aici intervine formula lui Dumnezeu: ascultarea de Legea Sa puternică. Poate părea demodată pentru unii, dar acesta este secretul adevăratei fericiri. Dumnezeu nu ne cere nimic imposibil. Poruncile Sale nu sunt o povară, ci o protecție. Sunt cărări sigure pentru sufletele sincere. Ceea ce așteaptă El de la noi este doar primul pas — decizia de a asculta. Când acest pas este făcut cu credință și sinceritate, El intervine. El întărește, încurajează și susține. Dumnezeu nu abandonează niciodată pe cel care alege calea ascultării.

Și finalul acestei călătorii? Este glorios. Tatăl ne însoțește, ne binecuvântează, deschide uși, vindecă răni, ne transformă povestea și ne conduce la cel mai mare dar: Isus, Mântuitorul nostru. Nimic nu se compară cu bucuria de a trăi în legământ cu Dumnezeu, împlinind poruncile Sale cu bucurie și încredere. Formula este la îndemâna noastră — și funcționează. Ascultă, și vei vedea. -Adaptare după George Eliot. Pe mâine, dacă Domnul va voi.

Roagă-te cu mine: Tată, Îți mulțumesc că nu ne ascunzi calea adevăratei fericiri. Știu că lumea oferă scurtături care par bune, dar numai Cuvântul Tău este sigur. Astăzi renunț la plăcerea de moment care mă îndepărtează de Tine și aleg să Te ascult, pentru că cred că voia Ta este întotdeauna cea mai bună. Învață-mă să am încredere în formula Ta, chiar și atunci când inima mea ezită.

Doamne, recunosc că am nevoie de ajutorul Tău. Uneori, dorințele firii vorbesc mai tare, dar nu vreau să trăiesc rob al lor. Vreau să fiu liber — liber să ascult, liber să-Ți fiu pe plac, liber să trăiesc în părtășie cu Tine. Creează în mine o inimă statornică, care Te iubește mai mult decât își iubește propriile dorințe. Și această ascultare să mă apropie mai mult de planul și prezența Ta.

O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud pentru că ai descoperit o cale atât de clară spre adevărata fericire. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este ca un parfum ceresc care curăță sufletul și umple viața de scop. Poruncile Tale sunt ca razele soarelui care încălzesc inima și luminează fiecare pas în mijlocul întunericului. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Toate căile Domnului sunt îndurare și adevăr pentru cei ce păzesc legământul Lui și mărturiile Lui.” (Psalmii 25:10)

Dacă Dumnezeu ne-a așezat într-un anumit loc, cu anumite provocări, este pentru că acolo vrea El să fie slăvit prin viața noastră. Nimic nu este întâmplător. De multe ori vrem să fugim, să schimbăm decorul, să așteptăm ca totul să se rezolve pentru a asculta. Dar Dumnezeu ne cheamă să ascultăm acum, exact acolo unde suntem. Locul durerii, al frustrării, al luptei — acolo este altarul unde putem să-I oferim fidelitatea noastră. Și când alegem să ascultăm în mijlocul adversității, acolo se manifestă cu putere Împărăția lui Dumnezeu.

Sunt oameni care trăiesc într-o descurajare constantă, prinși în cicluri de suferință, crezând că totul este pierdut. Dar adevărul este simplu și transformator: ceea ce lipsește nu este puterea, banii sau recunoașterea. Lipsește ascultarea. Ascultarea de Legea puternică a lui Dumnezeu — acesta este secretul bărbaților și femeilor care au marcat istoria în Biblie. Nu era absența luptelor, ci prezența fidelității. Când ascultăm, Dumnezeu acționează. Când ascultăm, El schimbă cursul istoriei noastre.

Poți experimenta această schimbare chiar astăzi. Nu este necesar să înțelegi totul, nici să ai totul rezolvat. Este de ajuns să decizi, în inimă, să asculți de poruncile Domnului. Așa cum s-a întâmplat cu Avraam, Moise, David, Ioan Botezătorul și Maria, Dumnezeu va începe să lucreze în viața ta. El te va elibera, te va binecuvânta și, mai presus de toate, te va trimite la Isus pentru iertare și mântuire. Ascultarea este calea. -Adaptare după John Hamilton Thom. Pe mâine, dacă Domnul va voi.

Roagă-te cu mine: Doamne, Dumnezeul meu, recunosc că nu întotdeauna înțeleg căile Tale, dar am încredere că totul are un scop. Știu că locul în care mă aflu astăzi nu este întâmplător. De aceea, Te rog să mă ajuți să fiu credincios și ascultător chiar și în situațiile dificile. Să nu pierd oportunitățile pe care mi le dai ca să manifest Împărăția Ta prin viața mea.

Tată iubit, ia de la mine orice descurajare, orice orbire spirituală. Dă-mi o inimă ascultătoare, dispusă să împlinească voia Ta chiar și atunci când este greu. Nu mai vreau să mă învârt în cerc sau să trăiesc în stagnare. Vreau să trăiesc scopul Tău și să experimentez schimbarea pe care doar Cuvântul Tău o poate produce.

O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud pentru că ești un Tată atât de înțelept și milostiv. Chiar și când nu înțeleg, Tu lucrezi pentru mine. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este ca un râu de dreptate care curăță, întărește și conduce spre viață. Poruncile Tale sunt cărări de lumină într-o lume a întunericului, călăuze perfecte pentru cei ce doresc să trăiască în Tine. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Cei drepți strigă, Domnul îi aude și îi izbăvește din toate necazurile lor.” (Psalmul 34:17).

În mijlocul unei rutine accelerate, este ușor să neglijăm ceea ce contează cu adevărat: părtășia noastră cu Dumnezeu. Dar nu te înșela, dragă frate sau soră — nu există sfințire fără timp de calitate petrecut cu Domnul. Această părtășie zilnică nu este un lux pentru cei super-spirituali, ci o necesitate pentru fiecare dintre noi. În ea găsim puterea de a continua, înțelepciunea de a decide și pacea de a îndura. Și totul începe cu o alegere: ascultarea. Înainte să căutăm cuvinte frumoase în rugăciune sau mângâiere în meditație, trebuie să fim dispuși să ascultăm de ceea ce Dumnezeu deja ne-a descoperit.

Nu are rost să încercăm să sărim peste etape. Ascultarea de poruncile Domnului nu este un accesoriu al credinței — este chiar temelia ei. Mulți cred că se pot relaționa cu Dumnezeu în felul lor, ignorând instrucțiunile Sale, ca și cum El ar fi un tată permisiv care acceptă orice. Dar Cuvântul este clar: Dumnezeu Se descoperă celor care Îl ascultă. Când arătăm, prin acțiuni concrete, că luăm voia Sa în serios, El răspunde. El nu ignoră inimile ascultătoare. Dimpotrivă, El acționează cu promptitudine ca să ne vindece, să ne transforme și să ne conducă la Isus.

Dacă dorești o viață transformată, trebuie să începi cu ascultarea. Nu este ușor, știu. Uneori înseamnă să renunți la ceva ce îți place sau să înfrunți critica celorlalți. Dar nu există răsplată mai mare decât să-L simți pe Dumnezeu aproape, lucrând cu putere în viața ta. El nu Se descoperă în mijlocul răzvrătirii, ci în predarea sinceră. Când alegem să ascultăm, chiar dacă nu înțelegem totul, cerul se mișcă. Și aici începe cu adevărat procesul de sfințire — cu actele de credincioșie care ating inima Tatălui. -Adaptat după Henry Edward Manning. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Tată drag, în această lume plină de distrageri și presiuni, recunosc că trebuie să mă întorc la centru: la prezența Ta. Ajută-mă să fac din ascultare primul pas al călătoriei mele zilnice. Să nu mă amăgesc cu forme goale de religiozitate, ci inima mea să fie mereu dispusă să urmeze poruncile Tale cu sinceritate. Învață-mă să prioritizez timpul cu Tine și să nu negociez voia Ta pentru nimic în această lume.

Doamne, întărește-mă să trăiesc cu credincioșie, chiar și atunci când asta înseamnă să înot împotriva curentului. Știu că Tu te bucuri de cei care Te ascultă din inimă, și asta vreau să fiu: cineva care Îți bucură inima prin fapte, nu doar prin cuvinte. Modelează-mă, transformă-mă, izbăvește-mă de orice încăpățânare spirituală și condu-mă la adevărata părtășie cu Tine, aceea care înviorează și restaurează.

O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud pentru că ești credincios, drept și răbdător. Înțelepciunea Ta este desăvârșită și căile Tale sunt mai înalte decât ale mele. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este ca o sursă de lumină în mijlocul întunericului, care descoperă calea vieții. Poruncile Tale sunt ca niște bijuterii prețioase, care împodobesc sufletul și conduc la adevărata pace. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Domnul este Cel care merge înaintea ta; El va fi cu tine, nu te va lăsa, nici nu te va părăsi; nu te teme și nu te înspăimânta” (Deuteronomul 31:8).

Atunci când viața ți se pare prea grea, amintește-ți: nu înfrunți nimic de unul singur. Dumnezeu nu-Și abandonează niciodată copiii. Chiar și atunci când nu-L vezi, mâna Sa rămâne fermă, conducându-te prin dificultăți. În loc să te lași copleșit de durere sau de teamă, ancorează-ți sufletul în încrederea că El este la cârmă. Ceea ce astăzi pare de nesuportat va fi, la timpul potrivit, transformat de El în ceva bun. El lucrează în culise cu desăvârșire, iar credința ta este cea care te va ține tare, chiar și atunci când totul în jur pare să se prăbușească.

Dar te-ai întrebat vreodată care este, de fapt, această lucrare pe care Dumnezeu o săvârșește în viața ta? Răspunsul este simplu și neschimbător: Dumnezeu te conduce să asculți de Legea Sa puternică. Aceasta este lucrarea pe care El o face în toți cei care Îl iubesc cu adevărat. El nu forțează pe nimeni, ci îi atrage cu dragoste pe cei cu inima dispusă să asculte. Iar pentru aceștia, El descoperă Legea Sa minunată — o Lege care transformă, eliberează, protejează, binecuvântează și conduce la mântuire. Prin ascultare, creatura începe să-și înțeleagă scopul.

Iar când această decizie pentru ascultare este luată, totul se schimbă. Dumnezeu trimite acest suflet credincios la Fiul Său, și abia atunci viața începe să capete sens. Golul dispare, direcția apare, iar inima începe să meargă în pace. De aceea nimic nu este mai important în această viață decât să asculți glasul lui Dumnezeu și să urmezi fiecare poruncă pe care El a descoperit-o prin profeți și prin Isus. Acesta este drumul îngust, dar sigur. La capătul lui se află viața veșnică. -Adaptat după Isaac Penington. Pe mâine, dacă Domnul va voi.

Roagă-te cu mine: Doamne, Dumnezeul meu, când viața pare grea și pașii mei șovăie, ajută-mă să-mi amintesc că Tu ești cu mine. Chiar și atunci când ochii mei nu Te văd, vreau să am încredere că mâna Ta mă conduce cu dragoste și credincioșie. Nu lăsa durerea sau frica să mă stăpânească. Întărește-mi credința, ca să rămân tare chiar și în mijlocul furtunilor. Știu că nimic nu scapă de sub controlul Tău și că folosești fiecare dificultate pentru a mă modela și a mă conduce spre voia Ta.

Descoperă-mi, Tată, lucrarea pe care o săvârșești în viața mea. Știu că ea începe cu ascultarea de Legea Ta sfântă — acea Lege puternică ce transformă, eliberează, protejează și mântuiește. Vreau să am o inimă docilă la glasul Tău, gata să asculte și dispusă să se supună. Îndepărtează de la mine orice mândrie, orice împotrivire, și dă-mi bucuria de a trăi potrivit poruncilor Tale. Știu că pe acest drum voi găsi pace, scop și adevărata direcție.

Condu-mă, Doamne, la Fiul Tău preaiubit. Să mă ducă fidelitatea mea față de Tine să-L cunosc tot mai profund pe Mântuitorul, Cel care dă sens vieții și deschide porțile veșniciei. Să nu mă abat niciodată de la această cale îngustă, ci să merg cu perseverență, cu dragoste și cu o predare deplină. În numele lui Isus, amin.

„Să tacă toți înaintea Domnului” (Zaharia 2:13).

Rareori există liniște deplină înăuntrul nostru. Chiar și în cele mai confuze zile, există mereu o șoaptă venită de sus — vocea lui Dumnezeu, blândă și constantă, încercând să ne călăuzească, să ne mângâie și să ne îndrume. Problema nu este că Dumnezeu tace, ci că agitația, zgomotele și distragerile lumii înăbușă această șoaptă divină. Suntem atât de ocupați încercând să rezolvăm totul în felul nostru, încât uităm să ne oprim, să ascultăm și să ne predăm. Dar când haosul își pierde puterea și facem un pas înapoi — când încetinim ritmul și lăsăm inima să se liniștească — abia atunci reușim să auzim ceea ce Dumnezeu ne-a spus dintotdeauna.

Dumnezeu vede durerea noastră. El cunoaște fiecare lacrimă, fiecare angoasă și se bucură să ne ofere alinare. Dar există o condiție ce nu poate fi ignorată: El nu va acționa niciodată cu putere în favoarea celor care insistă să nu asculte ceea ce El a descoperit deja atât de clar. Poruncile pe care Domnul le-a dat prin profeții Săi și prin Isus în Evanghelii sunt veșnice, sfinte și de neclintit. A le disprețui înseamnă a merge spre întuneric, chiar dacă credem că suntem pe calea cea bună. Neascultarea ne îndepărtează de vocea lui Dumnezeu și adâncește suferința.

Însă calea ascultării schimbă totul. Când alegem să fim credincioși — când ascultăm vocea Domnului și o urmăm cu curaj — îi facem loc să acționeze cu libertate în viața noastră. Pe acest sol fertil al credincioșiei, Dumnezeu sădește eliberare, revarsă binecuvântări și descoperă calea mântuirii în Hristos. Nu te amăgi: doar cel ce ascultă aude vocea lui Dumnezeu. Doar cel ce se predă voii Sale este eliberat. Și doar cel ce merge pe calea îngustă a ascultării de Legea cea puternică a Celui Preaînalt este mântuit. -Adaptare după Frederick William Faber. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne, în mijlocul zgomotelor acestei lumi și al confuziei gândurilor mele, învață-mă să reduc la tăcere tot ceea ce mă împiedică să-Ți aud vocea. Știu că Tu nu încetezi să vorbești — ești constant, credincios, prezent — dar eu, de atâtea ori, mă pierd în distrageri. Ajută-mă să încetinesc, să mă opresc înaintea prezenței Tale și să recunosc șoapta blândă a Duhului Tău care mă călăuzește cu dragoste. Să nu fug de vocea Ta, ci să o doresc mai mult decât orice altceva.

Tată, recunosc că voia Ta a fost deja descoperită clar, prin profeți și prin Fiul Tău preaiubit. Și știu că nu pot cere călăuzire, mângâiere sau binecuvântare dacă continui să ignor poruncile Tale. Nu mă lăsa să mă amăgesc, crezând că Te urmez, în timp ce nu ascult Legea Ta. Dă-mi o inimă smerită, statornică și credincioasă — gata să asculte fără rezerve, să meargă pe calea îngustă care duce la viață.

Lucrează cu libertate în mine, Doamne. Sădește în inima mea adevărul Tău, udă-l cu Duhul Tău și fă să rodească credincioșie, pace și mântuire. Să fie viața mea un sol fertil pentru lucrarea Ta, iar ascultarea să fie „da”-ul meu zilnic față de voia Ta. Vorbește, Doamne — vreau să Te aud, vreau să Te urmez. În numele lui Isus, amin.

„Prin urmare, dacă suferiți pentru că împliniți voia lui Dumnezeu, continuați să faceți ceea ce este drept și încredințați-vă viața Celui ce v-a creat, căci El este credincios” (1 Petru 4:19).

Nu te agăța de durerea ta. Oricât de reală și grea ar părea, ea nu este mai mare decât Acela care te poate elibera. Tristețea, frica și necazurile acestei lumi încearcă să-ți fure privirea, făcând ca totul să pară pierdut. Dar există o cale mai bună. În loc să te concentrezi pe suferință, ridică-ți ochii și privește dincolo de ea. Dumnezeu nu doar că vede lupta ta — El știe cum să o folosească spre binele tău. Eliberatorul tău are putere asupra a tot ceea ce astăzi pare imposibil.

Răspunsul la problemele vieții nu se află în teorii omenești și nici în sfaturile liderilor care resping instrucțiunile deja revelate de Dumnezeu, care sunt legile Sale sfinte și veșnice. Orice dificultate, fără excepție, își găsește soluția atunci când ne predăm din toată inima puternicei Legi a Creatorului. Există o putere reală, profundă și transformatoare în ascultarea pe care o cunoaște doar cel care a decis să asculte. Sufletul care se aliniază cu voia lui Dumnezeu descoperă o forță nouă, o pace neașteptată și o direcție pe care nimeni de pe pământ nu o poate oferi vreodată.

De aceea, încetează să suferi fără rost. A refuza intervenția Creatorului înseamnă să continui să mergi în întuneric chiar dacă lumina este aprinsă înaintea ta. Hotărăște-te chiar astăzi să respingi falșii învățători care predică subtil împotriva poruncilor Domnului și întoarce-te cu sinceritate la ascultare. Urmează fiecare poruncă pe care Dumnezeu a dat-o profeților Săi și lui Isus în Evanghelii. Aceasta este calea vindecării, a eliberării și a vieții veșnice. Nu există alta. -Adaptat după Isaac Penington. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne, astăzi Îți încredințez toată durerea mea. Știu că este reală, dar recunosc că puterea Ta este mult mai mare decât orice suferință pe care aș putea-o simți. Nu mai vreau să trăiesc privind la necazuri, nici să fiu condus de tristețe sau frică. Vreau să-mi ridic ochii și să văd mâna Ta întinsă, gata să mă elibereze. Tu ești Eliberatorul meu și am încredere că lucrezi chiar și în luptele pe care nu le înțeleg.

Ajută-mă, Tată, să resping sfaturile lumii și ale liderilor care vorbesc împotriva Legii Tale. Învață-mă să am încredere în instrucțiunile Tale, deja revelate prin profeți și Isus, căci știu că în ele se află răspunsul la tot ceea ce înfrunt. Vreau să ascult fiecare poruncă pe care ai descoperit-o, cu credință și sinceritate. Chiar și atunci când va fi greu, chiar și atunci când va părea singuratic, să rămână inima mea statornică pe căile Tale.

Duhule Sfânt, călăuzește-mă cu lumina Ta. Ia din mine orice împotrivire, orice amăgire și orice răzvrătire. Să nu mai umblu niciodată în întuneric, acum că am cunoscut adevărul. Dă-mi putere să merg cu credincioșie, pas cu pas, până în ziua când Îți voi vedea fața și Te voi adora pentru totdeauna. În numele lui Isus, amin.

„Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine, căci Tu, Doamne, nu-i părăsești niciodată pe cei ce Te caută” (Psalmii 9:10).

Sufletele care cresc cel mai mult în intimitate cu Dumnezeu sunt acelea care nu se ascund în spatele scuzelor. Ele nu trăiesc prinse de trecut și nici nu își pierd timpul plângându-se de circumstanțe. Dimpotrivă, privesc înapoi cu discernământ spiritual, recunoscând că, chiar și în vremurile grele, Dumnezeu era acolo — apropiindu-se, chemând, întinzând mâna. Aceste persoane nu își neagă greșelile, dar nici nu le folosesc ca scut. Au suficientă smerenie pentru a recunoaște că au greșit, că de multe ori au ignorat binecuvântările și au disprețuit semnele lui Dumnezeu.

Acest tip de inimă este cel care aude clar chemarea Duhului Sfânt. Este o inimă care nu se justifică, ci se predă. Care nu caută scuze, ci direcție. Recunoscându-și condiția de creatură, acest suflet înțelege că binecuvântarea, izbăvirea și mântuirea vin doar prin ascultare. Ascultarea de aceleași legi pe care Tatăl le-a dat lui Israel — și pe care Isus, prin viața și învățăturile Sale, le-a confirmat ca fiind veșnice, drepte și bune.

Aceste suflete nu vor fi înșelate de argumente false și nu se vor pleca în fața liderilor care predică împotriva sfintei Legi a lui Dumnezeu. Ele știu că neascultarea nu a fost niciodată și nu va fi vreodată o cale spre binecuvântare. Și de aceea, cu credință și curaj, se întorc la Creator cu toată puterea, hotărâte să asculte — orice ar costa. Căci știu că există o singură cale care duce la viață: credincioșia față de Tatăl, exprimată în fiecare poruncă pe care El ne-a dat-o. Aceasta este calea pe care Duhul Sfânt o descoperă celor smeriți și ascultători. -Adaptat după James Martineau. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne, astăzi mă așez înaintea Ta cu o inimă deschisă și smerită. Nu mai vreau să mă ascund în spatele scuzelor, nici să-mi justific greșelile cu argumente goale. Știu că de multe ori am ignorat binecuvântările Tale, am disprețuit semnele Tale și am mers în direcția opusă voii Tale. Dar acum, cu sinceritate, îmi recunosc greșelile și mă predau chemării Tale.

Duhule Sfânt, vorbește-mi cu claritate. Nu vreau să mă împotrivesc vocii Tale și nici să-mi împietresc inima. Învață-mă să ascult legile pe care Tatăl le-a descoperit poporului Său și pe care Isus le-a confirmat prin viața Sa. Vreau să merg pe această cale sfântă, chiar dacă lumea o respinge, chiar dacă mă costă confort, aprobare sau siguranță. Voia Ta este mai bună decât orice altceva.

Doamne, izbăvește-mă de învățăturile false care disprețuiesc Legea Ta. Dă-mi discernământ să recunosc greșeala, curaj să mă opun minciunii și putere să rămân statornic în adevăr. Fie ca viața mea să fie marcată de credincioșie față de Tatăl, în fiecare gând, atitudine și alegere. Arată-mi, la fiecare pas, că adevărata pace, adevărata izbăvire și adevărata mântuire sunt în ascultare. Și că nimic nu valorează mai mult decât să fiu în centrul voii Tale. În Numele lui Isus, amin.

„Eu le dau viața veșnică și ele nu vor pieri niciodată; nimeni nu le va smulge din mâna Mea” (Ioan 10:28).

Dacă fiecare creștin sincer și-ar preda cu adevărat voința Domnului, ar găsi putere mai mult decât suficientă pentru a rămâne credincios până la sfârșit. Atunci de ce, de atâtea ori, eșuăm în a persevera? Răspunsul nu stă în lipsa de putere, ci în instabilitatea voinței noastre. Nu ne lipsește puterea — Duhul Sfânt locuiește în noi. Și când ne predăm pe deplin voinței lui Dumnezeu, El nu ne abandonează niciodată pe drum. Nu puterea lui Dumnezeu e cea care dă greș; ci dispoziția noastră slăbește înainte.

A asculta de voia lui Dumnezeu, exprimată perfect în Legea Sa, nu depinde de sentimente sau de circumstanțe. Este o chestiune de decizie și de perspectivă. Când vedem această viață așa cum este ea cu adevărat — trecătoare și plină de capcane — realizăm că alegerile noastre au greutate veșnică. Și că fidelitatea de aici ne modelează destinul veșnic. Viața pe care o trăim astăzi este pregătirea pentru ceea ce vom trăi pentru totdeauna. De aceea, fermitatea inimii și angajamentul față de Dumnezeu nu pot fi amânate.

Dacă recunoaștem că în curând vom lăsa totul în urmă, atunci nu există decizie mai înțeleaptă decât să ascultăm de Dumnezeu cu toată inima. Toate poruncile Sale sunt drepte, sfinte și veșnice. Și dacă am fost creați de El, nimic nu este mai logic decât să ne supunem voii Sale. Ascultarea de puternica Lege a lui Dumnezeu nu este doar o datorie — este singura cale înțeleaptă pentru orice creatură care a înțeles valoarea veșniciei. Hotărăște-te astăzi să asculți, și vei descoperi că puterea de a rămâne credincios este deja în tine. -Adaptat după Henry Edward Manning. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne, Dumnezeul meu, Îți mulțumesc pentru că niciodată nu lipsește puterea care vine de la Tine. Puterea Ta este desăvârșită, constantă și suficientă ca să mă susțină până la sfârșit. Dacă am slăbit, nu este pentru că Tu m-ai părăsit, ci pentru că voința mea a șovăit în fața presiunilor și distragerilor acestei lumi. Astăzi, cu smerenie, recunosc acest lucru înaintea Ta și Te rog: întărește-mi hotărârea. Întărește-mi inima în ascultare. Să nu depind de sentimente sau de circumstanțe, ci de Cuvântul Tău, de Legea Ta — sfântă, dreaptă și veșnică.

Tată, ajută-mă să trăiesc cu ochii la veșnicie. Ia de la mine orice iluzie că această viață este destinația mea finală. Fă-mă să văd că fiecare alegere de aici îmi modelează locul în Împărăția Ta. Învață-mă să nu amân fidelitatea. Dă-mi curajul să ascult acum, cu toată inima mea, cu toată puterea mea, cu tot cugetul meu. Să fie Legea Ta puternică temelia mea, călăuza mea și scutul meu.

Tu m-ai creat, Doamne, și nimic nu este mai logic, mai drept și mai înțelept decât să mă supun voii Tale. Ascultarea de Tine nu este doar datoria mea — este calea vieții, a păcii și a mântuirii. Știu că Duhul Tău locuiește în mine și de aceea puterea de a rămâne credincios este deja prezentă. Să hotărăsc, astăzi și în fiecare zi, să trăiesc ca să-Ți fiu pe plac. Și viața mea, modelată de Legea Ta, să Te slăvească acum și în toată veșnicia. În Numele lui Isus, amin.