„Așa răsplătiți voi Domnului, popor nechibzuit și neștiutor? Nu este El Tatăl vostru, Creatorul vostru, Cel ce v-a făcut și v-a întocmit?” (Deuteronomul 32:6).
Nu noi ne-am creat pe noi înșine, iar această realitate ne amintește că nu putem fi suverani asupra propriei noastre vieți. Suntem proprietatea lui Dumnezeu, Cel ce ne-a modelat, ne-a răscumpărat și ne-a regenerat prin mila Sa. Uneori, mai ales în tinerețe sau în vremuri de prosperitate, ideea de a fi independenți, stăpâni pe propriile alegeri și pe destinul nostru poate părea atrăgătoare. Dar această falsă independență este doar o iluzie, care în timp se destramă. Descoperim că viața fără dependență de Dumnezeu nu este naturală, nu ne susține în momentele de încercare și nu ne conduce spre scopul etern.
Ca făpturi create, avem două datorii fundamentale: recunoștința și ascultarea. Recunoștință pentru că am primit darul vieții din mâna Creatorului, care ne-a iubit și ne-a chemat la existență. Și ascultare, pentru că doar urmând poruncile lui Dumnezeu găsim calea către adevărata viață și pace. Nu este vorba despre restricție, ci despre libertate autentică – libertatea care vine din a fi în centrul voii lui Dumnezeu, trăind așa cum El ne-a creat să trăim, în comuniune cu El și în supunere față de planurile Sale.
Ascultarea este cheia care deschide poarta către cel mai sublim destin pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru noi: să locuim cu El în veșnicie, în locuința cerească pe care Isus a promis că o va pregăti. Doar prin ascultare credincioasă vom atinge acest țel glorios. Atunci când alegem să urmăm poruncile Sale, nu doar că recunoaștem suveranitatea Sa, ci găsim și bucuria de a trăi pentru scopul pe care ni l-a dat, experimentând o prevestire a vieții veșnice ce ne așteaptă. – Adaptare după J. H. Newman. Pe mâine, dacă Domnul va voi.
Roagă-te cu mine: Doamne iubit, recunosc că nu eu m-am creat, ci Tu, care în bunătatea Ta m-ai format, răscumpărat și regenerat. Uneori, lumea mă ispitește cu iluzia independenței, dar știu că adevărata siguranță și scop se găsesc doar în Tine. Ajută-mă să resping orice idee de autosuficiență și să depind de Tine în toate domeniile vieții mele, încrezându-mă în dragostea și călăuzirea Ta.
Tatăl meu, astăzi vin înaintea Ta cu recunoștință pentru darul prețios al vieții și pentru răbdarea Ta de a mă călăuzi. Învață-mă să trăiesc în ascultare de poruncile Tale, înțelegând că ele nu sunt restricții, ci căi spre adevărata libertate. Să pot trăi în centrul voii Tale, în comuniune cu Tine și în supunere față de planurile Tale, experimentând pacea și bucuria pe care doar Tu le poți oferi.
O, Preasfântule Dumnezeu, Te laud pentru că ai pregătit un destin veșnic și glorios pentru cei ce Te ascultă. Îți mulțumesc pentru promisiunea locuințelor cerești și pentru că ne-ai arătat calea spre ele prin Cuvântul Tău. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta cea puternică mă ține ferm în scopurile Tale. Iubesc poruncile Tale, căci sunt ca un izvor de apă cristalină ce-mi curăță sufletul. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.
