„Rugați-vă ca Domnul, Dumnezeul vostru, să ne arate ce trebuie să facem și încotro trebuie să mergem” (Ieremia 42:3).
Fericirea nu este ceva ce se dobândește prin efort omenesc sau se impune altora prin sfaturi goale. Este o consecință firească a alegerilor bune — alegeri care nu sunt întotdeauna plăcute pe moment, dar care Îl onorează pe Dumnezeu. Plăcerea trecătoare poate chiar să ne seducă, însă la sfârșit cere întotdeauna un preț mare. Ascultarea, chiar dacă presupune renunțare, aduce cu sine pace, sens și, mai presus de toate, aprobarea divină. Când alegem să urmăm glasul lui Dumnezeu în locul impulsurilor noastre, facem un pas spre o fericire reală, durabilă și veșnică.
Aici intervine formula lui Dumnezeu: ascultarea de Legea Sa puternică. Pentru unii poate părea învechită, dar este secretul adevăratei fericiri. Dumnezeu nu ne cere nimic imposibil. Poruncile Sale nu sunt o povară, ci o protecție. Sunt cărări sigure pentru suflete sincere. Ceea ce așteaptă El de la noi este doar primul pas — hotărârea de a asculta. Când acest pas este făcut cu credință și sinceritate, El intervine. El întărește, încurajează și susține. Dumnezeu nu-i abandonează niciodată pe cei care aleg calea ascultării.
Și care este finalul acestei călătorii? Este glorios. Tatăl ne însoțește, ne binecuvântează, deschide uși, vindecă răni, ne transformă istoria și ne conduce la cel mai mare dar: Isus, Mântuitorul nostru. Nimic nu se compară cu bucuria de a trăi în legământ cu Dumnezeu, împlinindu-I poruncile cu bucurie și încredere. Formula este la îndemâna noastră — și funcționează. Ascultă și vei vedea. —Adaptat după George Eliot. Pe mâine, dacă Domnul va îngădui.
Roagă-te cu mine: Tată, Îți mulțumesc că nu ne-ai ascuns calea spre adevărata fericire. Știu că lumea oferă scurtături care par bune, dar numai Cuvântul Tău este sigur. Astăzi renunț la plăcerea de moment care mă îndepărtează de Tine și aleg să Te ascult, pentru că cred că voia Ta este întotdeauna mai bună. Învață-mă să mă încred în formula Ta, chiar și atunci când inima mea șovăie.
Doamne, recunosc că am nevoie de ajutorul Tău. Uneori, dorințele firii vorbesc mai tare, dar nu vreau să trăiesc înrobit de ele. Vreau să fiu liber — liber să ascult, liber să-Ți fiu plăcut, liber să trăiesc în comuniune cu Tine. Creează în mine o inimă statornică, care Te iubește mai mult decât își iubește propriile dorințe. Și fă ca această ascultare să mă apropie tot mai mult de planul Tău și de prezența Ta.
O, Dumnezeule Preasfânt, Te ador și Te laud pentru că ne-ai descoperit o cale atât de clară spre adevărata fericire. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este asemenea unui parfum ceresc care curăță sufletul și umple viața de scop. Poruncile Tale sunt ca razele soarelui care încălzesc inima și luminează fiecare pas în mijlocul întunericului. Mă rog în numele prețios al lui Isus, amin.
