„Cauți lucruri mari pentru tine însuți? Nu face aceasta!” (Ieremia 45:5).
În momentele calme și tăcute ale vieții lucrează Dumnezeu cel mai mult în noi. Acolo, când ne liniștim înaintea Lui și așteptăm cu răbdare, suntem întăriți prin prezența Sa. În timp ce lumea ne presează să acționăm, să alergăm, să decidem pe cont propriu și să păstrăm controlul asupra tuturor lucrurilor, calea lui Dumnezeu ne cheamă la încredere, predare și ascultare. El nu vrea să alergăm înaintea Lui, ci să învățăm să-I urmăm pașii, având încredere că lumina Sa ne va călăuzi, chiar și atunci când încă nu vedem clar următorul pas.
Când luăm hotărârea fermă de a asculta minunata și puternica Lege a Creatorului – cu toată inima noastră, cu toate puterile noastre, chiar dacă întreaga lume ni se împotrivește – ceva profund se întâmplă înlăuntrul nostru. Dorința noastră personală începe să se micșoreze, iar dorința lui Dumnezeu devine centrul tuturor lucrurilor. Asemenea lui Isus, care nu Și-a căutat propria voie, ci voia Tatălui, ajungem să trăim cu același spirit de supunere și iubire. Și numai în acest loc al ascultării au loc adevărata cunoaștere spirituală și maturizarea sufletului.
Orice încercare de a ne uni cu Dumnezeu fără această temelie va fi zadarnică. Comuniunea cu Tatăl nu se întemeiază pe sentimente, cuvinte frumoase sau intenții bune izolate – ea se naște și crește prin ascultarea de poruncile Sale sfinte și desăvârșite. Prin ascultare umblăm alături de Dumnezeu, fiind modelați de El, călăuziți de El și, în cele din urmă, primind promisiunea vieții veșnice în Hristos Isus. Ascultarea este calea – și este, de asemenea, destinația, căci acolo Îl găsim pe Însuși Dumnezeu. -Isaac Penington. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.
Roagă-te cu mine: Dragă Dumnezeule, este adevărat că adesea mă las purtat de grabă și de presiunile acestei lumi. Când totul este calm, cred că trebuie să fac ceva, să decid ceva, să pun ceva în mișcare – dar Tu mă chemi la tăcere, la încredere și la odihnă în Tine. Învață-mă să mă opresc înaintea prezenței Tale și să aștept cu răbdare, știind că tocmai în aceste momente de liniște lucrezi cel mai mult în mine. Când îmi îndrept inima spre Legea Ta și aleg să umblu în ritmul Tău, încep să simt o pace care nu depinde de împrejurări.
Tatăl meu, astăzi Îți cer să sădești în mine curajul de a asculta cu fermitate, chiar și atunci când aceasta mă pune împotriva curentului lumii. Dă-mi un spirit hotărât să urmez poruncile Tale cu iubire și reverență, asemenea Fiului Tău, care a urmat cu credincioșie tot ce ai poruncit. Vreau ca dorința Ta să devină centrul vieții mele și ca inima mea să se bucure să-Ți fie plăcută mai presus de toate. Călăuzește-mă pe această cale a maturizării, pentru ca nu doar să Te cunosc, ci să umblu cu Tine într-o adevărată comuniune.
O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud pentru că nu Te ascunzi de cei care Te caută cu sinceritate. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Puternica Ta Lege este asemenea unui râu cu ape curate, care îmi spală, îmi înnoiește și îmi călăuzește sufletul. Poruncile Tale sunt asemenea stelelor pe cerul întunecat, arătând cu credincioșie direcția pe care trebuie să o urmez. Mă rog în numele prețios al lui Isus, amin.
