„Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul, și tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt” (Psalmii 103:1).
Există ceva puternic atunci când lauda devine personală. Este ușor să vorbim despre ceea ce ar trebui să facă alții — precum regele Nebucadnețar, care a recunoscut puterea lui Dumnezeu, dar nu s-a întors la El cu inima. Dar când lauda izvorăște din experiența individuală, când un bărbat sau o femeie începe să-L înalțe pe Domnul din propria convingere, acesta este un semn de viață spirituală adevărată. Inima care laudă este o inimă care a fost atinsă și transformată de prezența divină.
Această laudă autentică se naște în viața celor care umblă în minunatele porunci ale Celui Preaînalt. Ascultarea deschide inima pentru a recunoaște bunătatea lui Dumnezeu în fiecare detaliu, iar dragostea pentru Legea Sa trezește recunoștință spontană. Cu cât umblăm mai mult în credincioșie, cu atât înțelegem mai bine că lauda nu este o obligație, ci o revărsare a sufletului înaintea măreției Creatorului.
Așadar, nu aștepta ca alții să dea exemplul — începe tu însuți. Laudă-L pe Dumnezeu pentru tot ceea ce a făcut și pentru cine este El. Tatăl se bucură de cei care Îl onorează cu dragoste sinceră și îi conduce la Fiul, unde lauda nu încetează niciodată și inima își găsește bucuria veșnică. Adaptat după D. L. Moody. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.
Roagă-te cu mine: Tată iubit, Te laud pentru că pui pe buzele mele un cântec nou, o laudă adevărată care vine din inimă.
Doamne, ajută-mă să trăiesc după minunatele Tale porunci, ca fiecare pas al vieții mele să fie o expresie de recunoștință și dragoste.
O, Dumnezeule drag, Îți mulțumesc pentru că mă înveți să Te laud cu sinceritate. Fiul Tău iubit este veșnicul meu Prinț și Mântuitor. Legea Ta puternică este motivul cântării mele. Poruncile Tale sunt melodia care bucură sufletul meu. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.
