„Cauți lucruri mari pentru tine? Nu face asta!” (Ieremia 45:5).
În momentele liniștite și tăcute ale vieții, Dumnezeu lucrează cel mai mult în noi. Acolo, când ne liniștim înaintea Lui și așteptăm cu răbdare, suntem întăriți de prezența Sa. În timp ce lumea ne presează să acționăm, să alergăm, să decidem pe cont propriu și să păstrăm controlul asupra tuturor lucrurilor, calea lui Dumnezeu ne cheamă la încredere, predare și ascultare. El nu dorește să alergăm înaintea Lui, ci să învățăm să-I urmăm pașii, având încredere că lumina Sa ne va călăuzi, chiar și atunci când nu vedem încă clar următorul pas.
Atunci când luăm decizia fermă de a asculta de minunata și puternica Lege a Creatorului — cu toată inima noastră, cu toată puterea noastră, chiar dacă întreaga lume se opune — ceva profund se întâmplă în interiorul nostru. Dorința noastră personală începe să scadă, iar dorința lui Dumnezeu devine centrul a tot ceea ce facem. La fel ca Isus, care nu a căutat propria Sa voință, ci pe cea a Tatălui, ajungem să trăim cu același spirit de supunere și dragoste. Și doar în acest loc al ascultării se întâmplă adevărata cunoaștere spirituală și maturizarea sufletului.
Orice încercare de a ne uni cu Dumnezeu fără această bază va fi zadarnică. Părtășia cu Tatăl nu se stabilește prin sentimente, cuvinte frumoase sau intenții bune izolate — ea se naște și crește în ascultarea de poruncile Sale sfinte și desăvârșite. Prin ascultare umblăm alături de Dumnezeu, fiind modelați de El, călăuziți de El și, în cele din urmă, primind promisiunea vieții veșnice în Hristos Isus. Ascultarea este calea — și totodată destinația, căci acolo Îl găsim pe Dumnezeu Însuși. -Adaptare după Isaac Penington. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.
Roagă-te cu mine: Dragă Dumnezeule, este adevărat că adesea mă las purtat de grabă și de presiunile acestei lumi. Când totul este liniștit, cred că trebuie să fac ceva, să decid ceva, să mișc ceva — dar Tu mă chemi la liniște, la încredere și la odihnă în Tine. Învață-mă să mă opresc înaintea prezenței Tale și să aștept cu răbdare, știind că în aceste momente de liniște Tu lucrezi cel mai mult în mine. Când îmi întorc inima spre Legea Ta și aleg să merg în ritmul Tău, încep să simt o pace care nu depinde de circumstanțe.
Tatăl meu, astăzi Te rog să sădești în mine curajul de a asculta cu fermitate, chiar și atunci când asta mă pune împotriva curentului lumii. Dă-mi un duh hotărât să urmez poruncile Tale cu dragoste și reverență, așa cum Fiul Tău a urmat cu credincioșie tot ceea ce ai poruncit. Vreau ca dorința Ta să devină centrul vieții mele și ca inima mea să se bucure să-Ți fie pe plac mai presus de orice. Călăuzește-mă pe această cale a maturizării, ca să nu doar să Te cunosc, ci să umblu cu Tine în adevărată părtășie.
O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud pentru că nu Te ascunzi de cei care Te caută cu sinceritate. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este ca un râu de ape curate care spală, înnoiește și conduce sufletul meu. Poruncile Tale sunt ca stelele pe cerul întunecat, arătând cu credincioșie direcția pe care trebuie să o urmez. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.
