„Chiar dacă aș umbla prin valea umbrei morții, nu mă voi teme de niciun rău, căci Tu ești cu mine” (Psalmii 23:4).
Unde există umbră, există și lumină. Umbră este doar semnul că lumina este aproape. Pentru slujitorul credincios, moartea nu este sfârșitul, ci doar o umbră care traversează calea — iar umbrele nu pot răni. Trupul poate să se odihnească, dar sufletul rămâne viu, învăluit în prezența Celui ce a biruit moartea. Domnul transformă teama în pace, iar trecerea prin întuneric devine începutul unei vieți care nu se mai sfârșește.
Această încredere se naște în cel care alege să umble după minunatele porunci ale Celui Preaînalt. Ascultarea ne eliberează de frică și ne așază sub lumina adevărului. Când trăim în credincioșie, înțelegem că moartea și-a pierdut puterea, pentru că Tatăl îi conduce pe cei ascultători la Fiul, care este însăși Viața. Astfel, chiar și în fața văii, inima se odihnește — căci Păstorul este alături, călăuzind spre veșnicie.
Așadar, nu trăi sub jugul fricii. Ieși din închisoarea îndoielii și pășește spre libertatea pe care Hristos o oferă. Umbra morții se risipește în fața luminii ascultării și a credinței, iar credinciosul trece din întuneric în slavă, unde prezența lui Dumnezeu strălucește pentru totdeauna. Adaptare după D. L. Moody. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.
Roagă-te cu mine: Tată iubit, Te laud pentru că, chiar și în umbre, lumina Ta mă învăluie. Nu mă tem, căci știu că ești cu mine pe toate cărările.
Doamne, învață-mă să trăiesc după minunatele Tale porunci, ca să umblu în lumina Ta și să nu mă tem niciodată de umbra morții.
O, Dumnezeule drag, Îți mulțumesc că mă eliberezi de frică și mă faci să umblu în lumina Ta veșnică. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este soarele care risipește toate umbrele. Poruncile Tale sunt raze de viață care luminează inima mea. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.
