„Da, Tată, așa Ți-a plăcut să faci” (Matei 11:26).
Dacă dăm ascultare iubirii noastre de sine, vom cădea rapid în capcana de a ne concentra mai mult pe ceea ce ne lipsește decât pe ceea ce am primit deja. Începem să vedem doar limitările, ignorând potențialul pe care Dumnezeu ni l-a dat, și ne comparăm cu vieți idealizate care nici măcar nu există. Este ușor să ne pierdem în fantezii reconfortante despre ce am face dacă am avea mai multă putere, mai multe resurse sau mai puține ispite. Și astfel, folosim dificultățile noastre ca scuze, văzându-ne ca victime ale unei vieți nedrepte – ceea ce nu face decât să alimenteze o mizerie interioară care nu aduce niciun fel de alinare reală.
Dar ce să facem în fața acestei situații? Rădăcina acestei mentalități constă, aproape întotdeauna, în rezistența de a asculta puternica Lege a lui Dumnezeu. Când ne împotrivim instrucțiunilor clare ale Creatorului, inevitabil începem să vedem viața distorsionat. Apare un fel de orbire spirituală, unde realitatea este înlocuită de fantezii și așteptări nerealiste. Din aceste iluzii se nasc dezamăgirile, eșecurile și sentimentul constant de nemulțumire.
Singura cale de ieșire este să ne întoarcem pe drumul ascultării. Când decidem să ne aliniem viața la voia lui Dumnezeu, ochii ni se deschid. Începem să vedem realitatea cu mai multă claritate, recunoscând atât binecuvântările, cât și oportunitățile de creștere care înainte erau ascunse. Sufletul se întărește, recunoștința înflorește, iar viața începe să fie trăită pe deplin – nu pe baza iluziilor, ci pe adevărul etern al iubirii și credincioșiei lui Dumnezeu. – Adaptat după James Martineau. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.
Roagă-te cu mine: Dragă Dumnezeule, Îți mulțumesc pentru că mă avertizezi împotriva pericolului de a mă concentra pe ceea ce îmi lipsește, în loc să recunosc tot ceea ce am primit deja din mâinile Tale. De câte ori m-am lăsat înșelat de iubirea de sine, căzând în comparații inutile și visând la realități care nici nu există. Dar Tu, cu răbdarea și bunătatea Ta, mă chemi înapoi la adevăr: la realitatea fermă și sigură a voii Tale.
Tatăl meu, astăzi Te rog să mă ajuți să rezist ispitei de a hrăni fantezii și scuze. Să nu mă pierd în nemulțumire și nici în orbirea spirituală care se naște din împotrivirea față de puternica Ta Lege. Deschide-mi ochii ca să văd cu claritate calea cea dreaptă – calea ascultării și a adevărului. Dă-mi curajul să mă aliniez pe deplin la voia Ta, ca sufletul meu să fie întărit și recunoștința să înflorească în inima mea, chiar și în lucrurile mici ale fiecărei zile.
O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud pentru că adevărul Tău eliberează și dă sens vieții. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Puternica Ta Lege este ca un far în întuneric, care risipește iluziile și îndrumă pașii mei cu siguranță. Poruncile Tale sunt ca niște rădăcini adânci care mă ancorează în solul realității eterne, unde sufletul găsește pace, putere și adevărată bucurie. Mă rog în prețiosul nume al lui Isus, amin.
