„Domnul îți va păzi ieșirea și intrarea, de acum și până în veac” (Psalmii 121:8).
Drumul slujitorului credincios nu este ușor, nici confortabil. De multe ori, calea pare aridă, plină de capcane invizibile, nesiguranțe și momente în care inima șovăie. Cu toate acestea, Domnul nu ne părăsește la mijlocul drumului. El ne susține cu o grijă constantă, ca un Tată atent care observă fiecare poticnire chiar înainte ca aceasta să se întâmple.
În această grijă zilnică înțelegem valoarea poruncilor sublime ale Creatorului. Dumnezeu își descoperă planurile și oferă îndrumare doar celor care aleg să asculte. Tatăl îi binecuvântează și îi trimite pe cei ascultători la Fiul pentru iertare și mântuire, căci ascultarea nu este opțională, ci este calea păstrării.
De aceea, astăzi suntem chemați să decidem să umblăm cu atenție și credincioșie. Nu puterea omenească ne ține în picioare, ci alegerea zilnică de a asculta ceea ce Dumnezeu a poruncit. Când urmăm poruncile extraordinare ale Domnului, suntem păziți, susținuți și conduși în siguranță. Astfel, suntem binecuvântați și pregătiți să fim trimiși la Isus. Adaptat după J.C. Philpot. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.
Roagă-te cu mine: Doamne, recunosc că de multe ori mă simt slab și nesigur pe drumul pe care merg. Totuși, am încredere că Tu vezi fiecare pas și cunoști fiecare pericol din jurul meu. Susține-mă când nu văd nicio ieșire și întărește-mi inima.
Dă-mi putere să ascult chiar și atunci când drumul pare greu. Călăuzește-mi deciziile, întărește-mi pașii și nu lăsa să mă abat de la voia Ta. Fie ca viața mea să reflecte credincioșie constantă, chiar și în cele mai aride zile.
O, Doamne iubit, Îți mulțumesc că ai grijă de mine la fiecare pas al călătoriei. Fiul Tău iubit este veșnicul meu Prinț și Mântuitor. Legea Ta puternică este ca niște brațe veșnice care mă susțin când sunt pe cale să cad. Poruncile Tale sunt căi sigure care conduc sufletul meu prin pustiu. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.
