„Inima este mai înșelătoare decât toate lucrurile și deznădăjuit de rea; cine o va cunoaște?” (Ieremia 17:9).
Nimeni nu cunoaște adâncimea propriei suflete așa cum o face Hristos. Omul poate încerca să se justifice, dar privirea Celui Preaînalt pătrunde până la cele mai ascunse intenții. În fiecare dintre noi există o inimă care, în mod natural, este în răzvrătire față de Dumnezeu, incapabilă să-L iubească fără ca Duhul Sfânt să lucreze o naștere din nou. Aceasta este o realitate dură, dar necesară — căci doar cel care își recunoaște corupția poate striga după curățire.
În această recunoaștere începe lucrarea transformării. Legea lui Dumnezeu, care descoperă păcatul, este totodată școala în care învățăm calea sfințeniei. Omul care se smerește înaintea ei și permite Duhului să-l modeleze, găsește viață și libertate. Astfel, remediul pe care mândria îl respinge este tocmai cel care vindecă sufletul.
Nu te teme să privești în oglinda adevărului. Tatăl descoperă ceea ce este ascuns nu pentru a condamna, ci pentru a salva. El arată boala pentru a aplica balsamul iertării și pentru a conduce la Fiul, acolo unde inima este recreată pentru a iubi ceea ce înainte ura și pentru a asculta de ceea ce înainte respingea. Adaptat după D. L. Moody. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.
Roagă-te cu mine: Tată iubit, Te laud pentru că cercetezi inima mea și îmi arăți cine sunt cu adevărat. Curățește-mă, Doamne, de orice necurăție ascunsă și creează în mine un duh drept.
Doamne, ajută-mă să trăiesc după minunatele Tale porunci, ca Duhul Tău să-mi transforme inima și să o facă ascultătoare de voia Ta.
O, Dumnezeule drag, Îți mulțumesc pentru că nu mă lași amăgit cu privire la mine însumi, ci îmi descoperi adevărul ca să mă vindeci. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este oglinda care mă trezește. Poruncile Tale sunt lumina care mă călăuzește spre curăție. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.
