„Să tacă toți înaintea Domnului” (Zaharia 2:13).
Rareori există liniște deplină în noi. Chiar și în cele mai confuze zile, există întotdeauna o șoaptă venită de sus – glasul lui Dumnezeu, blând și statornic, care încearcă să ne călăuzească, să ne mângâie și să ne îndrume. Problema nu este că Dumnezeu tace, ci că agitația, zgomotele și distragerile lumii înăbușă această șoaptă divină. Suntem atât de ocupați să încercăm să rezolvăm totul în felul nostru, încât uităm să ne oprim, să ascultăm și să ne predăm. Dar când haosul își pierde puterea și facem un pas înapoi – când încetinim ritmul și lăsăm inima să se liniștească – atunci reușim să auzim ceea ce Dumnezeu ne-a spus dintotdeauna.
Dumnezeu vede durerea noastră. El cunoaște fiecare lacrimă, fiecare neliniște și Se bucură să ne ofere alinare. Dar există o condiție care nu poate fi ignorată: El nu va lucra niciodată cu putere în favoarea celor care insistă să nu asculte de ceea ce le-a descoperit deja cu atâta claritate. Poruncile pe care Domnul le-a dat prin profeții Săi și prin Isus în Evanghelii sunt veșnice, sfinte și nenegociabile. A le disprețui înseamnă să mergem spre întuneric, chiar dacă avem impresia că suntem pe drumul cel bun. Neascultarea ne îndepărtează de glasul lui Dumnezeu și adâncește suferința.
Dar calea ascultării schimbă totul. Când alegem să fim credincioși – când auzim glasul Domnului și îl urmăm cu curaj – Îi facem loc să lucreze liber în viața noastră. În acest pământ fertil al credincioșiei, Dumnezeu sădește eliberarea, revarsă binecuvântări și descoperă calea mântuirii în Hristos. Nu vă înșelați: numai cel care ascultă aude glasul lui Dumnezeu. Numai cel care se predă este eliberat. Și numai cel care merge pe calea îngustă a ascultării de Legea puternică a Celui Preaînalt este mântuit. – Frederick William Faber. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.
Roagă-te cu mine: Doamne, în mijlocul zgomotelor acestei lumi și al confuziei propriilor mele gânduri, învață-mă să reduc la tăcere tot ceea ce mă împiedică să-Ți aud glasul. Știu că Tu nu încetezi să vorbești – ești statornic, credincios, prezent –, dar eu, de atâtea ori, mă pierd în distrageri. Ajută-mă să încetinesc ritmul, să mă opresc înaintea prezenței Tale și să recunosc șoapta blândă a Duhului Tău, care mă călăuzește cu dragoste. Fă să nu fug de glasul Tău, ci să-l doresc mai mult decât pe oricare altul.
Tată, recunosc că voia Ta a fost deja descoperită cu claritate, prin profeți și prin Fiul Tău iubit. Și știu că nu pot cere călăuzire, mângâiere sau binecuvântare dacă încă ignor poruncile Tale. Nu îngădui să mă înșel, crezând că Te urmez în timp ce nu ascult de Legea Ta. Dă-mi o inimă smerită, statornică și credincioasă – gata să asculte fără rezerve, să meargă pe calea îngustă care duce la viață.
Lucrează liber în mine, Doamne. Sădește adevărul Tău în inima mea, udă-l cu Duhul Tău și fă să rodească credincioșie, pace și mântuire. Fie ca viața mea să fie un pământ fertil pentru lucrarea Ta, iar ascultarea să fie „da”-ul meu zilnic față de voia Ta. Vorbește, Doamne – vreau să Te aud, vreau să Te urmez. În numele lui Isus, amin.
