„spuneți celor descurajați la inimă: Fiți tari, nu vă temeți! Dumnezeul vostru va veni” (Isaia 35:4).
De câte ori purtăm cruci pe care Dumnezeu Însuși nu ni le-a dat niciodată? Neliniștea cu privire la viitor, teama de ceea ce s-ar putea întâmpla, frământarea care ne răpește somnul — nimic din toate acestea nu vine de la Dumnezeu. Când încercăm să anticipăm evenimentele și să controlăm ceea ce urmează, spunem, chiar și fără cuvinte, că nu ne încredem pe deplin în providența Domnului. Este ca și cum am spune: „Dumnezeule, lasă-mă pe mine să mă ocup de asta.” Dar viitorul nu ne aparține. Și chiar dacă va veni, poate fi cu totul diferit de ceea ce ne imaginăm. Încercarea noastră de a controla este zadarnică și, de multe ori, rădăcina acestei neliniști se află în lipsa unei predări adevărate.
Dar există o cale spre odihnă — și ea este accesibilă. Această cale este ascultarea de Legea puternică a lui Dumnezeu. Când hotărâm să ne folosim toate puterile pentru a-I fi plăcuți Domnului, ascultând din inimă de minunatele Sale porunci, ceva se schimbă înlăuntrul nostru. Prezența lui Dumnezeu se manifestă cu putere și, odată cu ea, vine o pace care nu poate fi explicată. O pace care nu depinde de împrejurări, o liniște care topește grijile așa cum soarele risipește ceața dimineții. Aceasta este răsplata celui care trăiește cu credincioșie înaintea Creatorului.
Sufletul care alege să asculte nu mai trebuie să trăiască în tensiune. El știe că Dumnezeul căruia Îi slujește este în controlul tuturor lucrurilor. Ascultarea de Legea sfântă și veșnică a lui Dumnezeu nu doar Îi este plăcută Domnului, ci ne și așază în curgerea păcii și a grijii Sale. Este un ciclu binecuvântat: ascultarea aduce prezența, iar prezența lui Dumnezeu alungă frica. De ce să continui să porți povara zilei de mâine, dacă chiar astăzi te poți odihni în credincioșia Dumnezeului care îi onorează pe cei ce ascultă de El? — Adaptare după F. Fénelon. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.
Roagă-te cu mine: Tată al îndurării, de câte ori am încercat să controlez ceea ce Îți aparține numai Ție? Iartă-mă pentru nopțile nedormite, pentru deciziile bazate pe frică, pentru gândurile neliniștite care mi-au răpit pacea pe care Tu dorești să mi-o dai. Astăzi aleg să las această povară. Nu mai vreau să trăiesc încercând să prevăd sau să controlez viitorul. Vreau să mă odihnesc în grija Ta.
Doamne, înțeleg acum că neliniștea își are rădăcina în neascultare. Când mă îndepărtez de minunatele Tale porunci, mă deconectez de prezența Ta și, odată cu aceasta, pierd pacea. Dar aleg să mă întorc. Vreau să trăiesc într-un fel care Îți este plăcut, ascultând din toată inima de Legea Ta puternică. Fie ca sufletul meu să fie ancorat în Cuvântul Tău, ferm, liniștit și ocrotit.
O, Dumnezeule Preasfânt, Te ador și Te laud, pentru că în Tine nu există umbră de schimbare și nici instabilitate. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este asemenea unui scut de lumină care îl înconjoară pe cel ascultător, îndepărtând frica și statornicind pacea. Poruncile Tale sunt asemenea unor corzi de aur care ne leagă de inima Ta, conducându-ne spre libertate și spre adevărata odihnă. Mă rog în numele prețios al lui Isus, amin.
