„spuneți celor descurajați la inimă: Fiți tari, nu vă temeți! Dumnezeul vostru va veni” (Isaia 35:4).
De câte ori purtăm cruci pe care însuși Dumnezeu nu ni le-a dat niciodată? Anxietatea pentru viitor, frica de ceea ce s-ar putea întâmpla, neliniștea care ne răpește somnul — nimic din toate acestea nu vine de la Dumnezeu. Când încercăm să anticipăm evenimentele și să controlăm ce va urma, spunem, chiar dacă fără cuvinte, că nu avem încredere deplină în providența Domnului. Este ca și cum am spune: „Doamne, lasă că mă ocup eu de asta.” Dar viitorul nu ne aparține. Și chiar dacă va veni, poate fi cu totul diferit de ceea ce ne-am imaginat. Încercarea noastră de control este inutilă, iar de multe ori, rădăcina acestei anxietăți stă în lipsa unei predări adevărate.
Dar există o cale spre odihnă — și ea este accesibilă. Această cale este ascultarea de puternica Lege a lui Dumnezeu. Când decidem să folosim toată puterea noastră pentru a-L mulțumi pe Domnul, ascultând din inimă de minunatele Sale porunci, ceva se schimbă în interiorul nostru. Prezența lui Dumnezeu se manifestă cu putere, iar odată cu ea vine o pace care nu poate fi explicată. O pace care nu depinde de circumstanțe, o liniște care dizolvă grijile așa cum soarele risipește ceața dimineții. Aceasta este răsplata celui care trăiește cu credincioșie înaintea Creatorului.
Sufletul care alege să asculte nu mai trebuie să trăiască în tensiune. El știe că Dumnezeul căruia îi slujește este în controlul tuturor lucrurilor. Ascultarea de sfânta și veșnica Lege a lui Dumnezeu nu doar că Îl mulțumește pe Domnul, ci ne poziționează și în fluxul păcii și grijii Sale. Este un ciclu binecuvântat: ascultarea aduce prezență, iar prezența lui Dumnezeu alungă frica. De ce să mai porți povara zilei de mâine, dacă chiar astăzi poți să te odihnești în credincioșia Dumnezeului care îi onorează pe cei ce Îi ascultă? -Adaptare după F. Fénelon. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.
Roagă-te cu mine: Tată al îndurării, de câte ori am încercat să controlez ceea ce Îți aparține doar Ție? Iartă-mă pentru nopțile nedormite, pentru deciziile luate din frică, pentru gândurile neliniștite care au furat pacea pe care Tu dorești să mi-o dai. Astăzi aleg să las această povară. Nu mai vreau să trăiesc încercând să prevăd sau să controlez viitorul. Vreau să mă odihnesc în grija Ta.
Doamne, înțeleg acum că anxietatea își are rădăcina în neascultare. Când mă îndepărtez de minunatele Tale porunci, mă deconectez de prezența Ta și astfel pierd pacea. Dar aleg să mă întorc. Vreau să trăiesc într-un mod care să-Ți fie plăcut, ascultând din toată inima de puternica Ta Lege. Sufletul meu să fie ancorat în Cuvântul Tău, ferm, liniștit și protejat.
O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud pentru că în Tine nu este nici umbră de schimbare, nici instabilitate. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Puternica Ta Lege este ca un scut de lumină care îl învăluie pe cel ascultător, alungând frica și aducând pacea. Poruncile Tale sunt ca niște funii de aur care ne leagă de inima Ta, conducându-ne spre libertate și adevărata odihnă. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.
