„Arată-mi, Doamne, căile Tale, învață-mă cărările Tale” (Psalmii 25:4).

Există ceva transformator în a trăi cu ochii atenți la detaliile din viața noastră de zi cu zi. Când realizăm că Dumnezeu are grijă chiar și de cele mai mici nevoi, inimile noastre se umplu de o recunoștință adevărată. Încă din copilărie, mâinile Sale ne-au călăuzit — întotdeauna cu binecuvântare. Chiar și corecțiile pe care le-am primit de-a lungul vieții, atunci când sunt privite cu credință, se dovedesc a fi unele dintre cele mai mari daruri pe care le-am experimentat vreodată.

Dar această percepție nu ar trebui să ne conducă doar la recunoștință — ea trebuie să ne impulsioneze spre ascultare. Pe măsură ce recunoaștem grija constantă a Tatălui, înțelegem că răspunsul cel mai drept este să urmăm Legea Sa puternică. Poruncile uimitoare ale Creatorului nu sunt o povară, ci un dar — ele ne arată calea vieții, a înțelepciunii și a comuniunii cu El.

Cine umblă pe această cale a ascultării trăiește sub lumina Domnului. Și este în acest loc al credincioșiei unde Tatăl ne binecuvântează și ne trimite la Fiul Său iubit, pentru a primi iertare și mântuire. Nu există cale mai sigură, mai deplină, mai adevărată decât să ascultăm de Dumnezeul nostru. -Adaptat după Henry Edward Manning. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Tată iubit, îți mulțumesc că mi-ai arătat că prezența Ta este în fiecare detaliu al vieții mele. Îți mulțumesc pentru fiecare mic gest de grijă, pentru fiecare moment în care m-ai susținut fără ca măcar să-mi dau seama. Recunosc astăzi că tot ce am a venit din mâinile Tale.

Vreau să trăiesc mai conștient de voia Ta. Dă-mi o inimă ascultătoare, care nu doar Te laudă cu cuvinte, ci și cu fapte. Fie ca viața mea să fie marcată de credincioșie și de hotărârea fermă de a umbla pe căile Tale minunate.

Doamne, vreau să Te urmez cu toată inima mea. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este ca o melodie fermă și constantă care îmi călăuzește pașii. Poruncile Tale minunate sunt perle prețioase sădite pe drumul meu. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Cine va urca pe muntele Domnului? Cine va rămâne în locul Său sfânt? Cel ce are mâinile curate și inima curată” (Psalmii 24:3-4).

Destinația finală a tuturor sufletelor care merg spre cer este Hristos. El este în centru pentru că este în mod egal legat de toți cei care aparțin lui Dumnezeu. Tot ceea ce este în centru este comun tuturor — iar Hristos este punctul de întâlnire. El este refugiul, muntele sigur spre care toți trebuie să urce. Iar cel ce urcă acest munte nu trebuie să mai coboare.

Acolo, sus, se află protecția. Hristos este muntele de refugiu, iar El stă la dreapta Tatălui, căci S-a înălțat la cer după ce a împlinit în mod desăvârșit voia divină. Dar nu toți sunt pe drumul spre acest munte. Promisiunea nu este pentru oricine. Doar cei care cred cu adevărat și ascultă au acces la refugiul veșnic pregătit de Dumnezeu.

A crede că Isus a fost trimis de Tatăl este esențial — dar nu este totul. Sufletul trebuie să asculte de puternica Lege a lui Dumnezeu, descoperită de profeții Vechiului Testament și de Însuși Isus. Credința adevărată merge mână în mână cu ascultarea sinceră. Numai cei care cred și ascultă sunt primiți de Hristos și conduși în locul pregătit de El. -Adaptat după Augustin de Hipona. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne Dumnezeul meu, Îți mulțumesc că L-ai pus pe Fiul Tău în centrul a toate, ca stânca mea tare și refugiu veșnic. Știu că în afara lui Hristos nu există mântuire, și către El vreau să mă îndrept în fiecare zi a vieții mele.

Întărește-mi credința ca să cred cu adevărat că Isus a fost trimis de Tine. Și dă-mi o inimă ascultătoare, ca să împlinesc cu sinceritate toată puternica Ta Lege și poruncile pe care le-ai dat prin profeți și prin Însuși Fiul Tău. Nu vreau doar să urc pe munte — vreau să rămân pe el, statornic în ascultare și credință.

O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud că mi-ai arătat calea mântuirii. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Puternica Ta Lege este calea abruptă care duce spre vârful prezenței Tale. Sfintele Tale porunci sunt ca niște trepte sigure care mă îndepărtează de lume și mă apropie de cer. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Astfel, deci, oricare dintre voi care nu renunță la tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu” (Luca 14:33).

Isus a fost mai mult decât clar: cel care dorește să fie mântuit trebuie să se lepede de sine. Aceasta înseamnă să-și respingă propria voință și să se supună pe deplin voinței lui Dumnezeu. Persoana nu mai caută să se placă pe sine, nici să se înalțe, ci se vede pe sine ca fiind cea mai lipsită de mila Creatorului. Este o chemare de a abandona mândria și de a se desprinde de tot — din dragoste pentru Hristos.

A te lepăda de sine înseamnă, de asemenea, să renunți la farmecul acestei lumi: aparențele ei, dorințele ei, promisiunile ei deșarte. Înțelepciunea omenească și darurile naturale, oricât de admirabile ar părea, nu trebuie să fie temelia încrederii. Adevăratul slujitor învață să depindă doar de Dumnezeu, respingând orice formă de încredere în fire sau în făpturi.

Această transformare este posibilă doar atunci când există ascultare de puternica Lege a lui Dumnezeu și atașament sincer față de sfintele Sale porunci. Pe acest drum al predării și supunerii, sufletul învață să respingă mândria, lăcomia, dorințele trupești și toate înclinațiile omului vechi. A trăi pentru Dumnezeu înseamnă a muri față de sine, și numai cel care moare față de lume poate moșteni ceea ce este veșnic. – Adaptat după Johann Arndt. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne Dumnezeul meu, Îți mulțumesc că mă chemi la o viață de predare totală. Tu știi cât de slabă și înclinată spre greșeală este voința mea, și totuși mă inviți să trăiesc pentru Tine.

Ajută-mă să mă lepăd de mine însumi în fiecare zi. Să nu caut propriile mele interese, nici să mă încred în darurile mele, nici să doresc deșertăciunile acestei lumi. Învață-mă să renunț la ceea ce sunt și la ceea ce am, din dragoste pentru Fiul Tău, și să ascult din toată inima de puternica Ta Lege și de sfintele Tale porunci.

O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud pentru că îmi oferi o viață nouă, departe de robia propriului meu ego și aproape de inima Ta. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Puternica Ta Lege este calea îngustă care duce la adevărata libertate. Poruncile Tale desăvârșite sunt ca niște săbii care taie omul vechi și descoperă frumusețea ascultării. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Celui care este puternic să vă păzească de cădere și să vă facă să vă înfățișați fără pată și cu mare bucurie înaintea slavei Sale” (Iuda 1:24).

Despre Avraam este scris că el nu s-a clătinat cu privire la promisiune. Acesta este tipul de fermitate pe care Dumnezeu dorește să-l vadă la toți cei care se încred în El. Domnul vrea ca poporul Său să meargă cu atâta stabilitate încât nici măcar o tresărire să nu se observe printre rândurile Sale, chiar și atunci când se confruntă cu dușmanul. Puterea mersului spiritual stă în constanță — chiar și în lucrurile mici.

Dar tocmai aceste „lucruri mici” sunt cele care fac cel mai mult să se poticnească. Majoritatea căderilor nu vin din mari încercări, ci din distrageri și atitudini care par neînsemnate. Dușmanul știe acest lucru. El preferă să doboare un slujitor al lui Dumnezeu cu un detaliu ușor ca o pană, decât cu un atac puternic. Aceasta îi aduce mai multă satisfacție — să învingă cu aproape nimic.

De aceea, este esențial ca sufletul să fie întemeiat pe puternica Lege a lui Dumnezeu și pe frumoasele Sale porunci. Prin această ascultare credincioasă, chiar și în cele mai mici decizii, slujitorul lui Dumnezeu rămâne ferm. Când viața este aliniată cu voia Creatorului, poticnirile devin rare, iar mersul devine constant, curajos și victorios. -Adaptat după A. B. Simpson. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne Dumnezeul meu, Îți mulțumesc pentru că mă chemi la o umblare fermă, sigură, fără ezitări. Tu dorești ca eu să înaintez cu încredere, fără să mă las atras de lucruri mici.

Ajută-mă să fiu atent la detaliile din fiecare zi, ca nimic să nu mă facă să mă poticnesc. Dă-mi o inimă disciplinată, care să prețuiască chiar și cele mai mici acte de ascultare. Să nu subestimez niciodată micile ispite, ci să le înfrunt cu curaj, încrezându-mă în Legea Ta și ascultând cu credincioșie de poruncile Tale.

O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud pentru că Tu mă susții la fiecare pas. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este ca o temelie de piatră sub picioarele mele. Frumoasele Tale porunci sunt ca niște semne pe cale, împiedicându-mă să greșesc și călăuzindu-mă cu dragoste. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Pentru că l-am ales, ca să poruncească fiilor săi și casei sale după el, ca să păzească calea Domnului, făcând dreptate și judecată” (Geneza 18:19).

Dumnezeu caută oameni în care să poată avea încredere. Acesta este lucrul pe care l-a declarat despre Avraam: „Îl cunosc” — o declarație de încredere atât de puternică, încât a permis ca toate promisiunile făcute lui Avraam să se împlinească. Dumnezeu este absolut credincios și dorește ca omul să fie, de asemenea, ferm, stabil și de încredere.

Aceasta este exact ceea ce reprezintă credința adevărată: o viață de decizie și consecvență. Dumnezeu caută inimi în care să poată pune greutatea dragostei Sale, a puterii Sale și a promisiunilor Sale credincioase. Dar El își încredințează binecuvântările doar celor care Îi ascultă cu adevărat și rămân statornici chiar și atunci când nu înțeleg totul.

Credincioșia practică începe cu ascultarea de Legea puternică a lui Dumnezeu și cu împlinirea poruncilor Sale minunate. Când un suflet este găsit credincios, Dumnezeu nu pune limite la ceea ce este dispus să facă pentru el. Încrederea Sa se odihnește asupra celui ce umblă pe căile Sale cu integritate, și nicio promisiune nu va rămâne neîmplinită. –Adaptat după A. B. Simpson. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne Dumnezeul meu, Îți mulțumesc că ești un Dumnezeu care dorește să aibă încredere în mine. Tu ești pe deplin credincios și aștepți ca și eu să trăiesc cu fermitate și ascultare înaintea Ta.

Fă din mine o persoană stabilă, de încredere, hotărâtă să Te asculte în toate. Să nu fiu purtat de emoții sau nestatornicii, ci viața mea să fie întemeiată pe Legea Ta puternică și pe poruncile Tale minunate. Vreau ca Tu să poți spune: „Îl cunosc”, așa cum ai spus despre robul Tău Avraam.

O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud pentru că dorești parteneriat cu mine în lucrarea Ta. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este temelia solidă pe care îmi clădesc credincioșia. Poruncile Tale sunt ca niște coloane ale adevărului, pe care pot trăi cu fermitate și pace. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Cine va urca pe muntele Domnului? Cine va rămâne în locul Său sfânt? Cel ce are mâinile curate și inima curată” (Psalmii 24:3-4).

Cu siguranță nu este greșit să ne gândim și să vorbim despre cer. Este firesc să dorim să știm mai multe despre locul unde sufletul va trăi pentru toată veșnicia. Dacă cineva ar urma să se mute într-un oraș nou, ar pune întrebări despre climă, despre oameni, despre mediul înconjurător — ar încerca să afle tot ce poate. Și, până la urmă, toți suntem pe cale să ne mutăm într-o altă lume, o lume veșnică unde Dumnezeu domnește.

Are sens, așadar, să căutăm să cunoaștem această destinație veșnică. Cine este deja acolo? Cum este acel loc? Și, mai presus de toate, care este calea care duce acolo? Aceste întrebări sunt importante, pentru că nu vorbim despre o călătorie temporară, ci despre o locuință definitivă. Cerul este real — și este rezervat pentru cei care au fost aprobați de Domnul.

Dar această aprobare nu vine prin presupuneri sau intenții bune, ci prin ascultarea de puternica Lege a lui Dumnezeu și prin împlinirea poruncilor Sale desăvârșite. Cei care vor moșteni această lume glorioasă sunt cei care au ales să trăiască aici după căile Creatorului. A căuta cerul înseamnă a trăi cu demnitate înaintea lui Dumnezeu, cu credincioșie și teamă sfântă. -Adaptat după D. L. Moody. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne Dumnezeul meu, Îți mulțumesc că ai pregătit un loc veșnic pentru cei care Te iubesc și Te ascultă. Cerul este real, iar eu doresc să fiu cu Tine în această lume glorioasă unde Tu domnești în sfințenie.

Pune în inima mea o dorință adevărată de a Te cunoaște mai mult, de a umbla pe căile Tale și de a mă pregăti cu seriozitate pentru veșnicie. Nu vreau să trăiesc distras de lucrurile trecătoare, ci să fiu concentrat pe voia Ta și statornic în puternica Ta Lege și în sfintele Tale porunci.

O, Dumnezeule Preasfânt, Te ador și Te laud pentru că îmi dai speranța unei vieți fără sfârșit alături de Tine. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Puternica Ta Lege este harta care ghidează pașii celui drept până la porțile locuinței Tale. Poruncile Tale desăvârșite sunt ca niște semne sigure care arată calea spre cer. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Învață-mă să fac voia Ta, căci Tu ești Dumnezeul meu; Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe un pământ neted” (Psalmii 143:10).

Cea mai înaltă stare spirituală este aceea în care viața curge spontan și natural, asemenea apelor adânci ale râului lui Ezechiel, unde înotătorul nu mai luptă, ci este purtat cu putere de curent. Aceasta este starea în care sufletul nu trebuie să se forțeze să facă binele — el se mișcă în ritmul vieții divine, călăuzit de impulsuri care vin chiar de la Dumnezeu.

Dar această libertate spirituală nu se naște dintr-un sentiment trecător. Ea se construiește prin efort, disciplină și credincioșie. Obiceiurile spirituale profunde încep, ca orice obicei adevărat, cu un act clar de voință. Este nevoie să alegi să asculți — chiar și atunci când este greu — și să repeți această alegere până când ascultarea devine o parte naturală a ființei.

Sufletul care dorește să trăiască astfel trebuie să se ancoreze în puternica Lege a lui Dumnezeu și să practice frumoasele Sale porunci. Prin această credincioșie repetată, ascultarea încetează să mai fie un efort constant și se transformă într-o mișcare spontană a sufletului. Iar când acest lucru se întâmplă, persoana este condusă de Însuși Duhul Domnului, trăind în comuniune cu cerul. -Adaptare după A. B. Simpson. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne Dumnezeul meu, Îți mulțumesc că dorești ca viața mea spirituală să fie statornică, liberă și plină de prezența Ta. Tu nu mă chemi la o viață de efort zadarnic, ci la o umblare în care ascultarea devine bucurie.

Ajută-mă să aleg ceea ce este drept, chiar și atunci când este greu. Dă-mi disciplină să repet binele până când el devine parte din ceea ce sunt. Doresc să formez în mine obiceiurile sfinte care Îți sunt plăcute și vreau să mă ancorez tot mai mult în Legea Ta și în poruncile Tale, căci știu că în ele este adevărata viață.

O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud pentru că Tu Însuți mă întărești să ascult. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta cea puternică este calea pe care sufletul meu învață să meargă fără teamă. Frumoasele Tale porunci sunt ca niște curenți ai unui râu ceresc, care mă poartă mereu mai aproape de Tine. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Fără credință este imposibil să-I fim plăcuți lui Dumnezeu, căci cine se apropie de El trebuie să creadă că El există și că răsplătește pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6).

Avraam și-a început călătoria fără să știe unde îl va duce Dumnezeu. El a ascultat de un chemare nobilă, chiar dacă nu înțelegea ce va aduce aceasta. A făcut doar un pas, fără să ceară explicații sau garanții. Aceasta este credința adevărată: să faci voia lui Dumnezeu în prezent și să-I încredințezi Lui rezultatele.

Credința nu trebuie să vadă tot drumul — este suficient să se concentreze pe pasul pe care Dumnezeu l-a poruncit acum. Nu este vorba să înțelegi întregul proces moral, ci să fii credincios în acțiunea morală care stă înaintea ta. Credința este ascultare imediată, chiar și fără claritate deplină, pentru că se încrede pe deplin în caracterul Domnului care a poruncit.

Această credință vie se exprimă prin ascultarea de puternica Lege a lui Dumnezeu și de poruncile Sale minunate. Cel care crede cu adevărat, ascultă fără ezitare. Sufletul credincios acționează potrivit voii Creatorului și lasă în mâinile Lui direcția și destinul. Această încredere face ca ascultarea să fie ușoară, iar călătoria sigură. -Adaptat după John Jowett. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne, Dumnezeul meu, Îți mulțumesc că mă chemi să umblu cu Tine, chiar și atunci când nu văd tot drumul. Tu nu-mi descoperi totul deodată, dar mă inviți să am încredere pas cu pas.

Ajută-mă să trăiesc această credință adevărată — nu doar prin cuvinte, ci prin fapte. Dă-mi curaj să ascult chiar și fără să înțeleg totul și credincioșie să împlinesc ceea ce deja mi-ai descoperit în Legea Ta și în poruncile Tale. Fă ca inima mea să nu se lase distrasă de viitor, ci să rămână statornică în ceea ce ceri de la mine astăzi.

O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud pentru că ești vrednic de toată încrederea. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este calea sigură pe care pot păși fără teamă. Poruncile Tale minunate sunt ca niște lumini aprinse la fiecare pas, călăuzindu-mă cu dragoste. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Fie ca cuvintele gurii mele și meditația inimii mele să fie plăcute înaintea Ta, Doamne, Stânca mea și Răscumpărătorul meu!” (Psalmii 19:14).

Există un tip de tăcere care merge dincolo de a nu vorbi de rău despre ceilalți: este tăcerea interioară, mai ales cu privire la sine însuși. Această tăcere cere ca persoana să-și controleze imaginația — evitând să retrăiască ceea ce a auzit sau a spus, sau să se piardă în gânduri fanteziste, fie despre trecut, fie despre viitor. Este un semn de progres spiritual atunci când mintea învață să se concentreze doar asupra a ceea ce Dumnezeu a pus înaintea ei în momentul prezent.

Gândurile risipite vor apărea întotdeauna, dar este posibil să împiedici să-ți domine inima. Este posibil să le alungi, să respingi mândria, iritarea sau dorințele pământești care le hrănesc. Sufletul care învață acest tip de disciplină începe să experimenteze tăcerea interioară — nu un gol, ci o pace profundă, unde inima devine sensibilă la prezența lui Dumnezeu.

Totuși, această stăpânire a minții nu este atinsă doar prin putere omenească. Ea se naște din ascultarea față de puternica Lege a lui Dumnezeu și din practicarea poruncilor Sale desăvârșite. Ele sunt cele care curăță gândurile, întăresc inima și creează în fiecare suflet un spațiu unde Creatorul poate locui. Cel ce trăiește astfel descoperă o părtășie intimă cu Dumnezeu care transformă totul. -Adaptare după Jean Nicolas Grou. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne Dumnezeul meu, Îți mulțumesc pentru că Îți pasă nu doar de faptele mele, ci și de gândurile mele. Tu cunoști tot ce se petrece înăuntrul meu și totuși mă chemi să fiu cu Tine.

Învață-mă să păstrez tăcerea interioară. Ajută-mă să-mi controlez mintea, să nu mă pierd în amintiri inutile sau în dorințe deșarte. Dă-mi să mă concentrez pe ceea ce contează cu adevărat — ascultarea de voia Ta, slujirea credincioasă pe care ai pus-o înaintea mea și pacea care vine atunci când Te caut cu sinceritate.

O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud pentru că mă atragi aproape, chiar și atunci când mintea mea se risipește. Fiul Tău iubit este veșnicul meu Prinț și Mântuitor. Legea Ta puternică este ca un zid de protecție care îmi păzește gândurile și îmi curăță inima. Poruncile Tale minunate sunt ca niște ferestre deschise care lasă lumina cerului să pătrundă în sufletul meu. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Mă voi bucura cu mare veselie de dragostea Ta, căci ai văzut necazul meu și ai cunoscut strâmtorarea sufletului meu” (Psalmii 31:7).

Dumnezeu cunoaște fiecare ființă umană în întregime. Nici măcar cel mai ascuns gând, acela pe care însăși persoana îl evită, nu este ascuns de ochii Lui. Pe măsură ce cineva ajunge să se cunoască cu adevărat, începe să se vadă pe sine mai mult așa cum îl vede Dumnezeu. Și atunci, cu umilință, începe să înțeleagă scopurile Domnului în viața sa.

Fiecare situație — fiecare întârziere, fiecare dorință neîmplinită, fiecare speranță zădărnicită — are un motiv exact și un loc potrivit în planul lui Dumnezeu. Nimic nu este la întâmplare. Totul este perfect ajustat la starea spirituală a persoanei, inclusiv părți din interiorul său pe care nici ea nu le cunoștea până atunci. Până când vine această înțelegere, este nevoie să avem încredere în bunătatea Tatălui și să acceptăm, cu credință, tot ceea ce El îngăduie.

Această călătorie a autocunoașterii trebuie să meargă mână în mână cu ascultarea de puternica Lege a lui Dumnezeu și de minunatele Sale porunci. Căci cu cât un suflet se supune mai mult la ceea ce Domnul poruncește, cu atât se aliniază mai mult cu adevărul, se cunoaște mai bine pe sine și se apropie mai mult de Creator. Să te cunoști pe tine însuți, să asculți cu credincioșie și să ai încredere deplină — acesta este drumul spre a-L cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu. -Adaptare după Edward B. Pusey. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne Dumnezeul meu, Te laud pentru că Tu mă cunoști în profunzime. Nimic din mine nu este ascuns de Tine, nici măcar gândurile pe care încerc să le evit. Tu îmi cercetezi inima cu desăvârșire și dragoste.

Ajută-mă să Te ascult cu adevărat, chiar și atunci când nu înțeleg căile Tale. Dă-mi smerenie să accept corectările Tale, răbdare să aștept timpurile Tale și credință să am încredere că tot ce îngădui este spre binele meu. Fie ca fiecare dificultate să-mi descopere ceva despre mine ce trebuie transformat, iar fiecare pas de ascultare să mă apropie mai mult de Tine.

O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud pentru că, deși cunoști fiecare parte din ființa mea, nu renunți la mine. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta cea puternică este oglinda care îmi descoperă sufletul și mă călăuzește cu fermitate în lumina Ta. Poruncile Tale sunt ca niște chei de aur care deschid tainele sfințeniei Tale și ale adevăratei libertăți. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.