„Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine, căci Tu, Doamne, nu-i părăsești niciodată pe cei ce Te caută.” (Psalmii 9:10)

Agitația lumii din jurul nostru încearcă constant să ne fure atenția și să ne îndepărteze de ceea ce contează cu adevărat. Dar există o invitație divină de a intra pe porțile propriei noastre inimi și de a rămâne acolo. În acest loc intim și liniștit reușim să auzim cu claritate dulcea călăuzire a lui Dumnezeu pentru viețile noastre. Când încetăm să căutăm răspunsuri în afară și începem să căutăm în interior, călăuziți de prezența Domnului, descoperim că El a avut întotdeauna ceva să ne arate — o cale, o alegere, o predare.

Iar când El ne arată calea, depinde de noi să facem pașii potriviți. Există frumusețe și putere în a urma îndrumările Creatorului nostru — îndrumări pe care El deja le-a descoperit în minunatele Sale porunci. Primind voia Sa în fiecare zi, dovedim că inima noastră este îndreptată spre lucrurile de sus. Nu este vorba de a căuta experiențe emoționale, ci de a trăi o viață ghidată de ascultarea care transformă, susține și onorează pe Cel ce ne-a creat.

Dumnezeu își descoperă planurile doar celor ascultători. În fiecare zi nouă avem șansa de a fi călăuziți de El cu siguranță și scop. Dacă dorim să ajungem la Isus și să primim tot ceea ce Tatăl a pregătit pentru noi, trebuie să umblăm cu sinceritate înaintea Cuvântului Său. Tatăl îi binecuvântează și îi trimite pe cei ascultători la Fiul pentru iertare și mântuire. Alege să asculți și pregătește-te să vezi promisiunile Domnului împlinindu-se. -Adaptare după John Tauler. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Tată drag, ajută-mă să înăbuș vocile exterioare care încearcă să îmi rătăcească pașii. Du-mă într-un loc de pace interioară unde să pot auzi clar vocea Ta și să găsesc siguranță în planurile Tale. Sufletul meu să învețe să se odihnească în Tine.

Dă-mi discernământ să recunosc voia Ta în fiecare mică decizie a zilei mele. Învață-mă să prețuiesc căile pe care Tu le-ai trasat încă de la început, căci știu că acolo este adevărata binecuvântare pentru viața mea. Să nu merg după impuls, ci cu fermitate și reverență.

O, Doamne iubit, Îți mulțumesc că mi-ai arătat că secretul păcii este să ascult și să urmez vocea Ta. Fiul Tău iubit este veșnicul meu Prinț și Mântuitor. Legea Ta puternică este ca un râu de înțelepciune care udă inima mea. Poruncile Tale sunt cărări sigure ce conduc sufletul meu spre viață. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Îl vei păstra în pace pe cel a cărui minte este statornică în Tine, pentru că se încrede în Tine” (Isaia 26:3)

Este firesc ca inimile noastre să simtă teamă în fața schimbărilor și incertitudinilor vieții, dar Dumnezeu ne invită la o altă atitudine: o încredere deplină că El, Tatăl nostru veșnic, va avea grijă de noi în orice împrejurare. Domnul nu este doar cu noi astăzi — El este deja prezent în ziua de mâine. Mâna care te-a susținut până acum va rămâne fermă, conducându-ți pașii, chiar și atunci când puterile te vor părăsi. Iar când nu vei mai putea merge, El însuși te va purta în brațele Sale de iubire.

Atunci când alegem să trăim cu această încredere, observăm cât de mult viața devine mai ușoară și mai ordonată. Dar această pace este posibilă doar atunci când renunțăm la presupunerile anxioase și ne întoarcem spre mărețele porunci ale Domnului. Prin ele învățăm să trăim cu echilibru și curaj. Minunata Lege a lui Dumnezeu nu doar ne învață — ea ne întărește și ne modelează pentru a suporta încercările cu demnitate, fără disperare.

Încrede-te, așadar, în Dumnezeul care nu dă greș niciodată. Fă din ascultarea de El adăpostul tău sigur. Tatăl îi binecuvântează și îi trimite pe cei ascultători la Fiul pentru iertare și mântuire. Nu te lăsa stăpânit de temeri și de imaginațiile care paralizează. Predă-te călăuzirii Domnului, iar El însuși va avea grijă de tine, astăzi și întotdeauna. – Adaptat după Francis de Sales. Pe mâine, dacă Domnul va voi.

Roagă-te cu mine: Tată credincios, de câte ori m-am lăsat stăpânit de gânduri anxioase și de temeri pentru lucruri care nici măcar nu s-au întâmplat. Astăzi declar că mă încred în Tine. Tu ai avut grijă de mine până acum și cred că vei continua să mă susții la fiecare pas al călătoriei mele.

Condu-mă, Doamne, prin înțelepciunea Ta. Ajută-mă să alung orice gând care nu vine de la Tine, orice îngrijorare care îmi răpește pacea. Vreau să mă odihnesc în certitudinea că, în toate, Tu vei fi cu mine, întărindu-mă și conducându-mă în siguranță.

O, Doamne iubit, Îți mulțumesc că ești atât de bun cu mine. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este zid de apărare în jurul meu și lumină pe drumul întunecat. Poruncile Tale sunt refugiu sigur, mângâiere pentru cel întristat și ancoră pentru cel credincios. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Așadar, nu vă îngrijorați de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăși; ajunge zilei necazul ei” (Matei 6:34).

Atunci când lăsăm ca anxietatea cu privire la viitor să ne cuprindă inima, pierdem capacitatea de a vedea cu claritate ceea ce prezentul cere de la noi. În loc să găsim putere, ajungem paralizați. Dumnezeu ne invită să ne concentrăm pe astăzi — să avem încredere că pâinea acestei zile va fi oferită, că povara de azi este deja suficientă. Nu trebuie să adunăm zilele una peste alta, nici să purtăm durerile unui timp care nici măcar nu a sosit. Există înțelepciune în a oferi fiecărei zile propria măsură de atenție și efort.

Și pentru a trăi astfel, cu seninătate și fermitate, avem nevoie de un reper sigur. Minunatele porunci ale Domnului nu doar că ne ghidează, ci aduc ordine în mintea noastră și pace în sufletul nostru. Când ne lăsăm conduși de frumoasa Lege pe care Tatăl a descoperit-o slujitorilor Săi, descoperim un ritm de viață sănătos, deplin, adevărat. Această ascultare practică ne dă puterea de a împlini fiecare sarcină a zilei de azi cu curaj, fără să ne epuizăm cu temerile zilei de mâine.

Dacă dorești să fii întărit și să trăiești cu scop, întoarce-te spre ceea ce a poruncit Dumnezeu. Tatăl îi binecuvântează și îi trimite pe cei ascultători la Fiul pentru iertare și mântuire. Nu trăi ca unul care umblă în întuneric, împiedicându-se de ceea ce încă nu a venit. Mergi cu încredere, întemeiat pe voia Creatorului, și vei vedea cum El Își descoperă planurile celor care Îl ascultă și Îl urmează. -Adaptare după John Frederick Denison Maurice. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Tată drag, știu că de atâtea ori mă îngrijorez de ceea ce urmează și ajung să nu trăiesc bine ziua pe care mi-ai dăruit-o. Învață-mă să am mai multă încredere în Tine. Să pot să mă odihnesc în grija Ta, știind că Tu ești deja în ziua mea de mâine.

Dă-mi înțelepciune să folosesc bine timpul de astăzi. Să împlinesc cu credincioșie tot ce ai pus în mâinile mele, fără să amân, fără să mă tem, fără să cârtesc. Călăuzește-mă cu Duhul Tău, ca viața mea să fie simplă, rodnică și sinceră înaintea Ta.

O, Dumnezeul meu, Îți mulțumesc pentru toate. Fiul Tău iubit este veșnicul meu Prinț și Mântuitor. Legea Ta puternică este o călăuză sigură pentru pașii mei și un adăpost sigur pentru sufletul meu. Poruncile Tale sunt comori de dreptate, viață și pace. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Cine este credincios în cele mici, este credincios și în cele mari; și cine este nedrept în cele mici, este nedrept și în cele mari” (Luca 16:10).

Nimic nu este mic sau lipsit de importanță atunci când vine din mâinile lui Dumnezeu. Ceea ce El cere, oricât de neînsemnat ar părea în ochii noștri, devine mare — pentru că mare este Cel care poruncește. Conștiința trezită de vocea Domnului nu poate fi ignorată. Când știm că Dumnezeu ne cheamă la ceva, nu ne revine nouă să-i măsurăm importanța, ci pur și simplu să ascultăm cu smerenie.

Tocmai aici ascultarea de măreața Lege a lui Dumnezeu își găsește frumusețea. Fiecare poruncă, fiecare instrucțiune descoperită în Scripturi, este o ocazie de a fi găsiți credincioși. Chiar și ceea ce lumea disprețuiește — detaliul, gestul discret, grija zilnică — poate deveni izvor de binecuvântare dacă este împlinit cu credincioșie. Sublimele porunci ale Creatorului nostru nu depind de judecata noastră: ele au valoare veșnică.

Dacă alegem să ascultăm cu curaj și bucurie, Domnul se va îngriji de restul. El ne va da putere pentru marile provocări atunci când ne va găsi credincioși în sarcinile simple. Să fim astăzi găsiți ascultători, iar Tatăl, privind la credincioșia noastră, să ne trimită la Fiul Său iubit pentru a primi viața veșnică. – Adaptare după Jean Nicolas Grou. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Tată ceresc, de multe ori am considerat mici lucrurile pe care le-ai pus înaintea mea. Iartă-mă că nu am recunoscut că tot ce vine de la Tine este prețios. Învață-mă să-Ți aud vocea și să nu disprețuiesc nicio sarcină pe care mi-o încredințezi.

Dă-mi o inimă curajoasă, gata să Te asculte în toate, chiar și în ceea ce pare simplu sau ascuns privirii celorlalți. Să învăț să prețuiesc fiecare poruncă a Ta ca pe o instrucțiune directă din cer. Nu mă lăsa să măsor voia Ta după logica mea limitată.

Vreau să trăiesc în credincioșie neîncetată. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este o flacără ce luminează pașii celui drept, chiar și pe cele mai înguste cărări. Sublimele Tale porunci sunt semințe veșnice sădite în solul fertil al ascultării. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Arată-mi, Doamne, căile Tale, învață-mă cărările Tale” (Psalmii 25:4).

Există ceva transformator în a trăi cu ochii atenți la detaliile din viața noastră de zi cu zi. Când realizăm că Dumnezeu are grijă chiar și de cele mai mici nevoi, inimile noastre se umplu de o recunoștință adevărată. Încă din copilărie, mâinile Sale ne-au călăuzit — întotdeauna cu binecuvântare. Chiar și corecțiile pe care le-am primit de-a lungul vieții, atunci când sunt privite cu credință, se dovedesc a fi unele dintre cele mai mari daruri pe care le-am experimentat vreodată.

Dar această percepție nu ar trebui să ne conducă doar la recunoștință — ea trebuie să ne impulsioneze spre ascultare. Pe măsură ce recunoaștem grija constantă a Tatălui, înțelegem că răspunsul cel mai drept este să urmăm Legea Sa puternică. Poruncile uimitoare ale Creatorului nu sunt o povară, ci un dar — ele ne arată calea vieții, a înțelepciunii și a comuniunii cu El.

Cine umblă pe această cale a ascultării trăiește sub lumina Domnului. Și este în acest loc al credincioșiei unde Tatăl ne binecuvântează și ne trimite la Fiul Său iubit, pentru a primi iertare și mântuire. Nu există cale mai sigură, mai deplină, mai adevărată decât să ascultăm de Dumnezeul nostru. -Adaptat după Henry Edward Manning. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Tată iubit, îți mulțumesc că mi-ai arătat că prezența Ta este în fiecare detaliu al vieții mele. Îți mulțumesc pentru fiecare mic gest de grijă, pentru fiecare moment în care m-ai susținut fără ca măcar să-mi dau seama. Recunosc astăzi că tot ce am a venit din mâinile Tale.

Vreau să trăiesc mai conștient de voia Ta. Dă-mi o inimă ascultătoare, care nu doar Te laudă cu cuvinte, ci și cu fapte. Fie ca viața mea să fie marcată de credincioșie și de hotărârea fermă de a umbla pe căile Tale minunate.

Doamne, vreau să Te urmez cu toată inima mea. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este ca o melodie fermă și constantă care îmi călăuzește pașii. Poruncile Tale minunate sunt perle prețioase sădite pe drumul meu. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Cine va urca pe muntele Domnului? Cine va rămâne în locul Său sfânt? Cel ce are mâinile curate și inima curată” (Psalmii 24:3-4).

Destinația finală a tuturor sufletelor care merg spre cer este Hristos. El este în centru pentru că este în mod egal legat de toți cei care aparțin lui Dumnezeu. Tot ceea ce este în centru este comun tuturor — iar Hristos este punctul de întâlnire. El este refugiul, muntele sigur spre care toți trebuie să urce. Iar cel ce urcă acest munte nu trebuie să mai coboare.

Acolo, sus, se află protecția. Hristos este muntele de refugiu, iar El stă la dreapta Tatălui, căci S-a înălțat la cer după ce a împlinit în mod desăvârșit voia divină. Dar nu toți sunt pe drumul spre acest munte. Promisiunea nu este pentru oricine. Doar cei care cred cu adevărat și ascultă au acces la refugiul veșnic pregătit de Dumnezeu.

A crede că Isus a fost trimis de Tatăl este esențial — dar nu este totul. Sufletul trebuie să asculte de puternica Lege a lui Dumnezeu, descoperită de profeții Vechiului Testament și de Însuși Isus. Credința adevărată merge mână în mână cu ascultarea sinceră. Numai cei care cred și ascultă sunt primiți de Hristos și conduși în locul pregătit de El. -Adaptat după Augustin de Hipona. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne Dumnezeul meu, Îți mulțumesc că L-ai pus pe Fiul Tău în centrul a toate, ca stânca mea tare și refugiu veșnic. Știu că în afara lui Hristos nu există mântuire, și către El vreau să mă îndrept în fiecare zi a vieții mele.

Întărește-mi credința ca să cred cu adevărat că Isus a fost trimis de Tine. Și dă-mi o inimă ascultătoare, ca să împlinesc cu sinceritate toată puternica Ta Lege și poruncile pe care le-ai dat prin profeți și prin Însuși Fiul Tău. Nu vreau doar să urc pe munte — vreau să rămân pe el, statornic în ascultare și credință.

O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud că mi-ai arătat calea mântuirii. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Puternica Ta Lege este calea abruptă care duce spre vârful prezenței Tale. Sfintele Tale porunci sunt ca niște trepte sigure care mă îndepărtează de lume și mă apropie de cer. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Astfel, deci, oricare dintre voi care nu renunță la tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu” (Luca 14:33).

Isus a fost mai mult decât clar: cel care dorește să fie mântuit trebuie să se lepede de sine. Aceasta înseamnă să-și respingă propria voință și să se supună pe deplin voinței lui Dumnezeu. Persoana nu mai caută să se placă pe sine, nici să se înalțe, ci se vede pe sine ca fiind cea mai lipsită de mila Creatorului. Este o chemare de a abandona mândria și de a se desprinde de tot — din dragoste pentru Hristos.

A te lepăda de sine înseamnă, de asemenea, să renunți la farmecul acestei lumi: aparențele ei, dorințele ei, promisiunile ei deșarte. Înțelepciunea omenească și darurile naturale, oricât de admirabile ar părea, nu trebuie să fie temelia încrederii. Adevăratul slujitor învață să depindă doar de Dumnezeu, respingând orice formă de încredere în fire sau în făpturi.

Această transformare este posibilă doar atunci când există ascultare de puternica Lege a lui Dumnezeu și atașament sincer față de sfintele Sale porunci. Pe acest drum al predării și supunerii, sufletul învață să respingă mândria, lăcomia, dorințele trupești și toate înclinațiile omului vechi. A trăi pentru Dumnezeu înseamnă a muri față de sine, și numai cel care moare față de lume poate moșteni ceea ce este veșnic. – Adaptat după Johann Arndt. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne Dumnezeul meu, Îți mulțumesc că mă chemi la o viață de predare totală. Tu știi cât de slabă și înclinată spre greșeală este voința mea, și totuși mă inviți să trăiesc pentru Tine.

Ajută-mă să mă lepăd de mine însumi în fiecare zi. Să nu caut propriile mele interese, nici să mă încred în darurile mele, nici să doresc deșertăciunile acestei lumi. Învață-mă să renunț la ceea ce sunt și la ceea ce am, din dragoste pentru Fiul Tău, și să ascult din toată inima de puternica Ta Lege și de sfintele Tale porunci.

O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud pentru că îmi oferi o viață nouă, departe de robia propriului meu ego și aproape de inima Ta. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Puternica Ta Lege este calea îngustă care duce la adevărata libertate. Poruncile Tale desăvârșite sunt ca niște săbii care taie omul vechi și descoperă frumusețea ascultării. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Celui care este puternic să vă păzească de cădere și să vă facă să vă înfățișați fără pată și cu mare bucurie înaintea slavei Sale” (Iuda 1:24).

Despre Avraam este scris că el nu s-a clătinat cu privire la promisiune. Acesta este tipul de fermitate pe care Dumnezeu dorește să-l vadă la toți cei care se încred în El. Domnul vrea ca poporul Său să meargă cu atâta stabilitate încât nici măcar o tresărire să nu se observe printre rândurile Sale, chiar și atunci când se confruntă cu dușmanul. Puterea mersului spiritual stă în constanță — chiar și în lucrurile mici.

Dar tocmai aceste „lucruri mici” sunt cele care fac cel mai mult să se poticnească. Majoritatea căderilor nu vin din mari încercări, ci din distrageri și atitudini care par neînsemnate. Dușmanul știe acest lucru. El preferă să doboare un slujitor al lui Dumnezeu cu un detaliu ușor ca o pană, decât cu un atac puternic. Aceasta îi aduce mai multă satisfacție — să învingă cu aproape nimic.

De aceea, este esențial ca sufletul să fie întemeiat pe puternica Lege a lui Dumnezeu și pe frumoasele Sale porunci. Prin această ascultare credincioasă, chiar și în cele mai mici decizii, slujitorul lui Dumnezeu rămâne ferm. Când viața este aliniată cu voia Creatorului, poticnirile devin rare, iar mersul devine constant, curajos și victorios. -Adaptat după A. B. Simpson. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne Dumnezeul meu, Îți mulțumesc pentru că mă chemi la o umblare fermă, sigură, fără ezitări. Tu dorești ca eu să înaintez cu încredere, fără să mă las atras de lucruri mici.

Ajută-mă să fiu atent la detaliile din fiecare zi, ca nimic să nu mă facă să mă poticnesc. Dă-mi o inimă disciplinată, care să prețuiască chiar și cele mai mici acte de ascultare. Să nu subestimez niciodată micile ispite, ci să le înfrunt cu curaj, încrezându-mă în Legea Ta și ascultând cu credincioșie de poruncile Tale.

O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud pentru că Tu mă susții la fiecare pas. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este ca o temelie de piatră sub picioarele mele. Frumoasele Tale porunci sunt ca niște semne pe cale, împiedicându-mă să greșesc și călăuzindu-mă cu dragoste. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Pentru că l-am ales, ca să poruncească fiilor săi și casei sale după el, ca să păzească calea Domnului, făcând dreptate și judecată” (Geneza 18:19).

Dumnezeu caută oameni în care să poată avea încredere. Acesta este lucrul pe care l-a declarat despre Avraam: „Îl cunosc” — o declarație de încredere atât de puternică, încât a permis ca toate promisiunile făcute lui Avraam să se împlinească. Dumnezeu este absolut credincios și dorește ca omul să fie, de asemenea, ferm, stabil și de încredere.

Aceasta este exact ceea ce reprezintă credința adevărată: o viață de decizie și consecvență. Dumnezeu caută inimi în care să poată pune greutatea dragostei Sale, a puterii Sale și a promisiunilor Sale credincioase. Dar El își încredințează binecuvântările doar celor care Îi ascultă cu adevărat și rămân statornici chiar și atunci când nu înțeleg totul.

Credincioșia practică începe cu ascultarea de Legea puternică a lui Dumnezeu și cu împlinirea poruncilor Sale minunate. Când un suflet este găsit credincios, Dumnezeu nu pune limite la ceea ce este dispus să facă pentru el. Încrederea Sa se odihnește asupra celui ce umblă pe căile Sale cu integritate, și nicio promisiune nu va rămâne neîmplinită. –Adaptat după A. B. Simpson. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne Dumnezeul meu, Îți mulțumesc că ești un Dumnezeu care dorește să aibă încredere în mine. Tu ești pe deplin credincios și aștepți ca și eu să trăiesc cu fermitate și ascultare înaintea Ta.

Fă din mine o persoană stabilă, de încredere, hotărâtă să Te asculte în toate. Să nu fiu purtat de emoții sau nestatornicii, ci viața mea să fie întemeiată pe Legea Ta puternică și pe poruncile Tale minunate. Vreau ca Tu să poți spune: „Îl cunosc”, așa cum ai spus despre robul Tău Avraam.

O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud pentru că dorești parteneriat cu mine în lucrarea Ta. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este temelia solidă pe care îmi clădesc credincioșia. Poruncile Tale sunt ca niște coloane ale adevărului, pe care pot trăi cu fermitate și pace. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Cine va urca pe muntele Domnului? Cine va rămâne în locul Său sfânt? Cel ce are mâinile curate și inima curată” (Psalmii 24:3-4).

Cu siguranță nu este greșit să ne gândim și să vorbim despre cer. Este firesc să dorim să știm mai multe despre locul unde sufletul va trăi pentru toată veșnicia. Dacă cineva ar urma să se mute într-un oraș nou, ar pune întrebări despre climă, despre oameni, despre mediul înconjurător — ar încerca să afle tot ce poate. Și, până la urmă, toți suntem pe cale să ne mutăm într-o altă lume, o lume veșnică unde Dumnezeu domnește.

Are sens, așadar, să căutăm să cunoaștem această destinație veșnică. Cine este deja acolo? Cum este acel loc? Și, mai presus de toate, care este calea care duce acolo? Aceste întrebări sunt importante, pentru că nu vorbim despre o călătorie temporară, ci despre o locuință definitivă. Cerul este real — și este rezervat pentru cei care au fost aprobați de Domnul.

Dar această aprobare nu vine prin presupuneri sau intenții bune, ci prin ascultarea de puternica Lege a lui Dumnezeu și prin împlinirea poruncilor Sale desăvârșite. Cei care vor moșteni această lume glorioasă sunt cei care au ales să trăiască aici după căile Creatorului. A căuta cerul înseamnă a trăi cu demnitate înaintea lui Dumnezeu, cu credincioșie și teamă sfântă. -Adaptat după D. L. Moody. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne Dumnezeul meu, Îți mulțumesc că ai pregătit un loc veșnic pentru cei care Te iubesc și Te ascultă. Cerul este real, iar eu doresc să fiu cu Tine în această lume glorioasă unde Tu domnești în sfințenie.

Pune în inima mea o dorință adevărată de a Te cunoaște mai mult, de a umbla pe căile Tale și de a mă pregăti cu seriozitate pentru veșnicie. Nu vreau să trăiesc distras de lucrurile trecătoare, ci să fiu concentrat pe voia Ta și statornic în puternica Ta Lege și în sfintele Tale porunci.

O, Dumnezeule Preasfânt, Te ador și Te laud pentru că îmi dai speranța unei vieți fără sfârșit alături de Tine. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Puternica Ta Lege este harta care ghidează pașii celui drept până la porțile locuinței Tale. Poruncile Tale desăvârșite sunt ca niște semne sigure care arată calea spre cer. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.