„Focul va arde neîncetat pe altar; nu se va stinge” (Leviticul 6:13)

Este mult mai ușor să menții flacăra aprinsă decât să încerci să o reaprinzi după ce s-a stins. Așa este și cu viața noastră spirituală. Dumnezeu ne cheamă să rămânem în El cu perseverență, hrănind focul prin ascultare, rugăciune și credincioșie. Atunci când îngrijim altarul inimii cu zel zilnic, prezența Domnului rămâne vie și lucrătoare în noi, fără a fi nevoie de noi începuturi constante.

Formarea unui obicei de devoțiune necesită timp și efort la început, dar când acest obicei este întemeiat pe minunatele porunci ale lui Dumnezeu, el devine parte din cine suntem. Începem să urmăm calea Domnului cu ușurință și libertate, deoarece ascultarea nu mai pare o povară, ci o bucurie. În loc să ne întoarcem mereu la început, suntem chemați să înaintăm, să ne maturizăm, să progresăm spre ceea ce Tatăl dorește să împlinească în noi.

Tatăl îi binecuvântează și îi trimite pe cei ascultători la Fiul pentru iertare și mântuire. Fie ca astăzi să alegi să menții focul aprins — cu disciplină, cu dragoste și cu perseverență. Ceea ce a început ca un efort va deveni o desfătare, iar altarul inimii tale va continua să strălucească înaintea lui Dumnezeu. -Adaptat după A. B. Simpson. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne al meu, învață-mă să păstrez vie flacăra prezenței Tale în mine. Să nu fiu nestatornic, nici să trăiesc în suișuri și coborâșuri, ci să rămân statornic, îngrijind altarul care Îți aparține.

Ajută-mă să cultiv obiceiuri sfinte cu zel și credincioșie. Fie ca ascultarea să fie o cale constantă în fiecare zi, până când a urma căile Tale va deveni la fel de natural ca respirația.

O, Tată iubit, Îți mulțumesc că mi-ai arătat valoarea de a menține focul aprins. Fiul Tău iubit este veșnicul meu Prinț și Mântuitor. Legea Ta puternică este combustibilul pur care alimentează devoțiunea mea. Poruncile Tale sunt flăcări vii ce luminează și încălzesc inima mea. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Creează în mine, Dumnezeule, o inimă curată și înnoiește în mine un duh statornic” (Psalmii 51:10)

Cine dorește cu adevărat să umble cu Dumnezeu nu se mulțumește cu o mântuire din trecut sau cu o promisiune viitoare — dorește să fie mântuit astăzi și mâine de asemenea. Și mântuit de ce? De ceea ce încă locuiește în noi și se opune voii Domnului. Da, chiar și cea mai sinceră inimă poartă în natura sa înclinații contrare Cuvântului lui Dumnezeu. Și de aceea sufletul care Îl iubește pe Tatăl strigă după o mântuire continuă — o eliberare zilnică de puterea și prezența păcatului.

În această strigare, ascultarea de sfintele porunci ale Domnului devine nu doar necesară, ci vitală. Harul Tatălui se manifestă atunci când alegem, clipă de clipă, să umblăm în credincioșie față de Cuvântul Său. Nu este suficient să știm ce este bine — trebuie să punem în practică, să rezistăm, să respingem păcatul care insistă să ne însoțească. Această predare zilnică modelează inima și o întărește pentru a trăi după voia Celui Preaînalt.

Tatăl îi binecuvântează și îi trimite pe cei ascultători la Fiul pentru iertare și mântuire. Și în acest proces de purificare constantă experimentăm adevărata viață cu Dumnezeu. Strigă astăzi după această mântuire zilnică — și umblă, cu smerenie și fermitate, pe căile Domnului. -Adaptat după J.C. Philpot. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne Dumnezeule, recunosc că, deși Te-am cunoscut, încă am nevoie să fiu mântuit în fiecare zi. Sunt în mine dorințe, gânduri și atitudini care nu Îți plac, și știu că nu le pot birui fără ajutorul Tău.

Ajută-mă să urăsc păcatul, să fug de rău și să aleg calea Ta în fiecare detaliu al zilei mele. Dă-mi putere să ascult, chiar și atunci când inima ezită, și curățește-mă cu prezența Ta constantă.

O, Dumnezeul meu iubit, Îți mulțumesc pentru că nu doar m-ai mântuit în trecut, ci continui să mă mântuiești și în prezent. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta cea puternică este ca un izvor care spală și înnoiește lăuntrul meu. Poruncile Tale sunt faruri care alungă întunericul păcatului. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Ridică-ți ochii spre ceruri și privește. Cine a creat toate aceste lucruri?” (Isaia 40:26).

Dumnezeu nu ne cheamă să trăim închiși în corturi mici de gândire sau cu o credință limitată. El dorește să ne scoată afară, așa cum a făcut cu Avraam, și să ne învețe să privim spre cer — nu doar cu ochii, ci și cu inima. Cel care umblă cu Dumnezeu învață să vadă dincolo de ceea ce este imediat, dincolo de sine însuși. Domnul ne conduce în spații largi, unde planurile Sale sunt mai mari decât grijile noastre, și unde mintea noastră se poate alinia cu măreția voii Sale.

Aceasta este valabilă pentru dragostea noastră, pentru rugăciunile noastre și chiar pentru visele noastre. Când trăim prizonieri într-o inimă îngustă, totul devine mic: cuvintele noastre, acțiunile noastre, speranțele noastre. Dar când ascultăm frumoasele porunci ale lui Dumnezeu și ne deschidem sufletul la ceea ce El vrea să facă, viața noastră se lărgește. Iubim mai mult, ne rugăm pentru mai mulți oameni, dorim să vedem binecuvântări dincolo de cercul nostru restrâns. Dumnezeu nu ne-a creat să trăim întorși spre interior, ci ca să reflectăm cerul aici pe pământ.

Tatăl își descoperă planurile doar celor ascultători. Dacă vrem să umblăm cu El, trebuie să ieșim din cort, să ne ridicăm ochii și să trăim ca adevărați tovarăși ai Celui Preaînalt — cu o credință largă, o dragoste generoasă și o viață călăuzită de voia lui Dumnezeu. -Adaptat după John Jowett. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne Dumnezeule, de câte ori m-am mulțumit să stau în cort, limitat de propriile mele gânduri și temeri. Dar astăzi aud glasul Tău spunând: „Privește spre ceruri!” — și doresc să ies acolo unde mă cheamă scopul Tău.

Lărgește-mi inima, ca să iubesc așa cum iubești Tu. Lărgește-mi viziunea, ca să mă rog cu intensitate și să ating vieți dincolo de a mea. Dă-mi curaj să ascult și să umblu în locuri largi, cu sufletul îndreptat spre voia Ta.

O, Dumnezeul meu iubit, Îți mulțumesc că m-ai scos din cort și mi-ai arătat cerurile. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este harta care mă călăuzește spre orizonturi veșnice. Poruncile Tale sunt stele statornice care îmi luminează calea. Mă rog în numele prețios al lui Isus, amin.

„Te voi învăța și te voi instrui cu privire la calea pe care trebuie să mergi; te voi sfătui cu ochiul Meu asupra ta” (Psalmii 32:8).

Cea mai înaltă viață spirituală nu este cea marcată de efort constant, ci de fluiditate — asemenea râului adânc pe care Ezechiel l-a văzut în viziune. Cel care se aruncă în acest râu învață să nu mai lupte împotriva curentului, ci să fie condus de puterea lui. Dumnezeu dorește să trăim astfel: ghidați cu naturalețe de prezența Sa, impulsionați de obiceiuri sfinte care izvorăsc dintr-o inimă antrenată să asculte.

Dar această ușurință nu apare la întâmplare. Obiceiurile spirituale care ne susțin trebuie formate cu intenție. Ele încep cu alegeri mici, decizii ferme de a umbla pe calea pe care Dumnezeu a arătat-o. Fiecare pas ascultător îl întărește pe următorul, până când ascultarea nu mai pare o povară, ci o bucurie. Mărețele porunci ale Domnului, practicate cu consecvență, se transformă în cărări lăuntrice pe care sufletul nostru începe să meargă cu fermitate și pace.

Tatăl îi binecuvântează și îi trimite pe cei ascultători la Fiul pentru iertare și mântuire. De aceea, începe cu credincioșie, chiar dacă încă simți dificultate. Duhul Sfânt este gata să modeleze în tine o viață de ascultare stabilă, liniștită și plină de puterea care vine de sus. -Adaptat după A. B. Simpson. Pe mâine, dacă Domnul va voi.

Roagă-te cu mine: Doamne al meu, doresc să umblu cu Tine cu ușurință și statornicie. Fie ca viața mea spirituală să nu fie marcată de suișuri și coborâșuri, ci de un curgere continuă a prezenței Tale în mine. Învață-mă să mă predau curentului Duhului Tău.

Ajută-mă să formez, cu curaj, obiceiurile sfinte pe care le dorești. Fie ca fiecare act de ascultare, oricât de mic, să-mi întărească inima pentru pașii următori. Dă-mi statornicie până când ascultarea va deveni natura mea transformată.

O, Dumnezeule iubit, Îți mulțumesc pentru că Duhul Tău lucrează cu răbdare în mine. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este albia adâncă prin care curge râul vieții. Poruncile Tale sunt impulsuri sfinte care mă conduc spre pace. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Domnul este stânca mea, fortăreața mea și izbăvitorul meu; Dumnezeul meu, stânca mea în care mă încred; scutul meu, puterea mântuirii mele, adăpostul meu înalt” (Psalmii 18:2).

Cei care umblă cu adevărat cu Dumnezeu știu, din experiență, că mântuirea nu este doar un eveniment din trecut. Este o realitate zilnică, o nevoie constantă. Cel care cunoaște, chiar și parțial, slăbiciunea propriei inimi, puterea ispitelor și viclenia vrăjmașului, știe că fără ajutorul continuu al Domnului nu poate birui. Lupta dintre carne și duh nu este un semn de eșec, ci o marcă a celor ce aparțin familiei cerești.

În această luptă zilnică, sublimele porunci ale lui Dumnezeu se arată ca instrumente ale vieții. Ele nu doar indică drumul — ele întăresc sufletul. Ascultarea nu este o probă izolată, ci un exercițiu continuu de credință, de alegere, de dependență. Hristos cel înviat nu doar că a murit pentru noi; El trăiește ca să ne susțină acum, clipă de clipă, în timp ce umblăm prin această lume plină de pericole.

Tatăl Își descoperă planurile doar celor ascultători. Iar mântuirea pe care El o oferă, în fiecare zi, este disponibilă celor care aleg să urmeze cu credincioșie, chiar și în mijlocul luptei. Fie ca astăzi să-ți recunoști nevoia și să cauți, în ascultare, această mântuire vie și prezentă. -Adaptat după J.C. Philpot. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne al meu, Te laud pentru că îmi arăți că mântuirea nu este doar ceva ce am primit în trecut, ci ceva de care am nevoie astăzi — aici, acum. În fiecare dimineață descopăr cât de mult depind de Tine ca să rămân tare.

Ajută-mă să-mi recunosc slăbiciunea fără disperare și să mă întorc mereu la ajutorul Tău. Fie ca prezența Ta să mă susțină în mijlocul conflictului și ascultarea de Cuvântul Tău să mă călăuzească în siguranță.

O, Dumnezeule iubit, Îți mulțumesc că îmi oferi o mântuire vie, prezentă și puternică. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este scutul care mă protejează în luptele zilnice. Poruncile Tale sunt izvoare de viață care mă țin legat de biruință. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Prin credință, Avraam, fiind chemat, a ascultat, mergând spre un loc pe care avea să-l primească drept moștenire; și a plecat fără să știe unde merge” (Evrei 11:8).

Adevărata credință nu cere hărți detaliate și nici promisiuni vizibile. Când Dumnezeu cheamă, inima care se încrede răspunde cu ascultare imediată, chiar fără să știe ce va urma. Așa a fost cu Avraam — nu a cerut garanții, nici nu a pretins să cunoască viitorul. Pur și simplu a făcut primul pas, ghidat de un impuls nobil și credincios, lăsând rezultatele în mâinile lui Dumnezeu. Acesta este secretul umblării cu Domnul: să asculți în prezent, fără anxietate cu privire la ce va fi înainte.

Și tocmai în acest pas de ascultare, poruncile minunate ale Domnului devin busola noastră. Credința nu se clădește pe raționamentul omenesc, ci pe practicarea fidelității față de ceea ce Dumnezeu deja a descoperit. Nu trebuie să înțelegem întregul plan — este suficient să urmăm lumina pe care El o aprinde acum. Când inima se supune cu sinceritate voii divine, direcția și destinația rămân în grija Tatălui, și acest lucru este de ajuns.

Tatăl îi binecuvântează și îi trimite pe cei ascultători la Fiul pentru iertare și mântuire. Astăzi, invitația este simplă: fă următorul pas. Încrede-te, ascultă și lasă restul în seama lui Dumnezeu. Credința care Îi este plăcută Domnului este aceea care acționează cu fidelitate, chiar și atunci când totul în jur este încă invizibil. -Adaptat după John Jowett. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne, ajută-mă să am încredere în Tine fără să fie nevoie să văd tot drumul. Să nu depind credința mea de răspunsuri, ci să se întărească în ascultarea de ceea ce îmi arăți astăzi.

Ajută-mă să nu amân niciodată fidelitatea din dorința de a controla ziua de mâine. Învață-mă să-Ți aud vocea și să umblu pe căile Tale cu fermitate și pace, chiar dacă nu înțeleg destinația.

O, Tată iubit, Îți mulțumesc că m-ai chemat să umblu cu Tine, așa cum ai făcut cu Avraam. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este cărarea sigură sub pașii mei. Poruncile Tale sunt luminile care îmi luminează fiecare pas spre planul Tău. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Cine va urca pe muntele Domnului? Sau cine va sta în locul Său sfânt? Cel ce are mâinile curate și inima curată” (Psalmii 24:3–4).

Cerul nu este un loc în care se intră din întâmplare sau din comoditate. Este o casă pregătită de Dumnezeu, rezervată celor care Îl iubesc cu adevărat — și care au fost iubiți și transformați de El. Lăcașurile cerești nu sunt oferite inimilor indiferente, ci acelora care, încă de aici, au învățat să se bucure de lucrurile de sus. Domnul pregătește cerul, dar pregătește și inima celui ce va locui acolo, modelând sufletul astfel încât să dorească, să tânjească și să se desfete în ceea ce este veșnic.

Această pregătire are loc atunci când, ascultând de sublimele porunci ale Tatălui, începem să iubim ceea ce El iubește. Mintea devine mai nobilă, inima mai ușoară, iar sufletul începe să respire atmosfera sfântă ca și cum ar fi deja acolo. Această spiritualitate adevărată nu este ceva forțat — ea se naște din ascultarea zilnică, din dorința sinceră de a-I fi pe plac Tatălui și din lepădarea de ceea ce este pământesc și gol.

Tatăl îi binecuvântează și îi trimite pe cei ascultători la Fiul pentru iertare și mântuire. Și aceștia, deja modelați pe dinăuntru, vor locui cu bucurie în lăcașurile veșnice. Fie ca sufletul tău să se pregătească aici, pentru a fi gata pentru casa pe care Domnul a pregătit-o. -Adaptat după J.C. Philpot. Pe mâine, dacă Domnul va voi.

Roagă-te cu mine: Tată sfânt, pregătește-mi inima ca să locuiesc cu Tine. Nu vreau doar să știu despre cer — vreau să doresc cerul, să trăiesc pentru cer, să fiu modelat pentru cer. Învață-mă să iubesc ceea ce este veșnic.

Fie ca prezența Ta să mă transforme din interior spre exterior și să găsesc plăcere în lucrurile de sus. Îndepărtează de la mine tot ceea ce mă leagă de lume și umple-mă cu dulceața sfințeniei Tale.

O, Dumnezeul meu iubit, Îți mulțumesc că pregătești atât cerul, cât și inima mea. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este modelul care mă armonizează cu mediul ceresc. Poruncile Tale sunt ca niște adieri pure care mă înalță în prezența Ta. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Condu-mă pe cărarea dreptății de dragul Numelui Tău. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine” (Psalmii 23:3–4).

Atunci când alegem să trăim în ascultare și devoțiune, ceva prețios începe să crească în inima noastră: o credință constantă, tăcută, dar fermă — care transformă prezența lui Dumnezeu într-o realitate, chiar și atunci când este invizibilă. El devine parte din tot. Și chiar când drumul devine dificil, plin de umbre și dureri pe care nimeni nu le vede, El rămâne acolo, statornic lângă noi, călăuzind fiecare pas cu dragoste.

Această călătorie nu este una a ușurinței. Uneori trecem prin adânci suferințe, oboseli ascunse, dureri tăcute pe care nici cei mai apropiați nu le observă. Dar cel ce urmează frumoasele porunci ale Domnului găsește în ele îndrumare, mângâiere și putere. Tatăl îi călăuzește cu blândețe pe cei ascultători, iar când ne abatem, El ne corectează cu fermitate, dar întotdeauna cu dragoste. În toate, scopul Său este același: să ne conducă spre odihna veșnică împreună cu El.

Tatăl nu trimite răzvrătiții la Fiul. Dar celor care se lasă călăuziți, chiar și în mijlocul durerii, El le promite prezență, îndrumare și biruință. Fie ca astăzi să te predai cu toată inima pe calea Domnului — căci, cu El, chiar și cele mai întunecate cărări duc spre lumină. -Adaptare după Henry Edward Manning. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne al meu, chiar și atunci când drumul pare lung și singuratic, am încredere că ești cu mine. Tu îmi vezi luptele ascunse, durerile nerostite, și în toate ai un scop de iubire.

Dă-mi o inimă blândă și ascultătoare, care să știe să Te audă în adierea blândă sau în glasul ferm al mustrării Tale. Să nu mă pierd niciodată în voia mea, ci să mă supun călăuzirii Tale, știind că sfârșitul Tău este întotdeauna odihnă și pace.

O, Dumnezeule iubit, Îți mulțumesc că mă călăuzești cu atâta grijă, chiar și atunci când nu înțeleg. Fiul Tău iubit este veșnicul meu Prinț și Mântuitor. Legea Ta cea puternică este toiagul care mă sprijină pe cărările grele. Poruncile Tale sunt calea sigură care mă duce la odihna Ta. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Fericiți cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8).

Cerul nu este doar o destinație îndepărtată — este locul unde prezența lui Dumnezeu va fi pe deplin percepută, în toată frumusețea și măreția Sa. Aici pe pământ, experimentăm doar licăriri ale acestei glorii, dar acolo ea va fi manifestată fără limite. Promisiunea că într-o zi vom sta înaintea Creatorului, văzându-L așa cum este El, nu doar că ne mângâie, ci ne și înalță. Să știm că am fost creați pentru a apărea înaintea Împăratului împăraților, alături de ființe cerești, ne schimbă modul în care trăim aici.

Și de aceea trebuie să trăim încă de acum cu inima aliniată la frumoasele porunci ale Domnului. Ascultarea de ceea ce Dumnezeu a descoperit nu ne face doar oameni mai buni — ea ne pregătește pentru acea zi glorioasă a audienței eterne. Cerul nu este pentru cei curioși, ci pentru cei ascultători. Cei care Îl caută pe Tatăl cu sinceritate, umblând pe căile pe care El însuși le-a stabilit, vor fi ridicați din praful acestei lumi pentru a contempla slava Celui Preaînalt.

Tatăl îi binecuvântează și îi trimite pe cei ascultători la Fiul pentru iertare și mântuire. Fie ca viața ta de astăzi să fie o pregătire conștientă pentru această întâlnire veșnică. Trăiește ca unul care a fost chemat să stea înaintea tronului — cu umilință, reverență și credincioșie. -Adaptat după H. Melvill. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne Preaînalt, cât de mare este promisiunea ca într-o zi să stau înaintea Ta! Chiar dacă nu înțeleg cum va fi, inima mea se umple de speranță știind că voi vedea slava Ta pe deplin descoperită.

Învață-mă să trăiesc ca unul care Te așteaptă. Fie ca fiecare alegere pe care o fac aici pe pământ să reflecte dorința de a fi cu Tine. Fie ca ascultarea mea de astăzi să fie semnul speranței pe care o am pentru ziua de mâine.

O, Dumnezeul meu iubit, Îți mulțumesc că m-ai chemat la această destinație glorioasă. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este calea care mă pregătește pentru întâlnirea cu fața Ta. Poruncile Tale sunt treptele care mă conduc spre veșnicia cu Tine. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne! va intra în Împărăția cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu care este în ceruri” (Matei 7:21).

Există ceva ce toți trebuie să învățăm: ideile, teoriile și interpretările noastre omenești despre Dumnezeu sunt limitate și trecătoare. Niciun sistem teologic nu este, în sine, adevărul veșnic — sunt doar structuri temporare, folositoare pentru o vreme, precum vechiul Templu. Ceea ce rămâne și atinge inima lui Dumnezeu nu sunt opiniile noastre, ci credința vie și ascultarea practică. Adevărata unitate între copiii lui Dumnezeu nu va veni din acordul doctrinar, ci din predarea sinceră și slujirea Domnului, făcută cu dragoste și reverență.

Isus nu ne-a chemat să fim maeștri ai ideilor, ci împlinitori ai voii Tatălui. El a învățat o credință care merge dincolo de cuvinte, care se dovedește în fiecare zi, care se zidește pe stânca ascultării. Și această credință, ancorată în mărețele porunci ale lui Dumnezeu, este ceea ce unește, transformă și conduce spre adevăratul creștinism. Când încetăm să ne apărăm opiniile și începem să trăim adevărul revelat, lumina lui Dumnezeu strălucește cu putere în micile noastre comunități, aducând unitate reală și viață din belșug.

Tatăl îi binecuvântează și îi trimite pe cei ascultători la Fiul pentru iertare și mântuire. Fie ca tu să alegi astăzi nu doar să crezi cu mintea, ci să asculți cu inima și să slujești cu mâinile. -Adaptat după J. M. Wilson. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne Dumnezeule, izbăvește-mă de deșertăciunea opiniilor și ajută-mă să caut esența a ceea ce este veșnic. Să nu confund cunoașterea cu sfințenia, nici discursul cu ascultarea. Învață-mă să prețuiesc ceea ce contează cu adevărat.

Ajută-mă să promovez unitatea acolo unde sunt, nu cerând ca toți să gândească la fel, ci trăind cu smerenie și slujind cu dragoste. Fie ca mărturia mea să fie mai mare decât orice argument, iar viața mea să vorbească despre adevărul Tău.

O, Tată iubit, Îți mulțumesc că mi-ai arătat că adevăratul creștinism constă în a asculta și a iubi. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este temelia care susține credința adevărată. Poruncile Tale sunt podurile care unesc pe cei ce doresc să trăiască pentru Tine. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.