„Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic” (Psalmii 23:1).
Viața aduce bătălii, provocări și momente de mare solemnitate. Dar cel ce crede în Păstorul sufletelor sale găsește putere să înainteze, să-și împlinească datoria și să învingă fiecare încercare. Credința în Domnul susține ascultarea, iar ascultarea hrănește credința, creând un cerc de încredere și biruință. La finalul călătoriei, când luptele pământului vor înceta, aceeași credință se va transforma într-un cântec al biruinței.
Pentru a merge astfel, este necesar să urmăm mărețele porunci ale Celui Preaînalt, care ne călăuzesc ca un toiag sigur pe cărările de zi cu zi. Fiecare faptă credincioasă, fiecare pas ascultător construiește tărie lăuntrică și ne pregătește pentru veșnicie. Astfel, chiar și în fața luptelor, simțim pacea Păstorului care ne conduce cu grijă și scop.
Așadar, înaintează fără teamă. Păstorul ceresc îi călăuzește pe cei ascultători pe ape liniștite și, la capătul drumului, aceștia contemplă lumina cerului reflectată în apele veșnice. Cel ce stăruie în voia Domnului descoperă că moartea este doar o trecere spre pacea strălucitoare a prezenței Sale. Adaptare după Stopford A. Brooke. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.
Roagă-te cu mine: Tată iubit, mă apropii de Tine cu inima gata să urmeze calea Ta, chiar și în fața bătăliilor acestei vieți.
Doamne, călăuzește-mă ca să umblu credincios în mărețele Tale porunci. Să-mi fie credința întărită prin ascultare, iar ascultarea susținută de credință.
O, Dumnezeule drag, Îți mulțumesc pentru că mă conduci ca un Păstor desăvârșit. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este toiagul care-mi călăuzește pașii. Poruncile Tale sunt ape liniștite care-mi înviorează sufletul. Mă rog în prețiosul nume al lui Isus, amin.
