„I-a zis Petru: De ce nu pot să te urmez acum? Îmi voi da viața pentru tine” (Ioan 13:37).
Petru s-a încrezut în propria sa logică, dar nu a așteptat la Dumnezeu. El a anticipat în mintea sa unde va veni încercarea, dar testul a venit dintr-un loc neașteptat. „Îmi voi da viața pentru tine”, a declarat el cu convingere. Intenția lui era sinceră, dar înțelegerea de sine era limitată. Isus, care îl cunoștea mai bine decât se cunoștea el însuși, i-a răspuns: „Nu va cânta cocoșul până nu mă vei tăgădui de trei ori.” Petru nu știa că, în momentul decisiv, puterea lui va da greș, pentru că se va baza pe rațiunea umană, iar adevărata credință nu se îndoiește. Avraam, părintele credinței, nu s-a îndoit.
Devotamentul natural ne poate atrage spre Dumnezeu, ne poate umple de entuziasm și ne poate face să simțim dorința de a-L urma. Dar devotamentul natural, de unul singur, nu ne va face credincioși. Când ne fundamentăm umblarea doar pe emoții sau pe logica umană, mai devreme sau mai târziu vom eșua, pentru că aceste lucruri sunt instabile. Doar ascultarea deplină de voia lui Dumnezeu ne va face statornici. Cel ce trăiește prin ascultare nu se bazează pe propriile sale puteri, ci se sprijină pe Domnul și pe poruncile Sale, care sunt neschimbătoare și desăvârșite.
Diferența dintre Petru și Avraam stă în ascultarea necondiționată. Avraam nu a ezitat când i s-a cerut să-l aducă pe Isaac ca jertfă – nu a pus întrebări, nu a așteptat să simtă siguranță, ci pur și simplu a ascultat. Și de aceea a fost numit prietenul lui Dumnezeu și a devenit unul dintre cei mai binecuvântați oameni de pe pământ. Credincioșia lui nu se baza pe emoții sau impulsuri de moment, așa cum a fost la Petru, ci pe o credință întemeiată pe ascultare absolută. Dacă vrem să fim cu adevărat credincioși, nu putem avea încredere în propria noastră putere sau în sentimente trecătoare, ci trebuie să ne agățăm ferm de Legea lui Dumnezeu, pentru că doar prin ascultare vom experimenta adevărata binecuvântare și favoarea divină. – Adaptat după O. Chambers. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.
Roagă-te cu mine: Dragă Dumnezeule, este adevărat că puterea și hotărârea mea nu sunt suficiente ca să mă țină tare în fața încercărilor. Petru credea că este pregătit, dar nu-și cunoștea propria slăbiciune. Știu că și eu mă pot înșela, încrezându-mă în emoțiile mele sau în logica mea umană, fără să realizez că doar ascultarea deplină de Tine mă poate susține.
Tatăl meu, astăzi Te rog să-mi modelezi inima, astfel încât credincioșia mea să nu depindă de ceea ce simt sau de ceea ce înțeleg, ci să fie adânc înrădăcinată în Cuvântul Tău. Vreau să fiu ca Avraam, care a ascultat fără să ezite, fără să caute explicații sau garanții, ci doar având încredere că Tu ești credincios. Ajută-mă să nu mă încred în propria mea putere, ci să mă sprijin în întregime pe poruncile Tale, pentru că știu că doar prin ascultare voi găsi adevărata statornicie în umblarea mea cu Tine.
O, Dumnezeule Preasfânt, Te ador și Te laud pentru că Tu ești neschimbător, iar în Tine găsesc siguranță. Îți mulțumesc că nu trebuie să depind de propriile mele puteri, ci mă pot sprijini pe Legea Ta, care este desăvârșită și veșnică. Fie ca viața mea să fie marcată de ascultare, ca să pot experimenta plinătatea binecuvântărilor Tale și să trăiesc după voia Ta, fără teamă și fără ezitare. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este călăuza mea credincioasă spre Canaanul ceresc. Dacă ar fi posibil, m-aș îmbrăca cu poruncile Tale ca și cu o mantie, atât de frumoase sunt. Mă rog în prețiosul nume al lui Isus, amin.
