„Pașii omului sunt îndrumați de Domnul; cum ar putea, așadar, omul să-și înțeleagă calea?” (Proverbele 20:24).
De multe ori, ne lăsăm purtați de plângeri cu privire la rutina vieții, la simplitatea rolului nostru în lume sau la lipsa marilor oportunități ori a recunoașterii. Simțim că eforturile noastre sunt irosite, ca și cum anii ar trece fără un scop. Când adoptăm această atitudine, în practică negăm prezența atentă a unui Tată iubitor, care ne îndrumă fiecare pas. Este ca și cum am spune că Dumnezeu ne-a uitat – ca și cum am ști mai bine decât El care ar fi viața ideală pentru noi.
Acest fel de a gândi se naște într-o inimă care încă nu s-a supus pe deplin ascultării de instrucțiunile Creatorului. Cât timp omul respinge Legea puternică a lui Dumnezeu, el rămâne departe de sursa sa de lumină, ceea ce duce inevitabil la orbire spirituală. Iar în această întunecime lăuntrică, oricât efort am depune, nu vom ști niciodată cu claritate încotro ne îndreptăm. Fără lumina ascultării, viața pare confuză, frustrantă și lipsită de direcție. Dar există o cale de ieșire, iar ea începe cu o decizie: să ascultăm.
Când ne întoarcem cu sinceritate la poruncile Domnului, se întâmplă ceva glorios. Întunericul face loc luminii, iar confuzia face loc clarității. Începem să vedem cu ochii credinței și înțelegem că Dumnezeu nu ne-a părăsit niciodată. El ne călăuzește cu înțelepciune, chiar și pe căile simple și ascunse. Cu această nouă viziune, găsim pace, liniște și certitudinea că ce este mai bun le este rezervat celor care rămân credincioși. Iar destinația finală a acestei călătorii luminate de ascultare este glorioasă: viața veșnică în Hristos Isus, unde totul va avea, în cele din urmă, sens. – Stopford A. Brooke. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.
Roagă-te cu mine: Dragă Dumnezeule, Îți mulțumesc că, chiar și atunci când vederea mea este limitată și inima mea se pierde în plângeri tăcute, Tu rămâi credincios, călăuzindu-mi pașii cu dragoste. De câte ori mi-am pus la îndoială rutina, am deplâns simplitatea vieții mele sau mi-am dorit recunoaștere, uitând că fiecare detaliu se află sub controlul Tău.
Tatăl meu, astăzi Îți cer să-mi dai o inimă supusă, care să abandoneze orice plângere și să rămână statornică în ascultarea de sfintele Tale instrucțiuni. Fă să nu mai umblu în întunericul neascultării, ci să aleg să urmez lumina puternicei Tale Legi. Deschide-mi ochii ca să văd cu claritate ceea ce faci deja, chiar și atunci când eu nu observ. Dă-mi pace pentru a accepta căile simple și putere pentru a rămâne credincios, știind că Tu călăuzești cu înțelepciune chiar și pașii cei mai ascunși.
O, Dumnezeule Preasfânt, Te ador și Te laud pentru că, atunci când ascultăm, totul se luminează și capătă sens. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Puternica Ta Lege este asemenea unei torțe aprinse în mijlocul nopții, care dezvăluie frumusețea grijii Tale chiar și în cele mai tăcute văi. Poruncile Tale sunt asemenea unor busole cerești care mă călăuzesc cu precizie spre făgăduința vieții veșnice, unde orice efort va fi răsplătit și orice îndoială va primi, în cele din urmă, răspuns. Mă rog în numele prețios al lui Isus, amin.
