„Să tacă toți înaintea Domnului” (Zaharia 2:13).
Rareori există liniște deplină înăuntrul nostru. Chiar și în cele mai confuze zile, există mereu o șoaptă venită de sus — vocea lui Dumnezeu, blândă și constantă, încercând să ne călăuzească, să ne mângâie și să ne îndrume. Problema nu este că Dumnezeu tace, ci că agitația, zgomotele și distragerile lumii înăbușă această șoaptă divină. Suntem atât de ocupați încercând să rezolvăm totul în felul nostru, încât uităm să ne oprim, să ascultăm și să ne predăm. Dar când haosul își pierde puterea și facem un pas înapoi — când încetinim ritmul și lăsăm inima să se liniștească — abia atunci reușim să auzim ceea ce Dumnezeu ne-a spus dintotdeauna.
Dumnezeu vede durerea noastră. El cunoaște fiecare lacrimă, fiecare angoasă și se bucură să ne ofere alinare. Dar există o condiție ce nu poate fi ignorată: El nu va acționa niciodată cu putere în favoarea celor care insistă să nu asculte ceea ce El a descoperit deja atât de clar. Poruncile pe care Domnul le-a dat prin profeții Săi și prin Isus în Evanghelii sunt veșnice, sfinte și de neclintit. A le disprețui înseamnă a merge spre întuneric, chiar dacă credem că suntem pe calea cea bună. Neascultarea ne îndepărtează de vocea lui Dumnezeu și adâncește suferința.
Însă calea ascultării schimbă totul. Când alegem să fim credincioși — când ascultăm vocea Domnului și o urmăm cu curaj — îi facem loc să acționeze cu libertate în viața noastră. Pe acest sol fertil al credincioșiei, Dumnezeu sădește eliberare, revarsă binecuvântări și descoperă calea mântuirii în Hristos. Nu te amăgi: doar cel ce ascultă aude vocea lui Dumnezeu. Doar cel ce se predă voii Sale este eliberat. Și doar cel ce merge pe calea îngustă a ascultării de Legea cea puternică a Celui Preaînalt este mântuit. -Adaptare după Frederick William Faber. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.
Roagă-te cu mine: Doamne, în mijlocul zgomotelor acestei lumi și al confuziei gândurilor mele, învață-mă să reduc la tăcere tot ceea ce mă împiedică să-Ți aud vocea. Știu că Tu nu încetezi să vorbești — ești constant, credincios, prezent — dar eu, de atâtea ori, mă pierd în distrageri. Ajută-mă să încetinesc, să mă opresc înaintea prezenței Tale și să recunosc șoapta blândă a Duhului Tău care mă călăuzește cu dragoste. Să nu fug de vocea Ta, ci să o doresc mai mult decât orice altceva.
Tată, recunosc că voia Ta a fost deja descoperită clar, prin profeți și prin Fiul Tău preaiubit. Și știu că nu pot cere călăuzire, mângâiere sau binecuvântare dacă continui să ignor poruncile Tale. Nu mă lăsa să mă amăgesc, crezând că Te urmez, în timp ce nu ascult Legea Ta. Dă-mi o inimă smerită, statornică și credincioasă — gata să asculte fără rezerve, să meargă pe calea îngustă care duce la viață.
Lucrează cu libertate în mine, Doamne. Sădește în inima mea adevărul Tău, udă-l cu Duhul Tău și fă să rodească credincioșie, pace și mântuire. Să fie viața mea un sol fertil pentru lucrarea Ta, iar ascultarea să fie „da”-ul meu zilnic față de voia Ta. Vorbește, Doamne — vreau să Te aud, vreau să Te urmez. În numele lui Isus, amin.
