„Scoală-te, strălucește, căci lumina ta vine, iar slava Domnului răsare peste tine” (Isaia 60:1).
Există o diferență între a fi înviat la viață în Hristos și a fi ridicat împreună cu El. A fi înviat este începutul, este momentul când inima se trezește, simte povara păcatului și începe să se teamă de Dumnezeu. Dar a fi ridicat înseamnă a merge mai departe: a ieși din întuneric, a părăsi mormântul vinei și a umbla în lumina glorioasă a prezenței Domnului. Este a experimenta puterea învierii lui Hristos, nu doar ca o promisiune îndepărtată, ci ca o forță vie care transformă și eliberează chiar acum.
Această trecere de la viața spirituală la viața victorioasă are loc doar atunci când alegem să umblăm în minunatele porunci ale Celui Preaînalt. Ascultarea ne conduce de la convingere la părtășie, de la conștiința vinei la libertatea prezenței divine. Când lăsăm ca Duhul Sfânt să ne ridice, sufletul se înalță deasupra fricii și găsește bucurie, încredere și pace în Isus.
Așadar, nu te mulțumi doar să fii trezit; permite-I Domnului să te ridice pe deplin. Tatăl dorește să te vadă trăind în deplina lumină a vieții în Hristos, eliberat de lanțurile trecutului și întărit prin ascultarea care duce la veșnicie. Adaptat după J.C. Philpot. Pe mâine, dacă Domnul va voi.
Roagă-te cu mine: Tată iubit, Te laud pentru că îmi trezești sufletul la viață și mă chemi să trăiesc în deplină părtășie cu Tine. Scoate-mă din orice întuneric și fă-mă să umblu în lumina Ta.
Doamne, ajută-mă să trăiesc potrivit minunatelor Tale porunci, ca să nu fiu doar trezit, ci și ridicat în putere și libertate în prezența Fiului Tău.
O, Dumnezeule drag, Îți mulțumesc că mă ridici din mormântul vinei la viața în Hristos. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta cea puternică este scara care mă conduce de la moarte la viață. Poruncile Tale sunt raze de lumină care încălzesc și înnoiesc duhul meu. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.
