„El a făcut totul frumos la vremea lui; de asemenea, a pus lumea în inima omului” (Eclesiastul 3:11).

Nu a fost întâmplarea, nici vrăjmașul, cel care ne-a așezat exact în această vreme. Însuși Dumnezeu a hotărât această generație ca fiind câmpul nostru de luptă, porțiunea noastră de istorie. Dacă El ne-a pus aici, este pentru că aici suntem chemați să trăim, să luptăm și să ascultăm. Nu ar folosi la nimic să ne dorim zile mai ușoare, căci acesta este timpul potrivit — iar harul constă în a-l înfrunta cu curaj, reverență și adevăr. Fiecare dificultate este o unealtă divină menită să trezească în noi o credință mai profundă, mai serioasă, mai reală.

În aceste zile grele învățăm să încetăm să ne mai încredem în noi înșine și să ne predăm conducerii mărețelor porunci ale Domnului. Când credința ușoară se destramă, credința adevărată este descoperită. Și ascultând de ceea ce Dumnezeu a spus deja, mergând pe calea pe care El a trasat-o deja, suntem întăriți să continuăm. Vremea în care trăim cere fermitate și discernământ — și tocmai aceasta produce ascultarea de Legea Tatălui în noi.

Tatăl binecuvântează și îi trimite pe cei ascultători la Fiul pentru iertare și mântuire. Fie ca astăzi să alegi să trăiești acest timp cu curaj și smerenie, încrezându-te nu în propria ta putere, ci în înțelepciunea lui Dumnezeu, care te-a chemat pentru acest moment exact al istoriei. -Adaptat după John F. D. Maurice. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Dumnezeule veșnic, Tu cunoști vremurile și anotimpurile, și știu că această vreme a fost aleasă de Tine pentru mine. Nu vreau să fug de responsabilitatea de a trăi astăzi, aici, așa cum dorește Domnul.

Ajută-mă să nu doresc un trecut mai ușor, ci să devin ferm și credincios în acest prezent pe care l-ai pregătit Tu. Învață-mă să cred cu maturitate, să ascult cu curaj și să merg cu ochii ațintiți spre voia Ta.

O, Doamne iubit, Îți mulțumesc că m-ai așezat în această vreme cu un scop. Fiul Tău iubit este veșnicul meu Prinț și Mântuitor. Legea Ta puternică este cârma care mă ghidează chiar și în vânturi potrivnice. Poruncile Tale sunt pământul tare pe care pot păși, chiar și când totul în jur pare nesigur. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca o casă spirituală, pentru a fi o preoție sfântă” (1 Petru 2:5).

Viața pe care o trăim aici este șantierul a ceva mult mai măreț și mai glorios. În timp ce umblăm pe acest pământ, suntem ca niște pietre brute într-o carieră, fiind modelate, cioplite și pregătite cu un scop. Fiecare lovitură de necaz, fiecare nedreptate suferită, fiecare provocare întâmpinată face parte din lucrarea divină — căci locul nostru nu este aici, ci în măreața structură cerească pe care Domnul o ridică, invizibilă ochilor, dar sigură și veșnică.

În acest proces de pregătire, ascultarea de frumoasele porunci ale lui Dumnezeu devine esențială. El ne măsoară cu precizie, ca și cu o plumbă, și dorește ca inima noastră să se alinieze pe deplin cu voia Sa. Ceea ce astăzi pare doar durere sau disconfort este, de fapt, o ajustare făcută de mâinile Creatorului, pentru ca într-o zi să fim potriviți în armonia perfectă a templului Său veșnic. Aici suntem încă separați, risipiți — dar acolo vom fi un singur trup, în unitate desăvârșită, fiecare la locul său potrivit.

Dumnezeu Își descoperă planurile doar celor ascultători. Fie ca tu să primești cu credință lucrarea Tatălui în viața ta și să alegi să fii modelat după voia Sa. Căci cei care se lasă pregătiți vor fi duși, la vremea potrivită, să facă parte din templul ceresc — unde locuiește plinătatea lui Dumnezeu. -Adaptat după J. Vaughan. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne glorios, chiar și atunci când nu înțeleg planurile Tale, mă încred în mâinile Tale care mă modelează. Știu că fiecare moment dificil are o valoare veșnică, pentru că Tu pregătești sufletul meu pentru ceva mult mai mare decât pot vedea acum.

Dă-mi răbdare și credință să accept lucrarea Duhului Tău. Să fiu ca o piatră vie, gata să fiu ajustată la proiectul Tău. Învață-mă să ascult și să mă predau pe deplin voii Tale, chiar și atunci când aceasta mă rănește înainte de a mă vindeca.

O, Dumnezeule iubit, Îți mulțumesc că m-ai inclus în construcția templului Tău veșnic. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este măsura care mă aliniază cu cerul. Poruncile Tale sunt unelte credincioase care mă șlefuiesc cu desăvârșire. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Frica de Domnul este începutul înțelepciunii; iar cunoașterea Celui Sfânt este pricepere” (Proverbe 9:10).

Există o forță puternică atunci când inima, mintea și înțelepciunea merg împreună sub călăuzirea lui Dumnezeu. Dragostea este ceea ce ne mișcă ființa — fără ea, sufletul adoarme, indiferent față de scopul pentru care a fost creat. Mintea, la rândul ei, este putere și capacitate, o unealtă dată de Creator pentru a înțelege adevărul. Dar înțelepciunea, venită de sus, unește toate acestea și ne arată spre ceva mai măreț: să trăim potrivit naturii noastre eterne, reflectând caracterul lui Dumnezeu Însuși.

Aceasta este înțelepciunea, descoperită în minunatele porunci ale Domnului, care modelează viața noastră în sfințenie. Ea nu ne șterge esența — dimpotrivă, ea desăvârșește ființa, transformând natura în har, înțelegerea în lumină și afecțiunea în credință vie. Când ascultăm de ceea ce Dumnezeu a descoperit, suntem înălțați deasupra lucrurilor obișnuite. Înțelepciunea ne călăuzește să trăim ca fii ai veșniciei, cu scop, echilibru și profunzime.

Tatăl își descoperă planurile doar celor ascultători. Și când unim inima, mintea și ascultarea de căile sublime ale Domnului, suntem transformați de El și pregătiți să fim trimiși la Fiul, spre răscumpărare și plinătate. Fie ca această triplă funie să fie tare în noi, astăzi și întotdeauna. -Adaptat după J. Vaughan. Pe mâine, dacă Domnul va voi.

Roagă-te cu mine: Dumnezeule veșnic, ce înțelepciune minunată este a Ta! Tu ne-ai creat cu inimă, minte și suflet — și doar în Tine toate aceste părți se aliniază în desăvârșire. Ajută-mă să trăiesc cu scop și să nu risipesc darurile pe care mi le-ai dat.

Învață-mă să iubesc cu puritate, să gândesc cu claritate și să umblu cu înțelepciune. Să nu despart niciodată credința de rațiune, nici dragostea de adevăr, ci tot ce este în mine să fie sfințit de prezența și cuvântul Tău.

O, Tată iubit, Îți mulțumesc că mi-ai arătat că adevărata înțelepciune vine de la Tine. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta cea puternică este izvorul care armonizează ființa mea cu veșnicia. Poruncile Tale sunt fire sfinte ce unesc mintea, inima și sufletul în unitate desăvârșită. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Vezi că astăzi îți pun înainte viața și binele, moartea și răul… Alege, deci, viața” (Deuteronom 30:15,19).

Dumnezeu ne oferă ceva care este în același timp un dar și o responsabilitate: puterea de a alege. Încă de la începutul călătoriei noastre, El se apropie și întreabă: „Cere ce vrei să-ți dau.” Viața nu este un curent care ne poartă la întâmplare — este un câmp al deciziilor, unde fiecare alegere dezvăluie ce este în inimă. A ignora această chemare sau a refuza pur și simplu să alegi este deja, în sine, o alegere. Și ceea ce ne definește destinul nu sunt circumstanțele din jurul nostru, ci direcția pe care decidem să o urmăm în fața lor.

Dar această alegere nu se face în gol — ea trebuie să fie întemeiată pe ascultarea de minunata cale trasată de Dumnezeu. El nu doar că ne dă dreptul de a alege, ci ne arată și drumul cel bun prin poruncile Sale minunate. Când cineva încearcă să trăiască după propria voință, ignorând vocea Creatorului, viața devine o pierdere, iar sufletul începe să se stingă. Totuși, când alegem să ascultăm, chiar și în mijlocul luptei, devenim de neînvins, căci niciun rău nu ne poate doborî fără permisiunea noastră.

Tatăl binecuvântează și îi trimite pe cei ascultători la Fiul pentru iertare și mântuire. Astăzi, în fața chemării divine, alege cu înțelepciune. Alege să asculți, să trăiești și să biruiești — pentru că drumul lui Dumnezeu este singurul care duce la viața deplină. -Adaptat după Herber Evans. Pe mâine, dacă Domnul va voi.

Roagă-te cu mine: Tată drept, în fața glasului Tău care mă invită să aleg, mă plec cu reverență. Nu vreau să trăiesc ca cineva care fuge de responsabilitatea de a decide, ci ca unul care înțelege greutatea și frumusețea de a Te urma cu adevăr.

Pune în mine curajul de a spune da voii Tale și nu căilor care doar par bune. Învață-mă să aleg cu înțelepciune, cu credință și cu ascultare, căci știu că numai în Tine este adevărata victorie.

O, Doamne iubit, Îți mulțumesc că mi-ai dat libertatea de a alege și, de asemenea, căile drepte de urmat. Fiul Tău iubit este veșnicul meu Prinț și Mântuitor. Legea Ta puternică este o torță aprinsă la răscrucile vieții. Poruncile Tale sunt ancore sigure care țin sufletul meu în siguranță în vremuri de decizie. Mă rog în prețiosul nume al lui Isus, amin.

„Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide” (Matei 7:7).

Domnul, în bunătatea Sa, deschide înaintea noastră uși și oportunități — și chiar și în lucrurile pământești, El ne invită să cerem: „Cere orice dorești ca să-ți dau.” Dar a cere nu este un act gol. Rugăciunea adevărată izvorăște dintr-o inimă sinceră, dispusă să acționeze în direcția a ceea ce a cerut. Dumnezeu nu răsplătește lenea și nici nu revarsă binecuvântări peste dorințe superficiale. Cei care cer cu adevărat își arată sinceritatea prin acțiune, perseverență și angajament față de mijloacele pe care Dumnezeu Însuși le-a stabilit.

Tocmai aici ascultarea de măreața Lege a Domnului devine esențială. Poruncile nu sunt obstacole în calea împlinirii cererilor noastre, ci căile sigure prin care El ne conduce spre ceea ce dorește să ne dea. Rugăciunea însoțită de efort și credincioșie are mare valoare înaintea Tatălui. Iar atunci când cerem și umblăm după voia Lui, putem fi siguri că rezultatul va fi binecuvântare.

Tatăl binecuvântează și îi trimite pe cei ascultători la Fiul pentru iertare și mântuire. Dacă ai strigat către Dumnezeu pentru ceva, cercetează dacă ai umblat pe căile cele drepte. Dumnezeu onorează credința care se traduce în fapte, iar rugăciunea sinceră, atunci când este unită cu ascultarea, schimbă destine. -Adaptat după F. W. Farrar. Pe mâine, dacă Domnul va voi.

Roagă-te cu mine: Tată iubit, ajută-mă să caut cu sinceritate tot ceea ce am nevoie. Fă ca vorbele mele înaintea Ta să nu fie goale sau grăbite, ci să izvorască dintr-o inimă care Te onorează cu adevărat.

Dă-mi putere să acționez după voia Ta și să urmez pașii pe care Tu însuți i-ai pregătit. Învață-mă să prețuiesc căile Tale și să rămân statornic pe ele, în timp ce aștept răspunsul la rugăciunile mele.

O, Dumnezeul meu credincios, Îți mulțumesc că mă înveți că rugăciunea adevărată merge mână în mână cu ascultarea. Fiul Tău iubit este veșnicul meu Prinț și Mântuitor. Legea Ta puternică este harta care mă călăuzește în toate deciziile. Poruncile Tale sunt ca niște cărări de lumină care mă conduc spre promisiunile Tale. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Dar cel drept va trăi prin credința lui; iar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găsește plăcere în el” (Habacuc 2:4).

Adevărata credință nu se arată în momentele de grabă, ci în mersul constant chiar și atunci când roadele par să întârzie. Dumnezeu rareori Își împlinește lucrarea dintr-odată. El lucrează în straturi, în timpuri și anotimpuri, asemenea creșterii lente a unui copac viguros dintr-o sămânță aproape invizibilă. Fiecare dificultate întâmpinată, fiecare așteptare tăcută, este un test care întărește ceea ce este autentic și scoate la iveală ceea ce este doar aparență. Iar cel care crede cu adevărat învață să aștepte, fără să renunțe, chiar și în fața celor mai confuze provocări.

Acest proces de maturizare cere mai mult decât răbdare — cere supunere față de călăuzirea Tatălui, care ne conduce cu înțelepciune prin frumoasele Sale porunci. Credința care nu se grăbește este aceeași care ascultă, pas cu pas, de învățăturile veșnice ale lui Dumnezeu. Și în această umblare credincioasă, Tatăl ne încearcă și ne pregătește, separând pe cei care Îi aparțin cu adevărat de cei care doar par a fi ai Lui.

Tatăl nu trimite rebeli la Fiul. Dar celor care perseverează, chiar dacă nu văd totul clar, El le descoperă calea și îi conduce spre mântuire. Continuă să rămâi statornic, având încredere și ascultând, pentru că timpul lui Dumnezeu este desăvârșit și cei ce se încred în El nu vor fi niciodată dați de rușine. – Adaptat după J.C. Philpot. Pe mâine, dacă Domnul va voi.

Roagă-te cu mine: Doamne al meu, învață-mă să aștept la timpul potrivit, fără să mă plâng, fără să renunț. Dă-mi răbdarea care arată puterea credinței și modelează caracterul meu după voia Ta. Nu lăsa să mă grăbesc, ci să merg cu liniște.

Întărește-mă să ascult, chiar și atunci când totul pare lent sau dificil. Adu-mi aminte că creșterea spirituală, asemenea celei naturale, necesită timp — și că fiecare pas este prețios când sunt statornic pe căile Tale.

O, Dumnezeul meu iubit, Îți mulțumesc că lucrezi în mine cu răbdare și scop. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este ca ploaia care face să răsară credința adevărată în inima mea. Poruncile Tale sunt trepte sigure pe drumul maturizării spirituale. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Așa cum cineva este mângâiat de mama sa, tot așa vă voi mângâia Eu; și în Ierusalim veți fi mângâiați” (Isaia 66:13).

Există momente când inima este atât de încărcată de durere încât tot ce ne dorim este să ne destăinuim, să explicăm, să plângem… Dar când Dumnezeu ne învăluie cu prezența Sa, se întâmplă ceva mai profund. Așa cum un copil uită de durere atunci când este primit în brațele mamei, și noi uităm motivul neliniștii când suntem cuprinși de dulcea mângâiere a Tatălui. El nu trebuie neapărat să schimbe circumstanțele — este de ajuns să fie acolo, umplând fiecare colțișor al ființei noastre cu dragoste și siguranță.

În acest loc al intimității ni se reamintește importanța de a urma căile mărețe ale lui Dumnezeu. Când ascultăm de glasul Său și păstrăm învățăturile Sale, facem loc ca El Însuși să vină să ne viziteze cu pace. Prezența Tatălui nu se amestecă cu răzvrătirea — El locuiește în inima ascultătoare, aducând răcorire în mijlocul luptelor.

Ascultarea ne aduce binecuvântări, eliberare și mântuire. Dacă astăzi inima ta este neliniștită sau rănită, aleargă în brațele Tatălui. Nu te lega de problemă — permite-I să ia locul durerii și să-ți umple sufletul cu dulceața prezenței Sale. -Adaptat după A. B. Simpson. Pe mâine, dacă Domnul va voi.

Roagă-te cu mine: Tată drag, de câte ori vin la Tine cu inima plină de întrebări, iar Tu îmi răspunzi doar cu dragostea Ta. Nu trebuie să-mi explici totul — este de ajuns să fii cu mine și găsesc odihnă.

Învață-mă să am mai multă încredere în prezența Ta decât în soluțiile pe care le aștept. Să nu schimb niciodată mângâierea Ta pe graba de a rezolva lucrurile în felul meu. Prezența Ta este de ajuns, iar dragostea Ta vindecă.

O, Doamne iubit, Îți mulțumesc că mă învălui cu mângâierea Ta și îmi amintești că Tu ești de ajuns. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este îmbrățișarea care aliniază inima mea la voia Ta. Poruncile Tale sunt blânde ca atingerea unei mame care mângâie. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Așadar, pocăiți-vă și convertiți-vă, pentru ca păcatele voastre să fie șterse, și astfel să vină vremurile de înviorare din prezența Domnului” (Faptele Apostolilor 3:19).

Memoria este un dar oferit de Dumnezeu — dar va fi și o mărturie în ziua cea mare. Mulți încearcă să uite greșelile trecutului, îngropând ceea ce au făcut rău, ca și cum timpul ar avea puterea de a șterge. Dar dacă sângele Fiului lui Dumnezeu nu a șters aceste urme, va veni momentul când însuși Dumnezeu va spune: „Adu-ți aminte”, și totul va reveni într-o clipă, cu greutatea și durerea pe care am încercat cândva să le ignorăm.

Nu va fi nevoie ca cineva să ne acuze — însăși conștiința noastră va vorbi cu putere. Și singura cale de a găsi adevărata odihnă este să ascultăm de minunata Lege a lui Dumnezeu și să-I permitem să ne conducă la Mântuitor. Nu este vorba de o ascultare superficială, ci de o predare reală, care recunoaște pericolul vinei și valoarea inestimabilă a iertării pe care doar Fiul o poate oferi. Tatăl nu trimite rebeli la Fiul — El îi trimite pe cei care, atinși de adevăr, aleg să umble pe căile Sale sublime.

Astăzi este ziua să ne aliniem cu poruncile Domnului și să ne pregătim inima pentru a sta înaintea Lui fără teamă, cu sufletul curățat și în pace. Să fie memoria noastră, în ziua hotărâtă, nu o acuzație — ci o mărturie a unei vieți de ascultare și transformare. -Adaptat după D. L. Moody Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Dumnezeul meu, Tu cunoști toate căile mele. Nimic nu este ascuns de ochii Tăi și știu că într-o zi toate lucrurile vor ieși la lumină. Învață-mă să trăiesc cu inima curată înaintea Ta, fără să mă amăgesc cu scuze sau uitare.

Ajută-mă să prețuiesc fiecare oportunitate pe care o am de a asculta și de a umbla pe calea Ta. Să mă călăuzească Duhul Tău și să-mi arate ce trebuie îndreptat și să-mi dea putere să merg înainte cu sinceritate și reverență.

O, Tată credincios, Îți mulțumesc că m-ai avertizat cu privire la povara memoriei și valoarea iertării. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este oglinda care arată adevărul despre cine sunt eu. Poruncile Tale sunt calea sigură spre o conștiință împăcată. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Și se va întâmpla că oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit” (Ioel 2:32).

Atunci când sfințenia și dreptatea lui Dumnezeu se descoperă conștiinței noastre, vedem cu claritate prăpastia pe care păcatul a săpat-o înlăuntrul nostru. Nicio speranță adevărată nu poate răsări dintr-o inimă coruptă, marcată de necredința moștenită din căderea lui Adam. Tocmai în acest moment de confruntare cu adevărata noastră stare ajungem să privim în afara noastră — în căutarea unui Mântuitor, a cuiva care să poată face ceea ce noi nu am putea niciodată realiza prin propriile puteri.

Și atunci, prin credința vie, Îl vedem pe Mielul lui Dumnezeu — Fiul trimis ca mijlocitor între cer și pământ. Sângele vărsat pe cruce devine real înaintea ochilor noștri, iar ispășirea pe care El a înfăptuit-o nu mai este doar o idee, ci devine singura noastră speranță. Dar pe măsură ce această mântuire este înțeleasă, realizăm și că drumul către ea trece prin a-I fi plăcuți Tatălui — același Tată care ne conduce la Fiul atunci când alegem să trăim potrivit minunatelor porunci pe care El ni le-a descoperit.

Ascultarea ne aduce binecuvântări, eliberare și mântuire. Așa cum vechile jertfe cereau credincioșie față de Lege înainte de moartea animalului nevinovat, tot așa și astăzi Tatăl îi trimite la Miel pe cei care urmează căile Sale cu sinceritate. Să fie inima noastră gata să asculte, pentru ca El să ne conducă la izvorul răscumpărării. -Adaptat după J.C. Philpot. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Dumnezeule Sfânt, când privesc înlăuntrul meu, văd cât de mult am nevoie de mântuire. Nicio strădanie proprie nu ar fi suficientă ca să mă ridice din starea căzută în care mă aflu. De aceea, îmi îndrept ochii spre Tine, care ești izvorul a tot ce este curat și adevărat.

Deschide-mi ochii ca să văd valoarea jertfei Fiului Tău și învață-mă să umblu pe căile Tale cu credincioșie. Să nu încerc niciodată să mă apropii de Isus cu o inimă răzvrătită, ci ca unul care se predă voii Tale și caută să-Ți fie plăcut în toate.

O, Doamne iubit, Îți mulțumesc că mi-ai arătat că doar în Fiul Tău este mântuire. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta cea puternică este calea care pregătește sufletul meu să-L întâlnească. Poruncile Tale sunt ca niște trepte care mă conduc spre răscumpărare. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Strigă către Mine, și îți voi răspunde, și îți voi vesti lucruri mari și tari pe care nu le știi” (Ieremia 33:3).

Atunci când există viață în interiorul nostru, ea se manifestă întotdeauna — chiar și prin suspine, gemete sau strigăte tăcute. Sufletul atins de Dumnezeul cel viu nu poate să se acomodeze cu răceala păcatului sau cu inerția spirituală. El luptă, geme, caută aer. Și chiar sufocat de firea pământească și de povara vechii naturi, viața care vine de sus refuză să rămână tăcută. Ea încearcă să rupă lanțurile, să se ridice, să se elibereze de acel trup de moarte care insistă să o sufoce.

Această luptă interioară este un semn că ceva prețios locuiește în noi. Și tocmai în această bătălie se descoperă importanța de a asculta de sublimele porunci ale lui Dumnezeu. Ascultarea de Legea Sa puternică întărește viața sădită de El în inima noastră. În timp ce firea pământească încearcă să ne țină legați de pământ, poruncile Domnului ne trag în sus, amintindu-ne cine suntem și încotro trebuie să mergem.

Tatăl îi binecuvântează și îi trimite pe cei ascultători la Fiul pentru iertare și mântuire. Nu te deznădăjdui în fața luptelor lăuntrice — dacă există viață, există speranță. Continuă să cauți, să strigi, să asculți… și Domnul, care vede în ascuns, va auzi și va lucra. El Însuși va întări viața pe care a sădit-o în tine, până când ea va birui tot ceea ce încearcă să o sufoce. -Adaptat după J.C. Philpot. Pe mâine, dacă Domnul va voi.

Roagă-te cu mine: Doamne Dumnezeule, numai Tu cunoști luptele care se dau înăuntrul meu. Uneori mă simt ca și cum aș încerca să respir sub o povară imensă, dar totuși continui să strig, pentru că știu că este viață în mine, și această viață vine de la Tine.

Dă-mi putere să lupt împotriva a tot ceea ce încearcă să mă țină legat de ceea ce este pământesc, rece și gol. Reînvie în mine dorința de a-Ți asculta, chiar și atunci când puterile mele par mici. Să nu mă mulțumesc niciodată cu tăcerea sufletului, ci să continui să Te caut cu sinceritate.

O, Tată iubit, Îți mulțumesc că ai aprins în mine scânteia vieții adevărate. Fiul Tău iubit este veșnicul meu Prinț și Mântuitor. Legea Ta puternică este suflarea care îmi revigorează duhul abătut. Poruncile Tale sunt funii de lumină care mă trag afară din întuneric. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.