„Ochii Domnului sunt asupra celor drepți, iar urechile Lui sunt atente la strigătul lor” (Psalmii 34:15).

Dumnezeu caută bărbați și femei care pot purta cu fermitate greutatea dragostei Sale, a puterii Sale și a promisiunilor Sale credincioase. Când El găsește o inimă cu adevărat de încredere, nu există limite pentru ceea ce poate realiza prin acea viață. Problema este că, de multe ori, credința noastră este încă fragilă — ca o frânghie subțire care încearcă să susțină o greutate imensă. De aceea, Domnul ne antrenează, ne disciplinează și ne întărește zi de zi, pregătindu-ne să trăim tot ceea ce El dorește să ne încredințeze.

Acest proces de întărire are loc prin ascultarea de Legea minunată a lui Dumnezeu. Când alegem să ne încredem în poruncile minunate ale Celui Preaînalt, El ne face stabili, de neclintit, pregătiți să primim mari responsabilități spirituale. Legea dată profeților din Vechiul Testament și lui Isus este temelia pe care Tatăl modelează slujitori puternici, credincioși și folositori. Cine învață să asculte în detalii, devine pregătit pentru sarcini mari.

Lasă-L pe Dumnezeu să te antreneze prin ascultare. Tatăl îi binecuvântează și îi trimite pe cei ascultători la Fiul pentru iertare și mântuire. Fie ca credința ta să fie din ce în ce mai fermă, susținută de Legea minunată a Domnului. Ascultarea ne aduce binecuvântări, eliberare și mântuire — și ne face vase gata să conțină tot ceea ce Dumnezeu dorește să reverse. -Adaptat după A. B. Simpson. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Tată drag, întărește-mi credința ca să pot suporta tot ceea ce dorești să-mi încredințezi. Să nu mă clatin atunci când mă vei încerca, ci să rămân statornic ca un slujitor aprobat.

Învață-mă să mă încred în poruncile Tale extraordinare. Fie ca la fiecare pas de ascultare să fiu antrenat și modelat de Tine, devenind stabil și credincios în toate lucrurile.

O, Dumnezeul meu, Îți mulțumesc pentru că mă pregătești să primesc ceea ce ochii mei încă nu au văzut. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este ca o coloană de forță care mă susține în fața presiunilor vieții. Poruncile Tale sunt ca niște rădăcini adânci care mă împiedică să cad. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Mare pace au cei ce iubesc Legea Ta; pentru ei nu există poticnire” (Psalmii 119:165).

Adevărul lui Dumnezeu, în toată dulceața și puterea sa eliberatoare, nu este întotdeauna înțeles imediat. De multe ori, este nevoie să rămâi statornic în Cuvânt chiar și în mijlocul întunericului, al luptelor și al ispitelor. Totuși, când acest Cuvânt viu atinge inima, ne cuprinde cu putere — nu-l mai putem părăsi. Inima credincioasă simte greutatea și durerea de a se îndepărta de adevăr, recunoaște goliciunea de a se întoarce în lume și înțelege pericolul de a abandona căile pe care le-a cunoscut ca fiind drepte.

Tocmai această statornicie în mijlocul încercărilor arată nevoia de a ne agăța de Marea Lege a lui Dumnezeu. Când lumea ne apasă și greșeala ne atrage, poruncile extraordinare ale Domnului devin și mai prețioase, susținându-ne ca o ancoră sigură în mijlocul furtunii. A asculta de Legea pe care Tatăl a dat-o profeților Vechiului Testament și lui Isus nu este o povară — este un scut care ne păzește de cădere și ne conduce cu siguranță spre viața veșnică.

Nu contează cât de mult întuneric aduce ziua, nu abandona niciodată Cuvântul care a adus viață sufletului tău. Tatăl nu îi trimite pe cei răzvrătiți la Fiul. El îi binecuvântează și îi trimite pe cei ascultători ca să găsească iertare și mântuire. Fie ca fidelitatea ta față de Legea incomparabilă a lui Dumnezeu să fie constantă, chiar și în bătăliile tăcute ale fiecărei zile. Ascultarea ne aduce binecuvântări, eliberare și mântuire. -Adaptat după J.C. Philpot. Pe mâine, dacă Domnul va voi.

Roagă-te cu mine: Dumnezeul meu, întărește-mă să rămân statornic în adevărul Tău, chiar și atunci când totul în jur pare întunecat. Să nu părăsesc niciodată Cuvântul Tău, căci el este viață pentru sufletul meu.

Dă-mi înțelepciune să deosebesc greșeala, curaj să rezist păcatului și o dragoste tot mai mare pentru poruncile Tale de neegalat. Să nu mă îndepărteze nimic de ascultarea care Îți este plăcută.

O, Doamne iubit, Îți mulțumesc că și în cele mai mari lupte, Cuvântul Tău mă susține. Fiul Tău preaiubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este ca un râu de lumină care străbate întunericul. Poruncile Tale sunt ca niște ziduri care mă protejează de înșelăciunile acestei lumi. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Cei drepți Îți vor vedea fața” (Psalmii 11:7).

Uneori așteptăm momente mărețe pentru a ne demonstra credința, ca și cum doar încercările intense ar avea valoare înaintea lui Dumnezeu. Dar și situațiile mici de zi cu zi — deciziile simple, gesturile discrete — sunt prețioase pentru creșterea noastră în sfințenie. Fiecare alegere făcută cu teamă de Domnul arată cât de mult dorim să Îi fim plăcuți. Și tocmai în grija pentru detalii ne arătăm adevărata devoțiune.

Această atenție la atitudinile zilnice dezvăluie angajamentul nostru față de puternica Lege a lui Dumnezeu. Când trăim cu simplitate și dependență de Tatăl, inima noastră se îndreaptă în mod firesc spre minunatele Sale porunci. Ele luminează cele mai obișnuite cărări ale vieții. Pe măsură ce renunțăm la mândrie și la încrederea în sine, obstacolele își pierd puterea, iar pacea Domnului ia locul neliniștii.

Fii credincios Domnului în fiecare detaliu, iar tu vei vedea roadele păcii răsărind în sufletul tău. Tatăl îi binecuvântează și îi trimite pe cei ascultători la Fiul pentru iertare și mântuire. El Se bucură de cei care urmează Legea dată profeților Vechiului Testament și lui Isus. Să fie angajamentul tău față de poruncile Celui Preaînalt ferm, căci ascultarea ne aduce binecuvântare, eliberare și mântuire. -Adaptat după Jean Nicolas Grou. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Tată iubitor, ajută-mă să recunosc valoarea micilor atitudini pe care le iau în fiecare zi. Fă ca inima mea să rămână atentă la voia Ta, chiar și în cele mai simple situații.

Întărește-mă ca să cresc în dependență de Tine. Fie ca Duhul Tău să mă călăuzească să trăiesc potrivit cu minunatele Tale porunci, lăsând la o parte voia mea proprie.

O, Doamne iubit, Îți mulțumesc că mă înveți că și detaliile de zi cu zi au valoare înaintea Ta. Fiul Tău iubit este veșnicul meu Prinț și Mântuitor. Legea Ta cea puternică este ca o cărare luminoasă printre spinii acestei lumi. Poruncile Tale sunt ca niște nestemate prețioase care mă călăuzesc în întuneric. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Căci de șapte ori va cădea cel drept, și se va ridica” (Proverbe 24:16)

Sufletul cu adevărat devotat nu se definește prin faptul că nu cade niciodată, ci prin faptul că se ridică cu smerenie și merge mai departe cu credință. Cel care Îl iubește cu adevărat pe Dumnezeu nu se lasă pradă disperării când se împiedică — dimpotrivă, strigă cu încredere către Domnul, recunoscându-I mila și revenind pe cale cu bucurie reînnoită. Inima ascultătoare nu se concentrează pe greșeală, ci pe binele care încă poate fi făcut, pe voia lui Dumnezeu care încă poate fi împlinită.

Și tocmai această dragoste sinceră pentru bine, pentru frumoasele porunci ale Domnului, călăuzește drumul slujitorului credincios. El nu trăiește paralizat de frica de a greși — preferă să riște ascultând imperfect decât să stea cu brațele încrucișate în fața posibilității de a eșua. Devotamentul adevărat este activ, curajos și generos. El nu caută doar să evite răul, ci se străduiește să facă binele cu toată inima.

Tatăl îi binecuvântează și îi trimite pe cei ascultători la Fiul pentru iertare și mântuire. De aceea, nu te teme să o iei de la capăt de câte ori va fi nevoie. Dumnezeu vede dispoziția celui care Îl iubește și răsplătește pe cei care, deși slabi, continuă să încerce să-I fie plăcuți cu sinceritate. -Adaptat după Jean Nicolas Grou. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Tată milostiv, de câte ori mă împiedic pe cale, dar dragostea Ta mă ridică. Îți mulțumesc că nu mă respingi când cad și că întotdeauna mă chemi să reîncep cu smerenie și credință.

Dă-mi curajul să continui să-Ți slujesc, chiar știind că sunt imperfect. Fă ca inima mea să fie mai dispusă să asculte decât să se teamă de eșec. Învață-mă să iubesc binele cu toată puterea mea.

O, Dumnezeul meu iubit, Îți mulțumesc că mă primești cu blândețe de fiecare dată când mă întorc la Tine. Fiul Tău iubit este veșnicul meu Prinț și Mântuitor. Legea Ta puternică este drumul sigur care mă călăuzește chiar și după cădere. Poruncile Tale sunt ca niște mâini puternice care mă ridică și mă încurajează să merg mai departe. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Focul va arde neîncetat pe altar; nu se va stinge” (Leviticul 6:13)

Este mult mai ușor să menții flacăra aprinsă decât să încerci să o reaprinzi după ce s-a stins. Așa este și cu viața noastră spirituală. Dumnezeu ne cheamă să rămânem în El cu perseverență, hrănind focul prin ascultare, rugăciune și credincioșie. Atunci când îngrijim altarul inimii cu zel zilnic, prezența Domnului rămâne vie și lucrătoare în noi, fără a fi nevoie de noi începuturi constante.

Formarea unui obicei de devoțiune necesită timp și efort la început, dar când acest obicei este întemeiat pe minunatele porunci ale lui Dumnezeu, el devine parte din cine suntem. Începem să urmăm calea Domnului cu ușurință și libertate, deoarece ascultarea nu mai pare o povară, ci o bucurie. În loc să ne întoarcem mereu la început, suntem chemați să înaintăm, să ne maturizăm, să progresăm spre ceea ce Tatăl dorește să împlinească în noi.

Tatăl îi binecuvântează și îi trimite pe cei ascultători la Fiul pentru iertare și mântuire. Fie ca astăzi să alegi să menții focul aprins — cu disciplină, cu dragoste și cu perseverență. Ceea ce a început ca un efort va deveni o desfătare, iar altarul inimii tale va continua să strălucească înaintea lui Dumnezeu. -Adaptat după A. B. Simpson. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne al meu, învață-mă să păstrez vie flacăra prezenței Tale în mine. Să nu fiu nestatornic, nici să trăiesc în suișuri și coborâșuri, ci să rămân statornic, îngrijind altarul care Îți aparține.

Ajută-mă să cultiv obiceiuri sfinte cu zel și credincioșie. Fie ca ascultarea să fie o cale constantă în fiecare zi, până când a urma căile Tale va deveni la fel de natural ca respirația.

O, Tată iubit, Îți mulțumesc că mi-ai arătat valoarea de a menține focul aprins. Fiul Tău iubit este veșnicul meu Prinț și Mântuitor. Legea Ta puternică este combustibilul pur care alimentează devoțiunea mea. Poruncile Tale sunt flăcări vii ce luminează și încălzesc inima mea. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Creează în mine, Dumnezeule, o inimă curată și înnoiește în mine un duh statornic” (Psalmii 51:10)

Cine dorește cu adevărat să umble cu Dumnezeu nu se mulțumește cu o mântuire din trecut sau cu o promisiune viitoare — dorește să fie mântuit astăzi și mâine de asemenea. Și mântuit de ce? De ceea ce încă locuiește în noi și se opune voii Domnului. Da, chiar și cea mai sinceră inimă poartă în natura sa înclinații contrare Cuvântului lui Dumnezeu. Și de aceea sufletul care Îl iubește pe Tatăl strigă după o mântuire continuă — o eliberare zilnică de puterea și prezența păcatului.

În această strigare, ascultarea de sfintele porunci ale Domnului devine nu doar necesară, ci vitală. Harul Tatălui se manifestă atunci când alegem, clipă de clipă, să umblăm în credincioșie față de Cuvântul Său. Nu este suficient să știm ce este bine — trebuie să punem în practică, să rezistăm, să respingem păcatul care insistă să ne însoțească. Această predare zilnică modelează inima și o întărește pentru a trăi după voia Celui Preaînalt.

Tatăl îi binecuvântează și îi trimite pe cei ascultători la Fiul pentru iertare și mântuire. Și în acest proces de purificare constantă experimentăm adevărata viață cu Dumnezeu. Strigă astăzi după această mântuire zilnică — și umblă, cu smerenie și fermitate, pe căile Domnului. -Adaptat după J.C. Philpot. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne Dumnezeule, recunosc că, deși Te-am cunoscut, încă am nevoie să fiu mântuit în fiecare zi. Sunt în mine dorințe, gânduri și atitudini care nu Îți plac, și știu că nu le pot birui fără ajutorul Tău.

Ajută-mă să urăsc păcatul, să fug de rău și să aleg calea Ta în fiecare detaliu al zilei mele. Dă-mi putere să ascult, chiar și atunci când inima ezită, și curățește-mă cu prezența Ta constantă.

O, Dumnezeul meu iubit, Îți mulțumesc pentru că nu doar m-ai mântuit în trecut, ci continui să mă mântuiești și în prezent. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta cea puternică este ca un izvor care spală și înnoiește lăuntrul meu. Poruncile Tale sunt faruri care alungă întunericul păcatului. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Ridică-ți ochii spre ceruri și privește. Cine a creat toate aceste lucruri?” (Isaia 40:26).

Dumnezeu nu ne cheamă să trăim închiși în corturi mici de gândire sau cu o credință limitată. El dorește să ne scoată afară, așa cum a făcut cu Avraam, și să ne învețe să privim spre cer — nu doar cu ochii, ci și cu inima. Cel care umblă cu Dumnezeu învață să vadă dincolo de ceea ce este imediat, dincolo de sine însuși. Domnul ne conduce în spații largi, unde planurile Sale sunt mai mari decât grijile noastre, și unde mintea noastră se poate alinia cu măreția voii Sale.

Aceasta este valabilă pentru dragostea noastră, pentru rugăciunile noastre și chiar pentru visele noastre. Când trăim prizonieri într-o inimă îngustă, totul devine mic: cuvintele noastre, acțiunile noastre, speranțele noastre. Dar când ascultăm frumoasele porunci ale lui Dumnezeu și ne deschidem sufletul la ceea ce El vrea să facă, viața noastră se lărgește. Iubim mai mult, ne rugăm pentru mai mulți oameni, dorim să vedem binecuvântări dincolo de cercul nostru restrâns. Dumnezeu nu ne-a creat să trăim întorși spre interior, ci ca să reflectăm cerul aici pe pământ.

Tatăl își descoperă planurile doar celor ascultători. Dacă vrem să umblăm cu El, trebuie să ieșim din cort, să ne ridicăm ochii și să trăim ca adevărați tovarăși ai Celui Preaînalt — cu o credință largă, o dragoste generoasă și o viață călăuzită de voia lui Dumnezeu. -Adaptat după John Jowett. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne Dumnezeule, de câte ori m-am mulțumit să stau în cort, limitat de propriile mele gânduri și temeri. Dar astăzi aud glasul Tău spunând: „Privește spre ceruri!” — și doresc să ies acolo unde mă cheamă scopul Tău.

Lărgește-mi inima, ca să iubesc așa cum iubești Tu. Lărgește-mi viziunea, ca să mă rog cu intensitate și să ating vieți dincolo de a mea. Dă-mi curaj să ascult și să umblu în locuri largi, cu sufletul îndreptat spre voia Ta.

O, Dumnezeul meu iubit, Îți mulțumesc că m-ai scos din cort și mi-ai arătat cerurile. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este harta care mă călăuzește spre orizonturi veșnice. Poruncile Tale sunt stele statornice care îmi luminează calea. Mă rog în numele prețios al lui Isus, amin.

„Te voi învăța și te voi instrui cu privire la calea pe care trebuie să mergi; te voi sfătui cu ochiul Meu asupra ta” (Psalmii 32:8).

Cea mai înaltă viață spirituală nu este cea marcată de efort constant, ci de fluiditate — asemenea râului adânc pe care Ezechiel l-a văzut în viziune. Cel care se aruncă în acest râu învață să nu mai lupte împotriva curentului, ci să fie condus de puterea lui. Dumnezeu dorește să trăim astfel: ghidați cu naturalețe de prezența Sa, impulsionați de obiceiuri sfinte care izvorăsc dintr-o inimă antrenată să asculte.

Dar această ușurință nu apare la întâmplare. Obiceiurile spirituale care ne susțin trebuie formate cu intenție. Ele încep cu alegeri mici, decizii ferme de a umbla pe calea pe care Dumnezeu a arătat-o. Fiecare pas ascultător îl întărește pe următorul, până când ascultarea nu mai pare o povară, ci o bucurie. Mărețele porunci ale Domnului, practicate cu consecvență, se transformă în cărări lăuntrice pe care sufletul nostru începe să meargă cu fermitate și pace.

Tatăl îi binecuvântează și îi trimite pe cei ascultători la Fiul pentru iertare și mântuire. De aceea, începe cu credincioșie, chiar dacă încă simți dificultate. Duhul Sfânt este gata să modeleze în tine o viață de ascultare stabilă, liniștită și plină de puterea care vine de sus. -Adaptat după A. B. Simpson. Pe mâine, dacă Domnul va voi.

Roagă-te cu mine: Doamne al meu, doresc să umblu cu Tine cu ușurință și statornicie. Fie ca viața mea spirituală să nu fie marcată de suișuri și coborâșuri, ci de un curgere continuă a prezenței Tale în mine. Învață-mă să mă predau curentului Duhului Tău.

Ajută-mă să formez, cu curaj, obiceiurile sfinte pe care le dorești. Fie ca fiecare act de ascultare, oricât de mic, să-mi întărească inima pentru pașii următori. Dă-mi statornicie până când ascultarea va deveni natura mea transformată.

O, Dumnezeule iubit, Îți mulțumesc pentru că Duhul Tău lucrează cu răbdare în mine. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este albia adâncă prin care curge râul vieții. Poruncile Tale sunt impulsuri sfinte care mă conduc spre pace. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Domnul este stânca mea, fortăreața mea și izbăvitorul meu; Dumnezeul meu, stânca mea în care mă încred; scutul meu, puterea mântuirii mele, adăpostul meu înalt” (Psalmii 18:2).

Cei care umblă cu adevărat cu Dumnezeu știu, din experiență, că mântuirea nu este doar un eveniment din trecut. Este o realitate zilnică, o nevoie constantă. Cel care cunoaște, chiar și parțial, slăbiciunea propriei inimi, puterea ispitelor și viclenia vrăjmașului, știe că fără ajutorul continuu al Domnului nu poate birui. Lupta dintre carne și duh nu este un semn de eșec, ci o marcă a celor ce aparțin familiei cerești.

În această luptă zilnică, sublimele porunci ale lui Dumnezeu se arată ca instrumente ale vieții. Ele nu doar indică drumul — ele întăresc sufletul. Ascultarea nu este o probă izolată, ci un exercițiu continuu de credință, de alegere, de dependență. Hristos cel înviat nu doar că a murit pentru noi; El trăiește ca să ne susțină acum, clipă de clipă, în timp ce umblăm prin această lume plină de pericole.

Tatăl Își descoperă planurile doar celor ascultători. Iar mântuirea pe care El o oferă, în fiecare zi, este disponibilă celor care aleg să urmeze cu credincioșie, chiar și în mijlocul luptei. Fie ca astăzi să-ți recunoști nevoia și să cauți, în ascultare, această mântuire vie și prezentă. -Adaptat după J.C. Philpot. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne al meu, Te laud pentru că îmi arăți că mântuirea nu este doar ceva ce am primit în trecut, ci ceva de care am nevoie astăzi — aici, acum. În fiecare dimineață descopăr cât de mult depind de Tine ca să rămân tare.

Ajută-mă să-mi recunosc slăbiciunea fără disperare și să mă întorc mereu la ajutorul Tău. Fie ca prezența Ta să mă susțină în mijlocul conflictului și ascultarea de Cuvântul Tău să mă călăuzească în siguranță.

O, Dumnezeule iubit, Îți mulțumesc că îmi oferi o mântuire vie, prezentă și puternică. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este scutul care mă protejează în luptele zilnice. Poruncile Tale sunt izvoare de viață care mă țin legat de biruință. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.

„Prin credință, Avraam, fiind chemat, a ascultat, mergând spre un loc pe care avea să-l primească drept moștenire; și a plecat fără să știe unde merge” (Evrei 11:8).

Adevărata credință nu cere hărți detaliate și nici promisiuni vizibile. Când Dumnezeu cheamă, inima care se încrede răspunde cu ascultare imediată, chiar fără să știe ce va urma. Așa a fost cu Avraam — nu a cerut garanții, nici nu a pretins să cunoască viitorul. Pur și simplu a făcut primul pas, ghidat de un impuls nobil și credincios, lăsând rezultatele în mâinile lui Dumnezeu. Acesta este secretul umblării cu Domnul: să asculți în prezent, fără anxietate cu privire la ce va fi înainte.

Și tocmai în acest pas de ascultare, poruncile minunate ale Domnului devin busola noastră. Credința nu se clădește pe raționamentul omenesc, ci pe practicarea fidelității față de ceea ce Dumnezeu deja a descoperit. Nu trebuie să înțelegem întregul plan — este suficient să urmăm lumina pe care El o aprinde acum. Când inima se supune cu sinceritate voii divine, direcția și destinația rămân în grija Tatălui, și acest lucru este de ajuns.

Tatăl îi binecuvântează și îi trimite pe cei ascultători la Fiul pentru iertare și mântuire. Astăzi, invitația este simplă: fă următorul pas. Încrede-te, ascultă și lasă restul în seama lui Dumnezeu. Credința care Îi este plăcută Domnului este aceea care acționează cu fidelitate, chiar și atunci când totul în jur este încă invizibil. -Adaptat după John Jowett. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.

Roagă-te cu mine: Doamne, ajută-mă să am încredere în Tine fără să fie nevoie să văd tot drumul. Să nu depind credința mea de răspunsuri, ci să se întărească în ascultarea de ceea ce îmi arăți astăzi.

Ajută-mă să nu amân niciodată fidelitatea din dorința de a controla ziua de mâine. Învață-mă să-Ți aud vocea și să umblu pe căile Tale cu fermitate și pace, chiar dacă nu înțeleg destinația.

O, Tată iubit, Îți mulțumesc că m-ai chemat să umblu cu Tine, așa cum ai făcut cu Avraam. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este cărarea sigură sub pașii mei. Poruncile Tale sunt luminile care îmi luminează fiecare pas spre planul Tău. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.