„Doamne, Tu mă cercetezi și mă cunoști. Știi când mă așez și când mă ridic; de departe pătrunzi gândurile mele” (Psalmii 139:1-2).
Nu există loc unde să ne putem ascunde păcatele. Nicio mască nu este eficientă înaintea ochilor Celui ce vede totul. Putem chiar să-i înșelăm pe oameni, să părem evlavioși, să arătăm corecți pe dinafară — dar Dumnezeu cunoaște inima. El vede ceea ce este ascuns, ceea ce nimeni altcineva nu vede. Și acest lucru ar trebui să ne umple de teamă. Pentru că nimic nu scapă privirii Sale. Dar, în același timp, există ceva profund mângâietor în asta: același Dumnezeu care vede păcatul ascuns vede și cea mai mică dorință de a face ceea ce este drept. El observă acea tânjire fragilă după sfințenie, acea voință timidă de a se apropia de El.
Prin această dorință sinceră, chiar dacă încă imperfectă, Dumnezeu începe ceva măreț. Când auzim chemarea Sa și răspundem cu ascultare, se întâmplă ceva supranatural. Puternica Lege a lui Dumnezeu, atât de respinsă de mulți, începe să lucreze în noi cu putere și transformare. Această Lege are o energie divină — ea nu doar cere, ci și întărește, mângâie, încurajează. Ascultarea nu ne duce la povară, ci la libertate. Sufletul care decide să trăiască potrivit minunatelor porunci ale lui Dumnezeu găsește pace, găsește scop, Îl găsește pe Dumnezeu Însuși.
De aceea, întrebarea este simplă și directă: de ce să amâni? De ce să continui să încerci să te ascunzi, să încerci să controlezi viața în felul tău? Dumnezeu deja vede totul — atât eșecurile, cât și dorința de a face bine. Așadar, dacă El deja te cunoaște pe deplin, de ce să nu te predai cu totul? Începe astăzi să asculți. Nu mai aștepta. Pacea și fericirea pe care le cauți atât de mult se află acolo unde poate ai evitat până acum: în ascultarea de puternica și veșnica Lege a lui Dumnezeu. -Adaptat după John Jowett. Pe mâine, dacă Domnul ne va îngădui.
Roagă-te cu mine: Tată iubit, înaintea sfințeniei Tale recunosc: nu am unde să mă ascund. Tu cunoști fiecare colț al ființei mele, fiecare gând, fiecare intenție. Acest lucru mă umple de teamă, dar și de speranță, pentru că știu că Tu vezi nu doar păcatele mele, ci și dorința mea de a-Ți fi pe plac, chiar și atunci când această dorință pare mică și fragilă.
Doamne, Te rog: întărește această dorință în mine. Fă-o să crească și să învingă orice rezistență. Să nu doar aud chemarea Ta la ascultare, ci să răspund cu fapte reale, cu o predare adevărată. Ajută-mă să trăiesc potrivit puternicei Tale Legi, să merg cu hotărâre pe calea minunatelor Tale porunci, pentru că știu că acolo se află pacea, bucuria și adevăratul sens al vieții.
O, Dumnezeule Preasfânt, Te ador și Te laud pentru că privești cu milă la cea mai slabă dorință de sfințenie. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Puternica Ta Lege este ca un vânt ceresc care mătură orice minciună și așază adevărul în inima celor ce Ți se supun. Poruncile Tale sunt ca niște stâlpi veșnici, susținând sufletul în mijlocul furtunilor și călăuzindu-l cu lumină sigură până la inima Ta. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.
