„Roagă-te ca Domnul, Dumnezeul tău, să ne arate ce trebuie să facem și încotro să mergem” (Ieremia 42:3).
Fericirea nu este ceva ce se dobândește prin efort omenesc sau ce se impune altora prin sfaturi goale. Ea este o consecință naturală a unor alegeri bine făcute — alegeri care nu sunt întotdeauna pe placul momentului, dar care Îl onorează pe Dumnezeu. Plăcerea trecătoare poate chiar să seducă, dar întotdeauna cere un preț mare la final. În schimb, ascultarea, chiar dacă presupune renunțare, aduce cu sine pace, sens și, mai presus de toate, aprobarea divină. Când alegem să urmăm vocea lui Dumnezeu în locul propriilor impulsuri, facem un pas spre o fericire reală, durabilă și veșnică.
Aici intervine formula lui Dumnezeu: ascultarea de Legea Sa puternică. Poate părea demodată pentru unii, dar acesta este secretul adevăratei fericiri. Dumnezeu nu ne cere nimic imposibil. Poruncile Sale nu sunt o povară, ci o protecție. Sunt cărări sigure pentru sufletele sincere. Ceea ce așteaptă El de la noi este doar primul pas — decizia de a asculta. Când acest pas este făcut cu credință și sinceritate, El intervine. El întărește, încurajează și susține. Dumnezeu nu abandonează niciodată pe cel care alege calea ascultării.
Și finalul acestei călătorii? Este glorios. Tatăl ne însoțește, ne binecuvântează, deschide uși, vindecă răni, ne transformă povestea și ne conduce la cel mai mare dar: Isus, Mântuitorul nostru. Nimic nu se compară cu bucuria de a trăi în legământ cu Dumnezeu, împlinind poruncile Sale cu bucurie și încredere. Formula este la îndemâna noastră — și funcționează. Ascultă, și vei vedea. -Adaptare după George Eliot. Pe mâine, dacă Domnul va voi.
Roagă-te cu mine: Tată, Îți mulțumesc că nu ne ascunzi calea adevăratei fericiri. Știu că lumea oferă scurtături care par bune, dar numai Cuvântul Tău este sigur. Astăzi renunț la plăcerea de moment care mă îndepărtează de Tine și aleg să Te ascult, pentru că cred că voia Ta este întotdeauna cea mai bună. Învață-mă să am încredere în formula Ta, chiar și atunci când inima mea ezită.
Doamne, recunosc că am nevoie de ajutorul Tău. Uneori, dorințele firii vorbesc mai tare, dar nu vreau să trăiesc rob al lor. Vreau să fiu liber — liber să ascult, liber să-Ți fiu pe plac, liber să trăiesc în părtășie cu Tine. Creează în mine o inimă statornică, care Te iubește mai mult decât își iubește propriile dorințe. Și această ascultare să mă apropie mai mult de planul și prezența Ta.
O, Preasfântule Dumnezeu, Te ador și Te laud pentru că ai descoperit o cale atât de clară spre adevărata fericire. Fiul Tău iubit este Prințul și Mântuitorul meu veșnic. Legea Ta puternică este ca un parfum ceresc care curăță sufletul și umple viața de scop. Poruncile Tale sunt ca razele soarelui care încălzesc inima și luminează fiecare pas în mijlocul întunericului. Mă rog în prețiosul Nume al lui Isus, amin.
